The Big Adventure ...

[Luke Donaghan]

Mã aflam la capãtul unor scãri negre cu un covor verde cu câteva însemne ºi diferite desene. Mã aflam la un sediu vechi a unor Viperini ce îl slujeau pe Lordul Întunecat. ªtiam cã aici a stat o perioada scurtã Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit. Însã nu a stat degeaba. ªtiam cã locul ãsta a cunoscut magia întunecatã fãcutã de vechii membri de aici, însã era ceva cu mult mai întunecat. Un Horcrux. Aici a trecut Harry Potter. Cãutam urme pentru al putea gãsi.
Am ieºit dezamãgit din acel loc. Am mers în staþia de autobuz. Am urcat ºi am coborât într-un loc unde nu era prea multã lume. M-am apropiat de o cabinã telefonicã stricatã. O voce mi sa adresat. I-am rãspuns, ºi într-un sfârºit am coborât sub pãmânt.
Eram în Minister ºi cãutam pe cineva anume, dar nu o gãseam nicãieri. Trebuia sã pornesc cât mai repede cu acea persoanã la Azkaban. Trebuia sã vorbim cu cineva care ºtie câteva indicii importante.

OOC: Doar eu ºi Rose

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu puteam sa stau locului nicicum . Stiam ca astazi am ceva de facut,presimteam acest lucru..Dar ce? Trebuia sa ma duc intr-un loc anume. Gandul mi s-a indreptat catre Azkaban,dar era ridicol. Porrin nu mai era acolo: fugise de foarte mult timp. Nici macar acum nu stiu unde este dar stiu sigur ca oricum va veni din nou dupa mine si dupa Bell. Momentan suntem la mana lui. Mi-am alugat acest gand stupid si am Disparut din Hogwarts avand grija sa nu ma vada nimeni. Am ajuns in fata Azkabanului. Cand ma uita la cladire imi dadea fiori,dar asta nu mai conta acum. O silueta cunoscuta se proflia in fata mea asa ca nu am ezitat sa merg alaturi de ea sa intreb:
"Luke?!"
Statea cu spatele la mine si totusi puteam sa jur ca era el..

[Luke Donaghan]

M-am speriat când mi-am auzit numele. Cine ar putea sã fie ? M-am întors rapid ºi am vãzut-o pe buna mea prietenã.
- Rose ?
Fata dadu uºor din cap. Mã uitam nedumerit la ea . Ce Dumnezeu ar putea face într-un asemenea loc. Nu ºtiam dacã aflase de planul meu, ceea ce ar fi imposibil deoarece nu am spus la nimeni ce fac eu, sau dacã pur ºi simplu are treabã în acel loc. Tot ce ºtiam e cã nu trebuie sã afle, deoarece imi era teamã cã va încerca sã mã opreascã.

[Rosalie Vivienne Alden]

Da,tocmai primisem confirmarea. Era Luke. Am zambit cand l-am vazut apoi am chicotit observand ca era putin cam agitat. Oare ce ascundea? Sunt sigura ca nu a venit la Azkaban in vizita la detinuti doar din placere. Cand am observat imensa cladire ma intrebam unde este oare Porrin acum si o sclipire de furie imi aparu in ochi,dar am preferat sa o alung momentan fiindca nu aveam de gand sa imi vars nervii pe Cercetas. Nu aveam de ce: era prietenul meu.
Mi-am mutat privirea spre el si l-am intrebat chicotind:
"Ei bine..Ce cauti tu aici?"
Se eschiva putin asa ca am adaugat oftand:
"Si sper sa imi spui adevarul.."

[Luke Donaghan]

- Pãi , se feri el. Ma duc , ãããã, sã vãd pe cineva , ãããã, pe care l-am cunoscut, ºi vreau sã vorbesc cu el, minþi cercetaºul. Dar tu ?
"Atât de frumoasã ... Pãrul ei unduindu-se liber în vânt ... Îmi pare rãu cã trebuie sã o mint ... " gândi el. Se simþea rãu cã nu îi spune adevãrul.
Fãrã sã scoatã o vorbã sau sã o lase pe Rose sã spunã ceva, el merse înãuntru. Însã ea veni dupã el ºi îl prinse de mânã ca sã nu fugã din nou.

[Rosalie Vivienne Alden]

Mi-am dat seama imediat ca Luke se ferea sa imi raspunda la intrebare. Puteam sa imi dau seama ca m-a mintit, dar desi acest lucru ma durea m-am prefacut ca nu mi-am dat seama si l-am urmarit pana am intrat in Azkaban.
Nu aveam de gand sa il las sa intre singur in oribilitatea aceasta. Un Dementor se indrepta spre noi asa cum era si de asteptat asa ca am rostit nervoasa:
"Expecto Patronum!".
O puma iesi din bagheta mea si inconjura Dementorul facandu-l sa dispara la metri departare.
Luke inainta si nu imi spunea nimic asa ca m-am dus alaturi de el in continuare.
Stiam ca are de gand sa faca ceva si nu il voi lasa singur in Azkaban.

[Luke Donaghan]

Nu ºtiam de ce, dar mã bucuram cã Rose e alãturi de mine. Ultima experienþã în bibliotecã ne-a apropiat suficient încât sã nu mã tem sã-i spun orice secret. Îmi era ruºine de mine, de cum mã comportasem mai devreme.
În timp ce mergeam, Rose alunga Dementorii cu patronusul ei, iar eu eram tot mai atent deoarece trebuia sã-l gãsesc pe acel bãrbat.
Era foarte frig în închisoare, iar pe mãsurã ce ne afundam în acea clãdire, mã simþeam tot mai trist. ªtiam cã e din cauza lor, a Dementorilor, însã vroiam sã mã gândesc la un moment fericit. Nu îmi venea în minte nici unul, doar ... doar clipele petrecute cu Rose în Zona Interzisã.

[Rosalie Vivienne Alden]

Inaintam in inchisoare si Luke se tot uita imprejurul sau. Eram sigura ca nu se uita doar asa,ci cauta pe cineva anume. Oricum nu aveam sa il las singur aici asa ca oricum aveam sa aflu pe cine cauta. Presimt ca vrea cu inversunare sa vorbeasca cu o anume persoana,dar nu am de gand sa ii spun nimic despre acest lucru pana nu va ajunge la respectiva celula. Nu cred ca se astepta sa ma vada la Azkaban si stiam ca intr-un fel ii incurc planurile. Am oftat la acest gand,dar apoi mi-am spus din nou ca il voi ajuta astazi daca va avea nevoie de mine,voi fi acolo.
Mi-am mutat si eu privirile in jur desi nu stiam pe cine caut. Dar stiam ca suntem foarte aproape de acel barbat pe care il cauta Luke-puteam sa simt asta.

[Luke Donaghan]

ªi uite-l. Celula lui era chiar în faþa noastrã. Înãuntru se afla un bãrbat cam de treizeci de ani, cu faþa nerasã, pãrul cu sânge coagulat, ºi cu un aspect cât se poate de respingãtor.
- Salut ! zis eu, ºtiind cã sunt puþin cam glumeþ cu bietul rãufãcãtor. Vreau informaþii despre ªtim-Noi-Cine. Fie cã vrei, fie cã nu vrei o sã mi le dai. În caz contrar, nu am nimic în potrivã ca sã chem câþiva Dementori în celula ta.
La auzul cuvântului Dementor, ochii bãrbatului se uitau alert prin încãperea sa întunecatã, parcã aºteptându-se sã vadã vreunul.
- Stai liniºtit Amycus. Ãsta e numele tãu, nu ? Amycus Carrow. Ai fost profesor de Apãrare contra Magiei Negre. Harry Potter te-a blestemat odatã cu blestemul Cruciatus.
Bãrbatul dãdu din cap pozitiv pe tot parcursul discursului lui Luke.

[Rosalie Vivienne Alden]

Pe tot parcursul cuvintelor lui Luke am ramas tacuta si ascultam foarte atenta tot ceea ce spunea. Nu voiam sa pierd nici macar un detaliu pentru a putea intelege cat mai bine totul. Il priveam foarte atenta pe acel barbat si ma tot intrebam daca este Devorator sau nu. Desi roba lui era rupta si roasa de atata vreme mana in care ar trebui sa fie Semnul Intunecat este acoperita..Dar nu stiu de ce,sunt sigura ca este un Devorator al Mortii.
Ma mira faptul ca acel barbat aproba tot ceea ce spunea Luke. M-am uitat la baiatul care statea langa mine cerandu-i explicatii din priviri dar era prea preocupat sa il interogheze pe prizionier asa ca am preferat sa nu il intrerup nici macar o secunda. Probabil ca daca are incredere in mine..imi va povesti el mai tarziu totul.