Consequences

[Rosalie Vivienne Alden]

Dupa atatea glume am observat-o pe Bell cum nu mai zice nimic. M-am uitat ingrijorata la Meredith,dar mi-a spus ca doar i-a dat un tranchilizant. M-am asezat pe un scaun langa Meredith lasand-o pe Cercetasa sa se odihneasca. Ea chiar avea nevoie de asta. Dupa lovitura puternica pe care i-am dat-o eu cu balonul-ghiulea si cazatura pe care a avut-o sunt recunoscatoare ca este cat de cat bine. Banuiesc ca va trebui sa stea macar pana maine la pat aici asa ca va trebui sa o lasam sa doarma. Speram ca durerea i-a trecut. Ma intrebam oare cum ii sunt oasele dar Mer a spus ca este destul de bine avand in vedere prin ce a trecut astazi la Stadionul de Vajthat.

[Violet Wilson]

Cercetasa ofta linistita, cand o vazu pe Bell ca incepe sa fie furata de somn. Se aseza langa Rosalie si zambi; era ciudat sa fie acolo, chiar daca nu mai era angajata; cunostintele insa nu i le putea lua nimeni, deci inca se descurca.
"-Stii..practic, eu nu mai lucrez aici" murmura Meredith.
Rosalie ramase putin socata.
"-Mi'am dat demisia..chiar din prima zi" chicoti ea.
"-Dar de ce?!" murmura Rosalie.
"-Nu imi placea" recunoscu Mer.
"-Si acum? Ce faci?" intreba Rosalie.
"-M'am angajat la Pete si Caligrafie" chicoti cercetasa.
"-Wow..felicitari" sopti tanara, ingandurata.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usor gandindu-ma ca si eu mi-am schimbat slujba de curand. Mi se parea ciudat ca Meredith nu mai lucra aici. Intr-adevar,tin minte prima zi in care lucrase aici-si se pare si ultima-. A fost una mult prea obositoare,veneau raniti intruna..Printre care si eu. Brusc,mi-am mutat privirea sa vad cum se simte Cercetasa,dar se pare ca dormea inca. Speram ca atunci cand se va trezi, Bell sa se simta mult mai bine. Apoi mi-am intors privirea catre Mer spunandu-i chicotind:
"Am sa fac o vizita zilele acestea pe la magazinul tau!"
"Te astept cu drag!",raspunse aceasta zambind.
"Hm..si eu mi-am schimbat slujba!",am rostit eu chicotind din nou.

[Violet Wilson]

Se schimbasera multe in viata ei; unele in bine, altele in rau. Dar in cele din urma, tot raul spre bine.
"-E interesant sa lucrezi si aici" murmura ea. "Dar nu era de mine" chicoti Meredith.
"-Si atunci, de ce te'ai mai angajat?" intreba Rosalie. Zambi usor stanjenita. "Scuze daca sunt prea indiscreta" continua ea, repede.
Meredith rase.
"-E in regula..sincer, buna intrebarea. Nu stiu de ce. Pur si simplu, mi s'a parut interesant. Ceva fascinant, sa salvezi vieti omenesti" spuse ea. "Dar cred ca slujba asta i se potriveste mai mult lui Bells" chicoti ea.
"-Sper sa se faca bine..curand" ofta Rosalie, privind'o pe cercetasa.
Dormea adanc.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma intrebam oare cand se va trezi Bell. Stiu ca este prea curand sa ma gandesc la asa ceva,avand in vedere ca a adormit acum nici douazeci de minute,dar nu aveam cum sa nu ma simt vinovata inca! Mi-am mutat privirea catre verisoara sa spunandu-i zambind melancolic:
"Crezi ca este mai bine acum?"
~Da,e mult mai bine..isi va reveni ea pana maine..~,imi raspunse Cercetasa.
Am rasuflat putin mai usurata la gandul ca maine va putea sa se trezeasca cu bine din acest pat. Sunt sigura ca in ziua ce vine va avea din nou chef de ras,dar acum avea nevoie de odihna.

[Violet Wilson]

Timpul se scurgea rapid, de parca cineva l'ar fi furat. Meredith se ridica intr'un sfarsit si o verifica pe Bell. Facuse putina febra, semn ca organismul ei se lupta cu o infectie. Nu stia insa de unde putea sa fie. Arunca o privire asupra piciorului fracturat, care se vindeca normal; nu avea cum sa fie de acolo. Iar rana de la frunte - acolo era problema. Incepuse sa se infecteze. Dar era imposibil - turnase apa oxigenata pe plaga deschisa. Iar microbii ar fi trebuit sa dispara. Ceva nu mersese insa bine.
"-E totul in regula?" sopti Rosalie, cand o vazu ca se agita.
Meredith scutura usor din cap; se indrepta spre dulapior si se intoarse cu alte serii de bandaje sterile si potiuni dezinfectante. Ii dadu un antiseptic puternic, care sfarai usor cand intalni rana, dupa care acoperi intreaga plaga.
"-A facut febra.." ofta ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit foarte atenta in timp ce Meredith o verifica pe Bell din nou,nu voiam sa o intrerup din munca asa ca am tacut pana in momentul in care am observat ca se indeparta de Cercetasa venind inapoi spre scaunul sau. Am oftat din nou,de data aceasta mult mai ingrijorata si am intrebat-o pe Meredith:
"Si..asta e rau,nu-i asa?"
Doar dadu usor din cap si mi-am dat seama ca ceva nu mergea bine in recuperarea sa. Am privit-o din nou pe verisoara sefei de casa de la Cercetasi si i-am spus pe o voce cercetatoare:
"Asta..inseamna ca i s-a infectat vreo rana?"

[Violet Wilson]

Nu era de bine..chiar deloc. Temperatura corpului era destul de ridicata. Si asta ingreuna vindecarea. Potiunea pe care i'o daduse pentru sudarea oaselor nu isi facea efectul, atata timp cat corpul lupta contra unei infectii. Ofta si se aseza pe marginea patului cercetasei. Era prea greu.
"-Nu stiu ce as putea sa'i mai fac" ofta ea.
Rosalie o privi deznadajduita.
"-Sincer..chiar nu mai stiu" continua ea.
"-E ok.." ofta tanara, privind'o pe cercetasa.
Era alba ca hartia, chiar daca ardea ca focul.

[Rosalie Vivienne Alden]

Cercetasa incepuse sa ma sperie,avea o fata foarte ingrijorata,iar cand m-am uitat la Bell mi-am dat seama ca intr-adevar arata foarte rau. Daca Meredith se intreba ce sa mai faca si nu gasea un raspuns era foarte grav. Chiar daca nu lucrase decat o zi aici stia cam cum trebuie sa reactioneze intr-o astfel de situatie si totusi..acum se pare ca se agravase.
Mi-am mutat privirile de la Bell la Meredith si tot asa. Nu imi placea deloc aceasta situatie. Ma simteam rau si eu acum,nu stiam cum sa reactionez in situatia de fata. Imi venea sa plang fiindca stiam ca toate acestea s-au intamplat din vina mea-a fost ideea mea sa jucam, in plus-eu am lovit-o cu acea minge blestemata.

[Violet Wilson]

Meredith se invartea prin salon, incarcand sa gaseasca ceva care sa'i ajute lui Bells; nu mai avea nicio idee. Epuizase toate optiunile. Iar febra inca persista.
"-Cred ca trebuie sa asteptam sa vina Madam Pomfrey" murmura ea.
Clar - nu trebuia sa spuna asta. Rosalie incepu sa se panicheze.
"-Daca pateste ceva pana vine aia?!" intreba ea.
"-Nu pateste nimic..sper" ofta Mer.
"-E numai vina mea" sopti Rosalie, ducandu'si o mana la frunte.
Simtea cum puterile o lasa; se aseza pe un pat si o privi pe Bell. Era atat de alba la fata; mai palida decat de obicei. Si temperatura tot crestea.
"-Stai asa" spuse ea.
"-Ce vrei sa faci?!" intreba Rosalie.
"-Metode incuiate" chicoti Mer.
Se intoarse cu un lighean mare, plin cu apa rece, in care puse un prosop.