In umbra singuratatii

[Alice Swan]

Stateam pe holul camerei ei,insa de data aceasta nu mai eram singura ca deobicei.Baiatul acesta Eric mi se parea atat de cunoscut,dar in acelasi timp nu stiam exact cine e.Amandoiu stateam in tacere ceea ce ma enerva la culme.

"Si crezi ca o sa isi revina?"L-am intrebat cu un ton timid.Acesta ma privi,insa de data aceasta nu mai zambi ca in camera ceea ce ma facea sa ma infior.

"Sincer nu stiu ce sa iti spun eu asa sper leacul pe care i l-am dat este puternic,dar acum nu stiu cat de puternica este rana si cum actioneaza amandoua una in potriva celeilalte!"Nu intelegeam exact ce spunea,insa mi-am dat seama ca nu e de bine.

"Si te-a chemat doar pentru ea?"Am intrebat deoarece nici macar eu nu stiam cati raniti si cati morti erau.

"Fii serioasa,eu si inca trei vindecatori avem grija de zecile de raniti plus mortii care le-am uitat numarul!"

"Dumnezeule am crezut ca noi vom iesi fara nici o pierdere,insa ceea ce imi spui tu ma sperie groaznic!"

"Imi pare rau sa te dezamagesc Alice,insa a fi Devorator inseamna mereu sa iti pui viata in primejdie de dragul scopului!"Am ramas din nou in tacere pana ce usa se deschise si din ea iesind Ryan.Acesta ne facu semn sa ramanem in liniste si sa il urmam pana in bucatarie.Acesta i se adresa unui spiridus pentru a face o supa calda si un ceai pentru toti ranitii din sediu,iar o portie sa o lasa pe masa.Toti trei ne-am asezat la masa.

"Baieti nu este a buna aurori nu vor sa cedeze si ma tem enorm ca vor gasii sediul si ne vor ataca cu toata puterea si noi nu le mai putem face fata!Abia daca am ramas 50!"Nu stiam ce sa spun,insa stiam prea bine ca o noua batalie e pe cale sa inceapa.

[Odette B. Malfoy]

L-am privit pe Ryan iesind din camera. Stiam ca nu vroia sa imi spuna nimic asa ca nu am mai insistat am asteptat sa apara spiridusul cu mancarea. Imediat cumediat cum intra pe usa l-am intrebat:
"Ce se discuta la bucatarie?"
"Au mai ramas cinci zeci. Multi au murit iar Restul sunt raniti. Doamna Narcissa m-a rugat sa va dau astea acum am sa plec" spuse spiridusul.
Cand am auzit tot ce spuse spiridusul am inceput sa plang si am dat farfuria si pocalul cu suc de dovleac la o parte. Din pacate se facusera tandari nu asta era intentia mea dar se pare ca le-am impins prea tare.
Usa se deschise si aparu Ryan insotit de Alice si Eric se holbara putin la mizeria de pe jos si m-au intrebat ce am patit.
"Plecati! le-am spus printre suspine.

[Alice Swan]

Nu am ascultat-o pe Lily si am intrat strangand toata mancarea de pe jos.Aceasta inca continua sa planga.

"Eric te rog da-i un calmant!"Aceasta il refuza in momentul cand Eric il gasise in gentuta cu medicamente.Ryan insista,insa ea nu dorea sa ia nici un calmant.

"Va rog lasati-o in pace nu doreste nici un calmant!Nu puteti sa incatusati mintile oamenilor doar oferindu-le pastile!"I-am spus deoarece stiam cum era sa stai o luna intreaga fiind sedata,iar acest lucru cu siguranta era unul dintre cele mai ingrozitoare lucruri pe care le traisem.Aceasta imi multumi.

"Lily te rog calmeaza-te stiu ca pare oribil,insa gandeste-te ca inca suntem destui Devoratori si putem face fata unui nou atac!"Aceasta se mai calma putin,insa tot plangea infundat.

[Odette B. Malfoy]

Am vrut sa ma ridic sa merg in casa. Cand am vrut sa-mi sterg lacrimile cu mana stanga am vazut scris in sangele meu " veniti la sediu urgent". Dava trebuia sa merg la sediu urgent atunci voi merge. M-am ridicat si am mers cu pasi grabiti inauntru. Cand am ajuns la Ryan l-am intrebat:
"Spunei-mi ce dracu' mai este si asta?" l-am intrebat ridicand mana stanga.
"Nimic. Vroiam sa le povestim tuturor asta." raspunse Ryan. Nu credeam nimic din ce spune. Ryan nu trimite acest mesaj decat daca este foarte grav.
"Trebuie sa-mi spui tot. Ryan te rog" am spus scotand bagheta.
"Daca nu ce faci ma torturezi?" intrebaRyan razand in hohote.
"Tu esti idiot? Tu chiar ma crezi atat de proasta incat sa nu inteleg? Si Ryan nu te torturez te omor" i-am spus incercand sa mi stapanesc plansul.

[Odette B. Malfoy]

"Si cum sa ma calmez? Explica-mi tu! Da-mi alea poate mor mai bine e asa!" simteam ca ma sufoc de plans.
"Cum poti gandi asa!?" ma intreba Ryan deja nervos . De parca eu nu eram nervoasa si suparata, nu mai puteam sa suport.
"Linisteste-te "spuse Eric cuprinzandu-ma de umeri.
Ei chiar nu ma intelegeau si nici nu stiau prin ce trec era ca si cum, imi pierdusem intreaga familie.
Vazand ca nu pleaca m-am ridicat si am plecat eu. Mergeam greu din cauza piciorului si stiam ca Ryan ma va ajunge dar nu imi prea pasa.
Am iesit in curtea din spate vrand sa iau o gura de aer. Ajunsa in gradina m-am asezat pe iarba si am inceput iar sa plang.
Le-am auzit pasii in spate se sfatuiau daca sa ma intrerupa sau nu asa ca am asteptat stiind ca mai devrme sau mai tarziu aveau sa ma ia inapoi in casa.

[Alice Swan]

O vedeam din indepartare pe Lily cum plangea si imi doream enorm sa merg la ea,insa nu doream sa o deranjez.Ryan imi pusese mana pe umar soptindu-mi la ureche pentru ca Lily sa nu auda.

"Ramai calma ceea ce iti voi spune Lily nu trebuie sa stie!"Am inlemnit nu stiam ce dorea sa imi spuna.Am incuvintat din cap ramand nemiscata.

"In drum spre noi sunt o alta transa de 50 de Aurori care probabil intr-o ora sau maxim doua daca suntem norocosi vor fi aici distrugand tot ce le iese in cale!"O lacrima imi curse involuntar pe chip pierzandu-se printre buze.

"Ce vom face?"Am intrebat cu vocea tremuranda.

"Nu putem face nimic doar sa ne ascundem pentru a nu muri!"Mi-am intors privirea catre el fixandu-l in ochii lui verzi.

"Sa nu mai spui niciodata asta ii vom aduna pe toti Devoratorii de pe pamant daca e nevoie,insa sediul principal al Lordului Intunecat nu va cadea niciodata!"Acesta ma aproba zicand.

"Ii voi chema prin semn pe toti si cei ce vor sa ne ajute sa ramana alaturi de noi,insa trebuie sa ii prindem intr-o ambuscada departe de aici!"
Se intoarse si pleca in casa pentru a ii chema dintr-un loc linistit.In cateva secunde blatul incepu sa ma doara,iar pe mainele mele se scrijeli cu sangele meu "Veniti la Sediu urgent!"

[Alice Swan]

Stateam la masa inca privind mesajul care disparea treptat.Puteam auzi clar Aparitiile a multor oameni in fata casei noastre.Majoritatea deja stiu despre ce este vorba,insa Ryan trebuia sa clarifice situatia.In cateva minute 50 de Devoratorii aparura din nou in bucataria noastra.Simteam ca traiesc un deja-vu.Ryan o lasa pe Lily pentru o secunda pentru a vorbi pentru toti.

"Ma bucur ca ati venit si vreau sa va anunt ca trebuie sa actionam cat mai repede pentru ca sediul Lordului Intunecat sa nu fie distrus.Am fost anuntat ca in jur de o ora aici vor aparea mai mulr de 50 de Aurori.Noi va trebuii sa le rezistam si sa le iesim in "intampinare" ca sa zic asa pentru ca nu vreau ca ei sa vada locatia exacta a sediului!"

Acestia il priveau ingroziti,iar eu stiam deja povestea.Lily isi puse mana la gura de spaima stia ca se intampla ceva,insa nu se astepta la asa ceva.

"Nu avem timp de pregatira asa ca va rog urmativa,iar cei care nu se incumeta sa dispara chiar acum din privirea mea!"

[Odette B. Malfoy]

"Ryan! Cum ai putut?" eram foarte suparata ca ma mintise si imi ascunse toate astea.
"Cum am putut sa ce?" raspunse acesta indiferent. Stateam cu bagheta indreptata spre el si simteam nevoia sa-l omor, sau sa-l torturez pana moare. Nu imi venea sa cred ceea ce se intampla.
"Chiar nu-ti dai seama? M-ai mintit si mi-ai asuns atatea lucruri." i-am raspuns aratand spre devoratorii din camera.
"Lily chiar vroiam sa-ti spun dar stiam ca nu vei sta linistita si trebuia neaparat sa stai" isi gasi repede o scuza. Ma saturasem sa-i aud pe toti spunand ca trebuie sa stau in pat, ca trebuie sa ma odihnesc, sau ca trebuie sa mananc. Nu aveam nevoie sa-mi spuna ei ce sa fac si cum sa fac. Ma puteam descurca si singura.
"Scuteste-ma Ryan m-am saturat sa aud asta." Spunandu-i acestea i-am intors spatele.
"Sa inteleg ca te retragi?" intreba Ryan in speranta ca voi spune da. Pana aici nu mai suportam nici o clipa.
"Stupefy!" Ryan zbura in parte cealalta a camerei. "Nu ma retrag, ma duc sa ma pregatesc." Ryan se ridica repede stergandu-si un firisor de sange de pe barbie.
Merita asta din plin. Dupa ce i-am mai aruncat o privire dispretuitoare, am iesit din bucatarie ducandu-ma spre camera mea.

[Alice Swan]

M-am apropiat de Ryan ajutandu-l sa se ridice de jos.Sangele ii curgea din nas peste buzele lui rozalii.Ma impinse in momentul cand dorisem sa il ajut dand un pumn puternic peretelui lasand si acolo o urma de sange.

"Ryan este si normal sa fie suparata!Te rog intelege-o!"I-am spus cu o voce bland.

"Taci!"Tipa acesta luandu-si roba punandu-si masca de Devorator.

"Puneti-va mastile plecam chiar acum!"Spuse acesta indemnand toti Devoratorii sa il urmeze.

"Stai nu o asteptam pe Lily?"Am intrebat alergand catre el.

"Eu nu astept razvratiti sa le vina mintea la cap!Daca doresti sa stai cu ea aici n-ai de cat,insa daca vom muri sa nu te astepti ca voi veti traii daca veti sta aici!"Spuse acesta iesind din casa indepartandu-se de vrajile de protectie.
L-am prins de mana spunandu-i incercand sa ii caut ochii dupa masca rece de fier invaluita cu fum.

"Ryan stiu ca ti-ai pierdut increderea,insa iti promit ca voi fi acolo si eu si Lily sa te ajutam!Iar Lily nu va fi niciodata o razvratita, ci doar ravasita de faptul ca nu i-ai spus adevarul!"Atat am mai apucat sa ii spun ca deja plecase lasandu-ma in ceata.

[Odette B. Malfoy]

Il auzeam pe Ryan tipand si imi veni imediat sa rad desi nu era o situatutie tocmai amuzanta. Increcam sa ma imbrac cat de repde caci i-am auzit pasii pe hol. Nu eram razvratita cum spunea el doar am simtit nevoia sa-i fac asta pentru ca imi ascunse lucruri importante.
Incercam sa nu mai rad cand am auzit cateva batai in usa, era Alice. Am poftit-o inuntru. Eram apropae gata dar zambeam si simteam ca nu ma voi putea abtine mult sa nu rad. Alice se uita urat la mine pentru ceea ce facusem.
"L-am auzit cum m-a facut razvratita dar nu sunt asa. A meritat ceea ce i-am facut si vom fi bine ii va trece." i-am explicat lui Alice razand. Aceasta imi zambi si ma lua repede din camera, sa mergem la lupta.

Ma simteam din nou rau pentru ceea ce avea sa se intample. Aveam masca pusa, pelerina, totul era gata. Cateva lacrimi imi scapara dar aveam noroc de masca si nu se vedeau.
"Alice am o rugaminte: daca mor spune-i lui Ryan ca eram nervoasa nu razvratita si ca tin la el. Narcissei spune-i ca apreciez toate eforturile facute pentru mine, iar Alice o prietena ca tine nu am mai avut. Succes" i-am zis incercand sa-l gasesc pe Ryan.
Alice facu ochii mari cand auzi cele spuse de mine imi spuse ca nu voi muri si imi ura si ea succes.