A new friend

[Bell Evans]

Bell ridica usor din umeri, oftand; stia in mare parte detaliile atacului, dar nu era sigura daca putea sa le impartaseasca cuiva. Dar faptul ca Luke era un cercetas o facu sa se increada in el. Nu stia de ce, dar mereu avusese o slabiciune pentru membrii din casa ei.

"-Anne a fost blestemata de un Devorator" murmura ea, incet.
Luke ramase socat, privind'o cu ochii mari.
"-Un Devorator?! In Hogsmeade?!" intreba el, cu glasul scazut.
"-Din nefericire da" ofta cercetasa.
"-Nu se presupune ca aceste fiinte sa fie inchise bine la Azkaban?" mormai baiatul.
"-Se presupune..dar de cand cu rapirea lui Potter" ofta Bell.

Luke ramase tacut; Nu stia daca din cauza vestii despre astropufa, sau despre rapirea lui Potter.
"-Stii ce s'a intamplat, nu?" murmura Bell.
"-Sincer..nu" ofta Luke.
"-Potter a fost rapit de devoratori, din locuinta sa din Pestera lui Godric, cu ceva timp in urma" replica Bell.
"-Harry? Harry Potter?!" sopti Luke, temator.
"-Chiar el.." ofta cercetasa.

[Luke Donaghan]

"Stii, nu l-am vazut decat o data in viata mea. Iar el nici nu stie ca sunt varul lui ..."
Luke parea foarte mahnit, si ofta greoi odata la cateva secunde. Parea total deprimat.
Auzise zvonuri dar nu credea ca lucrul acesta este posibil.
Deodata, din spatele lui Bell, baiatul zari un ziar. Il insfaca si vazu ca era Profetul. Imediat citi continutul ziarului si ramase socat, nemiscandu-se. Pur si simplu privea fix in ziar .
Nu stia ce sa creada despre asta.

[Bell Evans]

Bell observa graba cu care privirile lui Luke devorau continutul stirei; era un Profet vechi, care avea pe prima pagina stirea cu rapirea lui Harry. Cercetasul ramase socat, privind absent titlul mare. Nu stia ce sa creada..de fapt, nimeni nu mai stia ce sa creada.

"-Nu stiu ce sa zic" sopti el.
"-Nimeni nu stie" ofta Bell. "De fapt, nimeni nu are idee unde e acum" continua ea.
"-Sau daca mai e viata" murmura Luke.
"-Trebuie sa fie in viata" obiecta Bell.
"-Si daca nu e?!" intreba baiatul.
"-Este.." remarca Bell.

Isi aminti de ultima intalnire cu Ordinul; cand ii intrebase pe toti ce cred. Si majoritatea jurara ca vor lupta pana la capat..chiar daca Potter era mort, sau viu, aveau sa'l gaseasca. Si sperau din tot sufletul sa fie viu, pe undeva. Probabil asa si era.

[Luke Donaghan]

"Cred cã ar fi cazul sã plec ..." zise Luke. Nu stia cat timp mai putea sa stea in picioare. Vestea il tulburase si se simtea putin ametit.
Se uitã la fata din faþa lui si vazu o urma de ingrijorare. Stia ca mai devreme sau mai tarziu il va insoti in turnul cercetasilor. Asta era inevitabil deoarece se simtea mult prea rau sa mai poarte o discutie.
Se gandea la Harry. Inca nu ii venea sa creada.

[Bell Evans]

Luke se ridica, si o privi usor vinovat; era scufundat in mii de ganduri, iar cercetasa ofta. Chiar nu vroia sa il retina acolo. Probabil isi dorea sa plece. Iar ea nu putea sa'l opreasca. Nici nu incerca. Stia cum e sa fi in pielea lui, asa ca se ridica la randul sau si zambi usor.

"-Ne vedem mai tarziu" spuse ea, incet.
"-Multumesc" murmura Luke, cu un zambet.
Cercetasa aproba usor din cap, iar baiatul se intoarse si parasi sala; era atat de liniste acum, incat isi putea auzi fiecare bataie a inimii. Armurile pareau si ele ganditoare, ingrijorate de soarta lui Harry.
"-Oare mai e viu?" murmura Bell, oftand.
Realiza ca vorbea singura si pufni usor; isi dadu o suvita de par din fata, si se intoarse spre locul unde statuse asezata cu cateva momente in urma.

Usa insa se deschise, si in incapere intra o fata micuta, cu un zambet intiparit pe chip.
"-Bell?" intreba ea, chicotind.
"-Melody; nu ma asteptam sa vi aici" ofta cercetasa, intampinand'o cu un mic suras.
"-L'am vazut pe Luke iesind de aici" murmura fata.
"-Dap; are nevoie de o pauza" recunoscu Bell, serioasa.

[Melody Stuart]

Melody se aseza langa Bell, si o privi pe furis. Parea abatuta, pierduta in ganduri. Iar plecarea lui Luke ii dadu usor de banuit. Nu credea ca se certara. Bell nu era genul care sa se enerveze, sau sa se ia la harta. Dar ceva se intamplase totusi. Si vroia sa afle ce. Curiozitatea era una din calitatile sale proaste.
"-Bells? De ce a plecat totusi Luke?" murmura fata.
"-Pai...am inceput sa vorbim despre Potter" marturisi Bells.
"-Harry Potter? Vestitul Harry Potter?!" intreba Melody.
"-Chiar el" ofta cercetasa.
"-Si ce s-a intamplat cu el?" murmura Mel.
"-A fost rapit...de devoratori" raspunse Bells.

[Bell Evans]

Bell zambi usor cand vazu expresia de soc de pe chipul fetei; deci inca mai erau oameni care nu aflasera de disparitia lui Harry. Poate ca era mai bine asa; nu aveau si grija asta. Melody insa se arata foarte speriata. Aproape panicata; incepu sa tremure, si sa o priveasca pe Bell cu ochii mariti de groaza.

"-Esti sigura ca e adevarat?" intreba ea.
"-Da..toata lumea stie" marturisi Bell.
"-Dar..nu poate sa fie adevarat..nu se poate" ofta Mel.
"-Din pacate se poate" remarca cercetasa.
"-Harry Potter rapit" ingana Melody.
"-Stiu ca pare greu de crezut; dar Profetul nu minte" murmura cercetasa, intinzandu'se dupa ziarul pe care Luke il citise cu cateva minute in urma.

Ii intinse Profetul vechi, si astepta; Melody parcurse cu priviri infrigurate fiecare rand, dupa care ridica ochii plini de lacrimi spre Bell. Aceasta o imbratisa usor, mangaind'o pe umar.
"-Va fi bine" sopti ea.
"-Daca e mort?" intreba Mel.
"-E viu..trebuie sa fie" ofta cercetasa.

[Melody Stuart]

"-Si daca nu e viu?!" murmura Melody.
Gandul i se parea ciudat de real; si in acelasi timp sinistru. Potter trebuia sa fie in viata. El reprezenta dovada faptului ca binele invinge raul.
"-Este" sopti Bell.
"-De ce esti asa sigura?" intreba Mel.
"-Nu stiu...ceva in interiorul meu imi spune ca e viu" chicoti Bells.
"-Dar daca nu e viu...daca a murit" ingana Melody.
Bells ofta.
"-Daca e mort..." sopti ea. "Dar sigur nu e" continua Bells.
"-Si daca e...presupunand ca e" ofta Melody.
"-Atunci trebuie sa facem totul ca sa'i gasim corpul...si sa nu lasam devoratorii sa il intineze" mormai fata.
"-Saracul Harry" sopti Melody, cu gandurile ravasite.

[Bell Evans]

Disperarea din vocea lui Melody o facu sa se cutremure; iar intrebarile ei repetate cu privire la starea lui Harry o facu sa analizeze mai in detaliu cum se simtea ea. Nu stia ce poate sa spuna..nu vroia sa creada ca Potter e mort; stia ca el avea sa lupte pana la ultima suflare. Si totusi..daca magia neagra avea sa invinga de data asta? Daca Harry avea sa moara in chinuri?!

Nu..nu era posibil. Potter devenise o emblema a binelui, care invinsese raul, dupa cum spusese si Melody. Iar binele nu piere. Il considera invincibil. Si nu putea sa se gandeasca la posibilitatea ca el era mort. Ca nu mai era printre ei..scutura usor din cap, incercand sa zambeasca. Trebuia sa se gandeasca la asta abia cand faptele aveau sa vorbeasca de la sine.

Abia cand Profetul va a marea veste; fie ca Potter a fost gasit viu, sau s'a intors singur in Pestera lui Godric la cei dragi..fie ca i'a fost gasit corpul neinsufletit pe undeva. De preferat, sa fie prima varianta.
"-Eu una cred ca e viu..trebuie sa credem ca e inca in viata.." sopti Bell.
"-Si asta ajuta?" murmura Melody.
"-Cred ca da" remarca cercetasa, cu amaraciune.

[Melody Stuart]

Pufni usor. Cum o putea ajuta pe ea faptul ca credea ca Harry e viu? Asta nu se numea cumva - speranta desarta? Ce rost avea sa spere...mereu sperase si la ce bun? De fiecare data fusese dezamagita.
"-Poate...poate ar trebui sa-l cautam" spuse ea.
Bells o privi cu ochi mari, si zambi.
"-Crezi ca nu e cautat?" intreba ea.
"-Dar...poate Ordinul ar trebui sa-l caute" insita Melody.
"-Ordinul il cauta deja. Noi suntem principalii care il cauta" mormai Bell.
Spusese "noi".
"-Stai asa...tu faci parte din ordin?!" intreba Melody.
Cercetasa ezita. Mel insa insista...vroia un raspuns...si adevarat.
"-Deci?" spuse ea.