Game off!

[Bell Evans]

Cercetasa ofta, si incepu sa coboare; petrecuse suficient timp sus, zburand ca o pasare libera a cerului. Acum era timpul sa infrunte realitatea, si sa se intoarca pe pamant..unde totul era atat de diferit..unde adierea blanda a vantului se transforma in ger, iar razele plapande ale soarelui de dupa-amiaza erau mai slabe..mai lipsite de putere.

"-Gata cu zborul la intaltime?" chicoti Rosalie.
"-Dap" ofta Bell.
"-Deci, incepem antrenamentul?" intreba tanara, ezitand usor.
"-Mm..ok; dar te avertizez" chicoti Bell.
"-Stiu; nu le ai cu Vajthat'ul!" remarca Rosalie, razand la randul sau.
"-Ne descurcam noi cumva" murmura cercetasa zambind.

Avea sa fie ciudat; primul ei antrenament. Primul meci, daca mai vneau si alti cercetasi. Spera sa fie mai multi, nu doar ea singura cu Rosalie. Mereu era cuprinsa de melancolie si tristete cand tacerea era asternuta intre cele doua. Si ar fi facut orice sa se distreze, insa amintirile o copleseau de fiecare data.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit-o pe Cercetasa si mi-am dat seama ca nu era prea bine. Nici nu era prea greu de ghicit ca isi aduce aminte de ultimele intamplari. M-am indreptat catre ea penru a nu mai fi nevoita sa strig ca sa ma auda si am rostit pe un ton vesel,entuziast:

"Haide,Bell,fi mai entuzismata. Astazi va fi diferit. Fara lupte cu Porrin si Lestrange. Promit eu!"
M-am uitat la ea facand acei ochisori nevinovati. Astazi chiar voiam sa ne simtim bine,sa mai destindem putin atmosfera,sa nu ne gandim intruna doar cat timp vom mai fi in viata. Astazi aveam chef sa joc Vajthat!

[Bell Evans]

Bell zambi; chiar avea sa ii prinda bine putina miscare. Simtea cum duelurile o dadusera gata in ultimul timp. Nu mai rezista mult daca o tinea numai intr'o lupta cu Porrin si Lestrange. Vroia sa schimbe putin decorul, asa ca o privi pe Rosalie si zambi.

"-Hai sa jucam" chicoti ea.
"-Deci..ce vrei sa fi?!" intreba tanara.
"-Ce zici de portar?!" chicoti cercetasa. "La sporturile incuiate mai stateam in poarta" medita ea.
"-Aa..dar stii ca aici e putin diferit, nu?!" murmura Rosalie.
"-Dap. Haide, tu arunca si eu apar..cred" replica Bell incepand sa rada.

Avea sa fie amuzant; o experienta noua. Zbura spre cele trei cercuri mari din partea stanga a terenului si se intoarse cu fata spre Rosalie. Aceasta lua balonul de pe teren, si se intoarse in aer cu un zambet larg intiparit pe chip. Bell se ruga doar sa nu fie accidentata.

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am uitat la Bell cum se agita in poarta. Am luat mingile si pentru inceput este perfecta cea mare la care de obicei casele primesc cate cinci puncte. M-am asezat mai bine pe matura si am strigat din locul in care eram catre Cercetasa:

"Nu am sa te ranesc,fii sigura. !"
"Sa speram!"
"So..Game on!", am rostit eu chicotind.

Am invartit bine mingea in mana si am aruncat catre Bell,dar din pacate am ratat. Am observat cat de bine a prins-o si am spus amuzata:
"Ei,uite unde se ascundea portarita noastra.."
Am chicotit usor dupa care am mai spus:
"Halal inceput de joc din partea mea. Dar ei,imi iau eu revansa. !"

[Bell Evans]

Bell prinse prima minge, si zambi; macar incepuse cu dreptul. Nu era sigura de ce avea sa urmeze, dar spera ca totul sa fie bine. Si sa fie si intreaga la sfarsitul zilei. Pentru ca nu vroia sa'si petreaca urmatoarele saptamani in Aripa Spitalului, ca victima, si nu ca angajata acolo.

"-Pregatita?" chicoti Rosalie.
"-Mai mult ca niciodata" murmura cercetasa.
"-Atentie!" striga Rosalie, aratand spre o pasare.
Bell incepu sa rada.
"-Parca dirijezi traficul pe aici" spuse ea, printre sughituri.
"-Asta faci tu" remarca Rosalie, vesela.
"-Ah, da! Hai, pasarico, pe aici" sopti Bell, razand.

In cele din urma, pasarea disparu din peisaj, iar tanara arunca la poarta; de data aceasta nimeri. Bell zburase in partea total opusa, iar asta ii starni din nou rasul. Se mai intampla.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am fost putin amuzata de cele intamplate asa ca i-am spus razand intruna:
"Ei..Ti-am spus ca o sa imi iau eu revansa!"
"Lasa ca mai vedem noi!",spuse Cercetasa sigura pe ea. Ma bucuram mult ca incepe sa ii placa Vajthatul. Dupa ce am dat un 'gol' incuiat am incercat sa mai dau o data la poarta dar se pare ca nu mereu am noroc asa ca am spus chicotind:
"Deci se pare ca una nimeresc una nu!"
Urmatoarea am ratat-o din nou asa ca Bell incepuse sa rada si rosti cu mainile incrucisate:
"Domnisoara Rosalie,nu e chiar asa. Ai ratat din nou!"
Am inceput amandoua sa radem destul de tare. Se pare ca intr-adevar pot exista si zile in care te poti distra fara sa patesti ceva sau cel putin fara sa fi pe urma cuiva sau ... ceva chiar.

[Bell Evans]

Bell zambi; era o zi normala. In sfarsit cateva momente de liniste, cateva clipe de respiro. Chiar ii prindea foarte bine sa stea cu Rosalie si sa petreaca o zi normala..fara Charles si fara Porrin. Nu avea de gand sa se gandeasca la cei doi devoratori. Nu atunci.

"-Haide, Rosalie" striga ea, vioaie.
"-Imediat" chicoti tanara.
"-Arunca" o indemna Bell.
"-Bine, bine. Pazea!" murmura Rosalie, razand.

Arunca balonul, iar Bell il prinse; zambi larg.
"-Buna prindere" chicoti tanara.
"-Dap" remarca Bell.
"-Deci..inca una?" intreba Rosalie.
"-Cat mai multe" remarca Bell, zambind.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma simteam mult mai in largul meu astazi. Era o zi atat de frumoasa: perfecta penru Vajthat. Am chicotit la gandul ca Bell invata destul de repede sa joace si parea si ea sa se simta mult mai bine. Se pare ca de asta aveam noi nevoie: sa ne incarcam baterile la un antrenament de Vajthat fiindca cu siguranta vom avea nevoie sa fim foarte puternice pentru o viitoare lupta,incaierare..Insa astazi nu mai aveam sa ma gandesc la asta si punct. Avea sa fie o zi simpla..Aveam sa ma comport ca o Incuiata cu exceptia Vajthatului. Mi-am mutat privirea catre Bell si chicotind am mai aruncat o minge catre ea:

"Haide,Bell,cu curaj!",i-am spus eu in timp ce ratase una dar urmatoarea esuasem eu la aruncare.
Ne distram acum cat mai puteam . Zilele urmatoare nu stiu cum vor fi asa ca am de gand sa ma bucur de cea de astazi. Am zambit melancolica,dar mi-am revenit in cateva secunde chicotind din nou.

[Bell Evans]

Mingile zburau pe langa ea cu iuteala vantului; pe unele le mai prindea, pe altele le mai scapa. In asta consta insasi armonia jocului. Stia ca nu le prea are cu Vajthat'ul, dar ii placea sa se distreze cu Rosalie. Nu mai rase de mult timp asa cum o facu in acea dupa-amiaza. Se simtea..libera. Din nou. Si nu vroia sa scape de acea senzatie.

Se ridica spre cel mai inalt inel si chicoti; Rosalie ii trimise o minge cu aruncare de efect, dar o prinse. Tanara zambi usor dezamagita, dar urmatoarea aruncare o nimeri. Bell zburase prea jos de data asta, iar mingea trecuse chiar pe deasupra capului sau. Eh..se mai intamplau si de astea.

"-Haide, Bells, nu te da batuta!" chicoti Rosalie.
"-Cine a zis ca se da batuta?!" mormai cercetasa, razand.
"-Renunti?" intreba tanara.
"-Nu; dar poate vrei tu sa renunti" o provoca Bell, inca razand.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma simteam atat de bine astazi. Nu m-am mai distrat de mult asa. O zi de fericire era bine primita dupa atat de multe probleme. Vajthat nu am mai jucat de atat de mult timp..Iar acum este ocazia perfecta. Mi-am dres glasul incercand sa nu rad si am spus:
"Eu??? Nici vorba. Eu nu ma dau batuta pana o minge nu-mi pocneste capul."
"Ei,nu spune de doua ori!",zise Cercetasa razand.

Hmm..Intr-adevar avea dreptate..nu prea voiam sa fiu lovita in cap de un balon-ghiulea. Auci! Nici nu vreau sa imi imaginez. Am aruncat din nou o minge spre Bell si de data aceasta o prinse. Ma bucuram ca deja incepe sa se priceapa la joc..Ba chiar ar fi un portar' foarte' bun'.