Sclipiri de aur

[Ema Snow]

Am inchis cu putere cartea. Era prea multa lumina sau totul era prea galagios, cert era ca eu nu mai puteam sta in camera de zi a Ochilor-de-Soim. Simteam nevoia sa ma misc, sa ma plimb.
Am coborat in graba scarile si am mers haihui, pana m-am oprit la usa de la Sala Trofeelor. Poate gaseam putina liniste acolo... Am deschis usa si am coborat un alt sir de trepte.
Lumina plapanda ce intra pe ferestrele prafuite mangaia marginile aurii ale diferitelor trofee. M-am apropiat incet de unul.
" - Cel mai bun vrajitor animag ~Domnului Mindus Garvantall~ Editia XXIII" am citit cu voce tare.
Am atins usor suprafata neteda si rece, iar atunci am devenit constienta de pasii ce rasunau pe trepte, tot mai aproape si mai aproape de mine.

[Kendra T. Dawson]

‘Sala trofeelor,sala trofeelor’nu stiam de ce dorea Tamara sa merg aici si acum la ora aceasta,spunea ca trebuie sa vad aceea incapere plina cu trofee ale elevilor scolii,dar nu imi aminteam vag unde a zis ca trebuie sa merg ‘O iei la dreapta si dupa e un alt coridor o iei pe acolo si dupa la stanga’asa imi spune prietena mea inainte sa plec,nu stiu daca isi daduse seama ca ma ametise complet.Coridoarele erau foarte sinistre noaptea cand nu le poti vedea foarte bine sit e trezesti pe jos din cauza drumului nu prea bine pus,am atins cu varful degetelor peretii de piatra umezi,aerul era rece,cand expiram aerul pe gura iesea abur,era groaznic de frig pentru mine dar pentru alti nu cred.Tot gandindu-ma nu observasem niste trepte,alunecand dar norocul a fost cu mine cand am prins cu mana o bucata de piatra din perete,am coborat usor scarile,niste sunete venind din camera si usa pe jumatate deschisa ma facu sa realizez ca mai era cineva acolo.Eu fiind politicoasa am ciocanit usor la usa bagand capul in camera,observasem o fata cu un trofeu in mana si atingand usor suprafata.

[Ema Snow]

Am rasuflat usurata ca era doar un elev. As fi fost fericita si daca ar fi fost un profesor, dar numai unul dintre cei 'de treaba'.
" - Buna!" am zambit prietenoasa.
Degetele mi se dezlipia dupa suprafata rece si am facut cativa pasi mici spre fata. Ea inca statea langa usa.
" - E in regula" am zambit iar. "Eu sunt Ema Snow"
Am afisat iar un zambet larg. Nu parea genul de persoana rautacioasa.

[Kendra T. Dawson]

"-Buna,"am soptit intrand in camera,"eu sunt Kendra Black",am intins mana spre Ema,aceasta o intinse catre a mea",incantata",am spus amandoua in acelasi timp.M-am uitat mai atenta la incapere,era foarte mare si plina cu trofee ale elevilor dar nu intelegeam de ce Tam dorea sa vin tocmai aici,a avut noroc ca nu am ajuns intr-o sala de clasa.Am luat in mainii cate doua trofee dand cu mana pe suprafata lor prafuita pentru a citii.Nu prea ma interesa dar doream si eu sa fi obtinut unul si sa ma laud in toata scoala iar fata mea sa fie trimisa de prietena sa cea mai buna aici si sa imi gaseasca trofeul’Ce poveste minunata’.M-am intors cu fata catre Ema Snow.
"-Tamara mi-a spus de tine,ca sunteti bune prietene,"i-am zambit,"dar nu inteleg de ce m-a trimis tocmai in sala trofeelor,uneori chiar nu stiu ce e cu ea."am chicotit.

[Ema Snow]

" - A" am spus eu jalnic.
Prietena buna cu Tamara. Asta sigur insemna ca aveam sa ma inteleg minunat cu ea.
" - Cine stie?" am chicotit. "La cum o stiu eu pe Tamara, poate ti-a pregatit o surpriza."
M-am rasucit usor pe calcaie, uitandu-ma la puzderia de trofee.
" - Tu ai castigat vreunul?" am intrebat curioasa.
Am descoperit repede ca infrigurarea pe care o aveam de obicei cand cautam cheia unui mister ma cuprinsese. Poate ca gaseam aici un indiciu pretios, sau ceva amuzant, o dovada de prietenie.

[Kendra T. Dawson]

Inca ma uitam in jurul meu la mii si miile de trofee castigate de elevi acum marii vrajitori,cat de mult mi-as fi dorit sa ma mandresc si eu cu unu la familia mea,colegii de la scoala,prietenii pe care mi-am facut pana acuma.Am luat un alt premiu,rotindul in mainile mele reci si fragile,un oftat puternic iesi de la mine,linistea invada camera pentru cateva secunde,absolut nimica nu se simtea in jur,pana cand vocea Emei ma facu sa tresar,aproape ca era sa scap trofeul din maini.
"-Cine stie?"chicotii."La cum o stiu eu pe Tamara, poate ti-a pregatit o surpriza."'Surpriza?Oare asta are ea de gand?Nu cred la cat de imprastiata e,ar uita si unde si-a pus noi sai tenesi primiti de la parintii sai.'Poate ca avea niste probleme pe cap si nu dorea altceva de facut decat sa fie singura si sa si le rezolve.
"-Tu ai castigat vreunul?"ma intreba Ema.
"-Mi-as dori un trofeu tare mult,dar nu prea e posibil",am chicotit uitandu-ma la corpul meu si aratand cu mainile spre el,"sunt in primul an.Dar cine stie poate in viitor..."i-am zambit fetei.
"-Dar tu?"asteptam raspunsul sau nerabdatoare.

[Ema Snow]

" - Nu, nu chiar" am chicotit, aratand cu mainile spre mine. "Sunt prea... lipsita de putere fizica pentru competitii. Am vrut acum cativa ani sa particip la Duelurile Vrajitorilor, dar nu m-au acceptat, pe motiv ca sunt prea scunda. Oricum, ma axez acum numai pe zbor si Vajthat"
Imi imaginasem de atatea ori cum era sa fii 'Eroul' unei zile. Eu eram genul de persoana comuna, a carei fata o uiti repejor. Dar imi puteam imagina destul de bine situatiile diferite; citeam mult, iar asta ajuta la imaginatie.
Nici cu bagheta nu eram CEVA in dueluri. Ma puteam feri repede, dar nu puteam ataca cum trebuie decat daca se intampla ceva cu adevarat, cum ar fi fost vechiile mele ciondaneli cu Porrin, un Devorator al Mortii.

[Kendra T. Dawson]

"-Nu, nu chiar"chicoti aratand cu mainile spre ea."Sunt prea... lipsita de putere fizica pentru competitii. Am vrut acum cativa ani sa particip la Duelurile Vrajitorilor, dar nu m-au acceptat, pe motiv ca sunt prea scunda. Oricum, ma axez acum numai pe zbor si Vajthat"Daca ea a fost eliminata ca era prea scunda inseamna ca daca mi-as fi incercat si eu norocul as fi fost eliminata din prima privire fara sa spun macar cum ma cheama sau ce an sunt,pentru ca nu sunt buna mai la nimic,nici la dueluri si nici la Vajthat.
"-Oare eu de ce am fost chemata la Hogwarts?Tu esti mai buna la orice decat mine."am schitat un zambet.Aceasi intrebare mi-o pun si acuma de ce nu am ramas acasa cu parintii mei asa de "iubitori" ma bucuram ca Tamara a vrut sa ma primeasca la ea acasa.
"-Dar daca ai fi sa castigi un trofeu la ce ti-ai dori?"Dar la trofeu nu ma gandisem niciodata pana acuma,in Lumea Incuiatilor castigasem niste diplome si o medalie,dar pentru mine nu prea insemnau mai nimica,erau doar o bucata grea si niste hartii.

[Ema Snow]

" - Ha!" am pufnit puternic. " De ce ai fost chemata la Hogwarts?" am intrebat, nevenindu-mi sa cred ce auzeam. " E clar ca ai ceva special in tine daca esti aici"
I-am zambit calduros si m-am apropiat de ea, punandu-mi bratele dupa umerii sai.
" - Ai rabdare cu tine. Esti abia la inceput. In mai putin de doi ani vei deveni un varf printe elevii de la Hogwarts, pot paria pe asta!"
Se vedea in aspectul ei, atat fizic, cat si sufletesc, ca era o persoana deosebita. Kendra era o fata buna si modesta.
" - Dar daca ai fi sa castigi un trofeu la ce ti-ai dori?" ma intreba.
" - Sincer, nu m-am gandit la asta pana acum..."
M-am sprijinit de una din mesele goale si masive, continuand:
" - Mi-ar placea un trofeu la Sahul Vrajitorilor, dar asta este imposibil; nu stiu sa joc bine. Toti ma bat. Si..." am privit spre trofeul admirat mai devreme. " ... Mi-ar placea sa fiu o buna zburatoare. Dar tu? La ce ti-a zburat pana acum gandul?"

[Kendra T. Dawson]

"-Ai rabdare cu tine.Esti abia la inceput.In mai putin de doi ani vei deveni un varf printe elevii de la Hogwarts,pot paria pe asta!"cuvintele Emei ma facura sa zambesc,avea dreptate sunt inca sunt la inceput si poate aveam sa ajung in frunte asta daca o sa am incredere in mine si voi invata mereu si o sa fiu atenta la ore.
"-Dar tu?La ce ti-a zburat pana acum gandul?"ma intreba Ema inca nu ma gandisem la acest lucru,chiar ma mira ca eu Kendra Black castigasem o medalie in Lumea Incuiatilor,dar in aceasta Lumea a vrajitorilor nu ma gandisem,chiar nu stiam la ce as putea castiga un trofeu.
"-Inca nu stiu,acuma ca am intrat in Sala trofeelor ma gandesc intruna cum ar fi sa detin si eu un asa premiu iar Hogwarts sa se mandreasca cu mine."Era foarte adevarat de cand intrasem in sala ma puse pe ganduri poate ca acest lucru dorea Tamara sa imi arate.
"-Dar la ce as putea castiga un asa trofeu?"am zambit lunad un trofeu in mana uitandu-ma ba la Ema ori la premiu.