In umbra singuratatii

[Alice Swan]

Am ramas alaturi de Ryan pana cand acesta fuse coborat in cavoul familiei Malfoy.Acesta ramase acolo acoperit de catre Devoratori.Am ramas singura doar eu cu el gandindu-ma cat de mult nu profitasem de acele momente in care eram singuri si mai ales ca nu ii spusesem cu adevarat cat tineam la el.Lily pleca in padure si nu doream sa o deranjez asa ca am asteptat asfintitul privindu-l alaturi de cavoul lui Ryan.O lacrima imi traversa obrajul nestingherit ajungand pe solul umed si rece.O mana ma batu pe spate facandu-ma sa tresar.Eric ma privea cu ochii blanzi si rosii incarcati cu lacrimi.

"Nu fi trista deoarece chiar daca nici el nu crede asta s-a dus intr-un loc bun fiindca s-a sacrificat si a avut un suflet mare!"Spuse acesta punand trandafirul alb peste sutele de trandafiri si coroane de flori cu mesaje din partea tuturor prietenilor lui.

"Familia lui a fost instiintata?"L-am intrebat gandindu-ma ca nici nu imi trecuse prin cap lucrul acesta.

"Da i-am trimis fratelui sau o scrisoare deoarece el este singurul care i-a mai ramas asa ca astept raspuns!"Spuse acesta inca tinand mana pe piatra funerara.

"Ar fi bine sa vina si sa ii aduca niste flori si sa se roage pentru el!"Am spus simtind cum ochii ma impungeau de durere.

"Lily nu se simte bine nu e asa?"Ma intreba acesta acum privindu-ma in ochii.

"Lily cu siguranta este mult mai rau decat noi doi la un loc deoarece inainte sa moara ei doi s-au si certat si nici macar nu au avut timp sa se impace!Acum a plecat intr-o plimbare spre padure!"

"Stii ce hai sa mergem dupa ea chiar nu as mai vrea sa pierd pe nimeni azi!"Imi spuse acesta rugandu-ma sa il insotesc.

[Odette B. Malfoy]

Mergeam incet spre padure fara sa ma uit inapoi la... Sediu. Era aproape intuneric asa ca mi-am scos bagheta si am soptit:
"Lumos". Vocea imi tremura mai tare decat ma asteptam. Eram la marginea padurii cand m-am decis sa arunc o ultima privire spre Sediu, locul unde am copilarit si unde mi-am facut foarte multi prieteni. Speram sa dau peste un vrajitor de preferat un Auror, s-ar bucura sa prinda o Devoratoare, dar apoi m-am gandit la Alice Eric si Narcissa si mi-am dat seama ca le-as provoca prea multa durere daca as muri sau as fi fost dusa la Azkaban, desi tot as fi vrut sa mor. Am inaintat mult spre mijlocul padurii unde copacii erau destul de desi. Speram sa nu ma descopere vreun Incuiat ratacit pe acolo, caci in padure puteau ajunge si Incuiatii, nu era ca la Sediu.
M-am asezat pe pamantul rece si m-am sprijinit de un copac. Zapada se mai topise si era putin noroi dar nu imi pasa ca imi murdaresc roba.
Mi-am scos bagheta vrand sa fac ceva sa apara dar nu stiam ce. Dupa putin timp m-am gandit sa creez un Patronus. Am incercat din rasputeri sa ma gandesc la o amintire fericita desi imi era greu.
Dupa ce am gasit una suficient de fericita am rostit: "Expecto Patronum" si Patronusul care era un sarpe iesi din varful baghetei.
Se misca lin printre copaci si imi placea sa-l privesc.
Ma gandeam la ziua de maine cand ar trebui sa plecam inapoi in Hogsmeade, iar dupa la Hogwarts...

[Alice Swan]

Eric statea alaturi de mine si in cateva minute paseam in padurea deasa si printre vantul ce lovea aspru padurea.Era putin cam imposibil sa stim exact unde se afla ea,insa am mers impreuna fara sa ne despartim.Cel mai posibil nu se afla departe.

"Eric si fratele lui cum arata?"L-am intrebat pentru a face conversatie.

"Ah, dar tie nu ti-am spus ,ei doi sunt frati gemeni!"Am ramas blocata pentru o secunda simtind cum pulsul mi se accelereaza.Stiu ca era o prostie din partea mea sa gandesc astfel,insa daca venea puteam din nou sa il revad pe el prin Ryan.

"Dumnezeule nu mi-ai spus defapt trebuiie sa ii spunem si lui Lily sa nu creada ca este el daca vine!"I-am zis zambind.

"Mai mult ca sigur o sa vina chiar daca nu mi-a scris!"Spuse acesta facandu-ma sa zambesc involuntar.Am avansat putin cand am auzit niste pasi in spatele nostru fara a ma intoarce am pus mana pe bagheta,insa m-am gandit ca era Lily asa ca nu am strans-o prea puternic.M-am intors privind sursa pasilor.Am ramas muta.Barbatul care statea inaintea mea era chiar Ryan.Acelasi par,aceiasi ochii,aceleasi buze absolut totul se privea cu infatisarea lui Ryan.Insa trebuia sa gandesc rational si sa cred cu tarie ca eu am vazut cand il omorase si ii puse sicriul in cavou.M-am tinut de un copac deoarece aveam senzatia ca voi lesina.Eric nu ma observa ducandu-se spre barbat dand mana cu el.

"Ray nici nu stii cat ma bucur ca ai venit stiam ca sunteti gemeni,insa voi doi sunteti practic identici!"Spuse acesta aducandu-ma putin la viata.Barbatul veni catre mine prinzandu-ma de mana facandu-ma sa ii aud vocea lui Ryan.

"Hei te simti bine?"Spuse acesta zambid precum el.Am inghitit in sec gandindu-ma ca daca acum aparea Lily mai mult ca sigur urma sa aiba un soc.

"Da ma simt bine!Tu esti fratele geaman al lui Ryan?"L-am intrebat speriata.

"Ah imi cer scuze Ray Hale si da sunt fratele lui!"Dumnezeule pana si numele era atat de asemanator.I-am intins mana spunandu-i.

"Alice Swan ma bucur ca ai venit pentru el am fost o buna prietena de al lui in plus acesta a murit ca sa zic asa in bratele mele!"I-am spus intristandu-l fancandu-ne pe toti trei sa ramanem in tacere.

[Odette B. Malfoy]

Imi priveam patronusul care, incet, incet incepea sa se stinga. Ma gandeam atat de mult la Ryan, imi aminteam atat de multe lucruri fericite si apoi imi aparea brusc momentul in care Aurorul il omorase, momentul in care Ryan nu ma mai privi cu acei ochi calzi....
Incepusem sa plang foarte tare simteam ca mai aveam putin si ma sufocam. M-am ridicat vrand sa ma mai plimb prin padure. Dar m-am asezat inapoi pe pamant dupa copac in momentul in care vazusem o luminita printre copaci si auzeam vocea lui Alice a lui Eric si parca a lui Ryan iar dupa un moment de tacere.
"Nox!" am murmurat printre suspine.
Stateam acolo singura plangand si zicandu-mi ca probabil innebuneam. Cum naiba sa-l aud pe Ryan era imposibil clar innebuneam. Si pe Eric nici nu prea l-am vazut iar Alice nu venise dupa mine.
"Lumos" am soptit iar stiind ca nu are rost sa ma ascund pentru ca nimeni nu mai era in padure inafara de mine.
Am inceput iar sa suspin cand de dupa copaci se auzira niste pasi.
"Nox" am zis eu iar desi stiam ca e prea tarziu, dar probabil mintea mea o lua razna de la prea multa suparare si oboseala.

[Alice Swan]

Ramasesem toti trei muti de uimire deoarece niciodata nu ne imaginasem o asemenea situatiei.Datorita faptului ca ramasem in tacere fiecare sunet era amplificat la maxim.Am putut auzi din nou acesi sunet de pasi,insa de data asta chiar credeam ca era Lily.Din indepartare se vedea lumina unei baghete ce se tot stingea si aprindea.

"O cunoasteti?"Ne intreba Ray care o privi suspicios.

"Da este Lily Malfoy o foarte buna a lui Ryan!"I-am spus facandu-l sa zambeasca si sa se indrepte catre ea.Il vedeam cum inainta precum Ryan prin padurea cea deasa catre Lily.Atunci inima incepu sa imi bata nebuneste amintindu-mi ca Lily nu stia de Ray,insa era prea tarziu Lily il vazu si ramase muta de uimire.Acesta alerga catre ea luand-o in brate.

"Lily ce ma bucur sa te vad in sfarsit nici nu stii cat am asteptat si cate lucruri stiu despre tine!"Ii spuse imbratisand-o facand-o sa izbucneasca in plans.

"Hei de ce plangi doar noi am vorbit si prin scrisori sa nu imi spui ca nu ma cunosti!"Spuse acesta eliberand-o din stransoare.

"Ray las-o!"Am strigat catre el ajungand intr-un final.

[Odette B. Malfoy]

Incepusem sa plang in bratele lui Ray, il cunosteam vorbisem cu el foarte mult prin scrisori. Nu-mi venea sa cred faptul ca ma luase in brate asa cum o facea Ryan. Plus ca ma simtem rau tare si din cauza faptului ca eram obosita si imi era foame incepusem sa plang si mai tare. Vroiam sa adorm fara sa ma mai trezesc vreodata.
"Ray las-o!" striga Alice la un moment dat. Ii eram oarecum recunoscatoare pentru ca ma scapase din bratele lui Ray nu prea imi placeau imbratisarile mai ales acum.
"Cum dracu' Ray? Explica-mi tu cum sa nu plang! Chiar te rog!" i-am spus eu pierzandu-ma cu firea incercand totusi sa nu mai plang.
"Lily stiu ca e greu dar trebuie sa treci peste." incerca Ray sa imi explice.
"Dar nu vreau sa trec peste Ray vreau sa mor." i-am zis plangand in hohote. Ray se uita la mine cu ochii mari si imi spuse ca nu vrea sa ma mai auda spunand asta vreodata.
M-am ridicat si Ray incerca sa imi scuture roba dar i-am zis sa o lase asa ca nu ma intereseaza. Alice ofta zgomotos si ii sopti ceva lui Eric dar nu am bagat de seama.
"Lily trebuie sa mergem la Sediu sa mananci si sa dormi" imi spuse Ray.
"Nu vreau!" i-am spus facand cativa pasi inapoi pentru ca semanand atat de mult cu Ryan la comportament ma asteptam sa ma ia pe sus pana la Sediu. Mai facu un pas spre mine iar eu iar dadeam inapoi. Nu vroiam sa merg la Sediu si nu vroiam sa dorm chiar daca eram terminata de oboseala.

[Alice Swan]

Rasuflam usurata ca Lily il cunostea si ca nu facuse vreun soc cand il vazusem ca mine.Acesta avea fix aceeasi atitudine ca a lui Ryan ca si cum totul ar trebuii sa i se supuna lui,daca eram un copil si nu stiam cum arata Lordul Intunecat credeam ca Ryan era cu adevarat Stapanul Intunericului.Intr-un final Ray reusise sa o convinga pe Lily sa mearga intradevar cu mult zgomot,insa reusise.In cateva minute ajunsesem la sediul unde ceilalti Devoratori ramasesera masca cand il vazusera pe Ray.

"Dumnezeule e Ryan!Ryan s-a intors din moti!"Tipau acestia anuntand.Eric prelua comanda zicandu-le.

"Prieteni va rog acesta nu este Ryan,ci Ray fratele lui geaman asa ca stati linistiti!"Acestia se linstira facand cunostinta cu el.Lily fu condusa de catre el in camera ei eu am mers in bucatarie deoarece aveam nevoie de o cafea tare.

[Odette B. Malfoy]

Ray reusi cu greu sa ma convinga sa merg la Sediu dar pana la urma stiam ca nu aveam cum sa raman acolo fiind trei contra unul.
Ajunsesem repede la Sediu. Devoratorii incepeau sa anunte ca Ryan s-a intors din morti ceea ce era imposibil. Dupa ce Eric le spuse ca nu este Ryan ci Ray se linistira. Apoi m-am lasat condusa de fratele lui Ryan in camera mea.
Ne-am asezat amandoi pe marginea patului. Ma uitam prin camera vazand ca roba pe care am purtat-o in noaptea in care Ryan a fost ucis. Aceasta zacea intr-un colt al camerei plina de sange.
"Te-ai ranit in lupta aia?" intreba Ray ganditor.
"Nu..." i-am zis dandu-mi seama ca se uita si el la roba din coltul camerei. Am chemat repede spiridusul de casa spunandu-i:
"Te rog sa iei acea roba de acolo si sa ii dai foc".
Ray ma privi dubios dar l-am linistit spunandu-i inca o data ca nu fusesem ranita. Stateam pe pat si ma uitam ganditoare la tavan, eram foarte trista. Simteam ca nu mai am suflet. Lacrimile incepura iar sa imi cada pe chipul obosit. Ray sa uita la mine indurerat si incerca sa ma linisteasca.
"Lily ce a fost a fost, trebuie sa treci peste. Stiu ca e greu dar nu vei sta toata viata suparata." spuse Ray punandu-mi o mana pe umar.
"Tu nu intelegi ca este numai vina mea? Ma simt vinovata pentru tot deoarece eu m-am certat cu Ryan si nu am mai apucat sa-i spun ca tin la el ca imi pare foarte rau ca l-am atacat si ca am zis tot ce am zis. Toata viata o sa traiesc cu acest sentiment de vinovatie" i-am spus luand o gura mare de aer. Ray se uita la mine cu ochii in lacrimi si intelese tot. Nu mai stia ce sa zica asa ca ma imbratisa apoi se ridica si spuse:
"Trebuie sa ma duc la bucatarie."
"Bine atunci pleaca" i-am spus incercand sa imi mai stapanesc plansul. Ray inca nu pleca si mi-am dat seama ce asteapta. Vroia ca eu sa vin cu el si sa mananc ceva.
"Ray asteapta sa ma potolesc nu pot sa merg la bucatarie plangand in halul asta. Dupa ce ma schimb de roba asta plina de noroi vin. Dute inainte si spune-i lui Alice ca o rog frumos sa-ti dea sa citesti ultima scrisoare. Stie ea despre ce e vorba. Si sa te asezi pe un scaun inainte sa o citesti." i-am spus stiind ca va avea un mic soc dupa ce o citeste.

[Alice Swan]

Stateam pe scaun sorbind din cafeaua tare cu mult zahar.Devoratorii intrau in camera fara sa ma vada poate se prefaceau ca nu exist,insa eu ma bucuram ca nu trebuia sa salut pe nimeni.A trebuit sa salut doar o tanara Devoratoare ce manca si ma privea fascinata.Era una dintre cele mai tinere si noi adepte si sta ca eu faceam parte din conducatoare sau cel putin asa lasase vorba Ryan.Am simtit o mana pe umarul meu ceea ce ma facu aproape sa scap cafeaua.Ray ma privi zambind facandu-ma pentru o secunda sa cred ca era el.Acesta se asezase langa mine zicandu-mi.

"Alice mi-ar placea sa vad scrisoarea lui Ryan!"Imi spuse acesta devenind serios.Mi-am bagat mana in buzunarul robei oferindui-o.Acesta o deschise analizandu-i scrisul care era neschimbat.Ochii i se umezisera repede si incepu sa citeasca.Pe masura ce privirea ii trecea peste randuri umezeala ochilor se transforma in lacrimi.Dupa ce citi acesta ma lua in brate plangand ca un copil.Le-am facut semn celorlati Devoratorii sa se retraga.Acestia ma ascultara plecand.

"Nu pot sa cred Alice ca si-a dat viata!Isi iubea prietenii si sediul acesta mai mult decat viata lui!"Spuse acesta printre lacrimi.

"Ray sunt sigura ca a facut cea mai buna alegere pentru el fiindca daca nu facea asta statea sub semnul vinovatiei toata viata asa a murit precum un erou!"I-am zis strangandu-l in brate simtindu-i parfumul lui Ryan.Lily intra in bucatarie privindu-ne pe amandoi dandu-si seama ca Ray citise scrisoarea.Nu il deranja din momentul lui de tristete si se aseza la masa in tacere.

[Odette B. Malfoy]

M-am asezat la masa in tacere privin du plange Ray. Imediat am inceput sa plang si eu nu ma mai puteam abtine. Alice era disperata se ridica de la masa si ne intreba daca vrei\m o cafea sau un ceai.
"Cafea"am zis eu si Ray in cor.
Dupa ce puse cafeaua se aseza inapoi la masa. Ray se mai linistise dupa ce lua doua guri zdravene de cafea. Eu abea daca puteam sa tin cana in mana.
"Lily tu nu ar trebui sa bei cafea. Ar trebui sa dormi" spuse Ray.
"Mai lasa-ma cu somnul tau totusi nu cred ca eu sunt cea care trebuiesa se odihneasca, Ray" i-am spus batandu-l pe umar.
Ceilalti Devoratori erau afara probabil Alice le spuse sa-l lase pe Ray in liniste.
"Ray cand crezi ca ar trebui sa ne intoarcem la Hogwarts? Ce stiu profesorii?" l-am intrebat pentru ca stiam ca trebuie sa ne intoarcem.