~Smile in your sleep~

[Megan Mcbride]

[color="Plum"]M-am mai uitat cateva secunde pentru a fi sigura ca dementorii nu mai erau in camera . Mi-am luat incet bagheta , pentru orice eventualitate . Am rasuflat usurata dupa ce am vazut ca dementorii nu mai apar.
-Ce-a fost asta?! Si unde suntem?
Intreba Addie disperata.
-Nu stiu . Ce ma-ntrebi pe mine?!
- Pai , daca nu ai realizat , e doar vina ta ca suntem aici.
Se ratoi ea la mine.
-Vina mea?! De ce ?
-Tu ai lovit cartea cu piciorul!
-Si cine te-a pus sa te tii de mine?
Am tipat eu la ea.[/color]

[Addie L. Crawford]

[color="PaleTurquoise"]"-Am incercat sa te salvez,daca mai tii bine minte"
I-am reprosat lui Megan.
"-Mdeah...pai atunci de ce nu mai lasat sa ma cufund singura in cartea asta si sa ma lasi in pace!!"
A strigat Megan la mine .
"-Pentru ca esti verisoara mea si nu puteam sa te las acolo.Iih!"
Nu-mi venea sa cred ca a pus intrebarea asta.De furie am batut cu piciorul si deodata camera se cutremura si sub noi ,podeaua se deschise ,iar noi am cazut in acea capcana...
"-Aaaaajutooor!! "
Am strigat in cor..[/color]

[Megan Mcbride]

[color="Plum"]Devenea din ce in ce mai ciudat . Am inceput sa tipam disperate dupa ajutor , dar nimeni nu ne putea auzi. Clar nu a fost o idee buna sa intram in sectorul interzis. Nu stiam unde eram , stiam doar ca sunt in aer si ca nimeni nu ma poate auzi . Eram departe de lumea normala . Deja ma speria rau intunericul care ma inconjura. Simteam umiditatea din jurul meu . Era ca si cum cineva aruncase o galeata de apa pe mine . Nu-mi placea deloc. Am incercat sa tip in continuare , dar nu reuseam. [/color]

[Addie L. Crawford]

[color="PaleTurquoise"]Stateam pe o podea din piatra,foarte rece.Eram sub 3 metri de capera aceea blestemata.Tavanul se inchise la loc,facand bezna Camera Capcana.Aveam ochii intredeschisi,pur si simplu nu mai puteam sa ma misc.Somnul se nasputi peste mine si stateam intinsa pe podeaua de piatra in intuneric.Ma durea ingrozitor capul,parca-i venea sa explodeze....M-am uitat la Megan ,statea si ea intinsa pe podea,cu capul spre mine si cu ochii inchisi,am zambit si am inchis pleoapele si m-am lasat dusa de ganduri ...Ma siteam asa de bine,voiam sa dorm pentru totdeauna dar o voce imi spunea sa ma trezesc;nu puteam sa ma misc,eram amortita.
Ma simteam bine,chiar foarte bine,nu ameam temeri sau griji si parca pluteam in fericire.Parca eram imuna la tot ce era rau.O lumina orbitoare era in fata mea si am deschis usor ochii.Era lumina unei baghete.Era Megan.Se pare ca se trezise din somn...[/color]

[Megan Mcbride]

[color="Plum"]Tot ce mai stiam e ca ma durea . O lovitura puternica de podeaua rece ma facu sa tip . Dar tipatul nu s-a auzit. Era din ce in ce mai ciudat , iar eu ma simteam din ce in ce mai rau. Aerul umed ma ducea intr-o transa. Am incercat sa tip , dar cateodata sunelete , ca si durerea , se stingeau si atunci ramanea doar ceata . Isi amintea intunericul : inaintea cetii fusese un intuneric adanc . Asta insemna oare ca progresa? Sa se faca lumina , iar lumina e buna si asa mai departe si asa mai departe? Am deschis incet ochii . Addie statea intinsa pe jos . Mi-am cautat bagheta . Am inceput sa pipai pe jos , fara sa-mi dau seama pe ce puneam mana din cauza intunericului. Am gasit o bucata lunga de lemn . Am luat-o , crezand ca e bagheta mea , si am spus incet :
-Lumos!
Da, chiar era bagheta mea. Lumina invada camera . Am pus-o in fata lui Addie pentru a fi sigura ca nu are rani sau altceva.
-Te-ai trezit?
Am intrebat-o eu in soapta.[/color]

[Addie L. Crawford]

"-Mmmmm...pe aproape"
Am spus eu trezindu-ma incet.Totul era negru,doar bagheta lui Megan dadea lumina.Mi-am luat si eu bagheta si am rostit si eu vraja "Lumos".Bagheta dadea si ea lumina incaperii.M-am apropiat de pereti si am vazut spulpturi din piatra,ce semanau cu serpii,foarte atent migaluite.Le-am atins si deodata sculturile au prins viata.Erau serpi adevarati,voiau sa ma atace.Sasaiau intr-una si-si aratau colti.Se dezlipira de pe perete si incepu sa se mareasca.Se apropiau de mine si voiau sa atace.
"-Aaaaaaaaah!!!
Am tipat eu
Deodata un alt sasait se auzi din spatele meu.Nu-mi venea sa cred.Era Megan.Vorbea pe limba serpilor,o reptomita.NU am inteles nimic din ce a zis dar serpii uriasi se micsorara si revenira la locul din perete si se transformara in piatra.
"-Esti reptomita??!! "
Am intrebat eu speriata.
"-Da"
Raspunse Megan direct
"-De ce nu mi-ai spus ca esti reptomita?"

[Megan Mcbride]

[color="Plum"]M-am uitat o secundã la Addie . Parcã intrasem într-o transã . Mã uitam fix în ochii sãi , dar deodata un ºarpe apãru lângã mine . M-am dat un pas înapoi , instinctiv , apoi am început sã vorbesc cu ºarpele . [/color]
[color="LightBlue"]-Ce vrei de la noi ?
L-am întrebat eu clar .
- Nu vã vreau aici ! Asta este o camerã menitã doar pentru Viperini! Nu aveþi ce cãuta aici. Trebuie sã plecaþi , de bunã voie sau silite de mine. Ce alegeþi?
-Ce e aºa important la camera asta ? De ce trebuie sã plecãm?
-În aceastã camerã domneºte o putere inestimabilã. Nu sunteþi atât de puternice încât sã puteþi rãmâne.
- De unde ºtii cã noi nu suntem puternice ? Ne-ai mai vãzut vreodatã? Ai mai vorbit cu noi vreodatã ?
-Vã ºtiu de mult pe voi douã si pe cealaltã bagacioasã , Jade. ªi ea s-a avântat odatã pe aici , dar a scãpat uºor . La voi nu va mai fi aºa uºor..[/color]
[color="Plum"]Spuse ºarpele râzând spre mine . Deodatã s-a întors cu spatele ºi coada sa lungã ºi rece mã lovi , fãcându-mã sã mã izbesc de podeaua din piatrã .
-Megan , eºti bine?
Strigã Addie la mine .
-Nu.. Nu cred . Mã cam doare capul..
-Ce ai vorbit cu el?
Ma intrebã ea curioasã.
-Cu cine sã vorbesc?
-Cu ºarpele , bãi!
Þipã Addie.
-Care ºarpe? Ce-ai , mãi ? Ce te-a apucat?
-Eºti reptomitã . Ai vorbit mai înainte cu un ºarpe.
A zis ea încercând sã se liniºteascã .
-Ce sunt? Ce-i aia? Tu ai probleme când te panichezi , aºa de obicei?
Am întrebat-o eu sarcasticã.[/color]

[Addie L. Crawford]

"-Nu,draga mea,vezi sarpele ala?"
Am itrebat-o eu .
"-Da."
A raspuns Megan in soapta.
"-Ei bine,acum doua secunde ai vorbit cu el,in limba serpilor,asta inseamna ca esti reptomita..."
I-am explicat eu .
"-Dar cum de nu-mi amintesc nimic?"
"-Asta nu stiu.Poate asa e la inceput..."
Am spus eu ridicand din umeri.Deodata sarpele se apropia de mine si isi deschise gura .Am simtit un fior in spatele meu,mi-am pregatit bagheta dar sarpele deja a sarit la mine.Deodata se auzi un tipat si un sasatit scurt.
"Stop!!!"
Megan vorbea din nou reptomita
"-Las-o in pace !"
[b]"-Si de ce ma rog?"
Sasai sarpele