The Last Night

[Violet Wilson]

Ramase tacuta; si la fel facu si Bell. Pur si simplu facea din nou acel lucru care o scotea din minti pe Mer - se scufunda in propriile ganduri; se inchidea in ea, si nu spunea nimanui ce gandea cu adevarat.
Era o singuratica; daca se putea spune asa. Nu avea incredere in prea multa lume. Dar intr'un fel, asta era un lucru bun; o patise de prea multe ori. Insa in ea - stia ca poate sa'i zica orice.
"-La ce te gandesti?" o intreba ea, dupa ce tacerea se asternu din nou. Schimbasera cateva vorbe, iar Bell tacu iar.
"-La nimic" ofta ea.
Ii venea sa explodeze. Dar stai - nici asta nu avea voie sa faca.

[Bell Evans]

Vazu cum nervii lui Meredith incep sa se intinda. Nu era prea bine sa se enerveze; si asta mai ales in preajma oamenilor. Stia totusi ca se putea controla.
"-Sunt ok" spuse ea.
Bell dadu usor din cap; stia asta.
"-Dar totusi..ma disperi" insista Meredith.
Tanara facu ochii aceia de catelus, iar Mer zambi.
"-Si nu te uita asa la mine" mormai ea.
Bell chicoti, dupa care isi dadu o suvita de par din fata.
"-Haide..va fi ok" spuse ea.
"-Mdap..sa speram" ofta Meredith.
O silueta se apropia de ei, cu privirile atintite spre cele doua.
"-Cine e ala?!" intreba
Meredith se bloca.
"-Chace" se balbai ea.

[Violet Wilson]

Chipul lui Chace se distinse in intuneric, cand baiatul ajunse in dreptul lor; il privi cu mirare, si putina compasiune, dupa care se intoarse spre Bell.
Aceasta ii analiza trasaturile, cu mare atentie.
"-El e Chace" mormai Meredith.
Baiatul zambi slab, dand mana cu Bell.
"-Incantat" spuse el.
Cercetasa nu raspunse; Meredith se intoarse si vru sa plece.
"-Nu" striga Chace, prinzand'o de maneca.
Se intoarse brusc, privindu'l cu raceala.
"-Ce e?" intreba ea.

[Bell Evans]

Privi intreaga scena si incepu sa gandeasca alert; daca Meredith se enerva, iar Chace o obliga sa faca ceva ce nu'i convenea..lucrurile nu aveau sa stea prea bine.
"-Ce e?" intreba Meredith, cu un ton rece.
Se calmase; cercetasa rasufla usurata.
"-Vroiam..vroiam sa vorbesc cu tine" spuse Chace.
Bell ramase putin socata.
"-Pentru?" intreba ea, repede.
Isi aminti ca nu trebuie sa se bage si regrea ca deschisese gura.
"-Nu e treaba ta" remarca baiatul.
"-Ai grija cum vorbesti" replica Meredith repede.
Chiar nu mai intelegea nimic..

[Violet Wilson]

Era bizar faptul ca Chace se comporta asa grosolan cu Bell; nu se spunea ca el o iubea?!
"-Haide" murmura el, luand'o de mana.
Isi desprinse palma dintr'a lui, aruncandu'i lui Bell o privire in semn de scuza. Aceasta aproba usor din cap si zambi slab. Ii facu semn sa plece, iar Meredith il urma pe Chace.
"-Unde mergem?!" mormai ea.
"-Pur si simplu vroiam sa'ti explic" ofta Chace.
Incepu sa vorbeasca; aceleasi cuvinte din scrisoare.
"-Ok..stiu asta" murmura Meredith.
"-Vroiam sa'mi cer si scuze" ofta Chace.
"-Scuze acceptate? Pot sa plec acum?!" intreba Mer.
"-Inca nu.." ofta tanarul.
Meredith il privi cu luare-aminte. Ce mai vroia sa'i zica?!

[Bell Evans]

Cei doi se indepartara de locul in care statea Bell, iar aceasta ramase singura; se aseza la loc pe prundisul rece, oftand incetisor. Era atat de greu sa privesti, fara sa faci nimic. Era sigur ca vorbele lui Chace aveau sa o raneasca din nou pe verisoara sa; dar nu putea face nimic.
Nu avu curajul sa urmareasca scena. Se ruga doar ca Mer sa ramana calma.
"-Oare ce a facut sa merite asta?" sopti ea.
Realiza ca vorbea de fapt singura si chicoti slab; sunetul paru atat de fantomatic, incat aproape se sperie. Nu stia ce avea sa'i rezerve viitorul.
O bufnita huhui puternic in Padure, iar ecoul cantecului sau de jale ajunse pana la urechile cercetasei; zambi slab, amintindu'si de Eowyn. Acum era plecata sa livreze o scrisoare pentru Albus, fratele lui Melody.

[Violet Wilson]

Baiatul ramase tacut; isi tinea privirile in pamant, evitand sa se uite la ea.
"-Deci?!" mormai fata.
"-Imi pare rau" murmura el.
"-Ai mai zis asta o data" spuse Meredith.
Paru ca isi gaseste cu greu cuvintele.
"-In ceea ce o priveste pe verisoara ta.." incepu el.
Simti cum ii creste brusc tensiunea.
"-Aha, deci asta mai era" striga ea.
Aproape simti privirile lui Bell atintite asupra ei. Chace tacu.
"-Vrei sa'ti pun pile? Stii foarte bine ca Edward e sufletul sau pereche!" continua Meredith, de'a dreptul scoasa din minti.

[Bell Evans]

Isi auzi numele, iar apoi pe cel al lui Edward; iar Meredith parea foarte enervata, deci..situatia se complicase. Se ridica in graba din locul unde statea si se indrepta spre cei doi.
"-Ce se intampla aici?" intreba ea, cu o voce joasa.
Chace o privi rusinat, iar Meredith mormai ceva intangibil.
"-Imi pare rau..pentru tot" sopti Chace, vrand sa plece.
Meredith ii arunca o privire sumbra, dar Bell il prinse de umar.
"-Cred ca merit si eu o explicatie" spuse ea.
Baiatul ofta.
"-Daca se poate" continua ea, cu un ton aparent serios.
Era ciudat; si ii venea sa rada. Poate chiar avea probleme.
"-Nu e nimic de explicat" mormai Chace.

[Violet Wilson]

Meredith ramase tacuta; chiar daca in fiinta sa urla cu toate puterile ce ii ramasera, in realitate se mentinea destul de calma. Sau cel putin, asta incerca sa faca.
Bell parea ingandurata, iar Chace rusinat de'a dreptul. Incepea sa devina penibil, cum stateau toti trei acolo, in lumina lunii, privindu'se pe furis. Ori spuneau ceva, ori spargeau micul grup.
Chace se intoarse si pleca fara sa spuna un cuvant; Meredith vru sa plece si ea, dar Bell o opri; o privi cu atentie, dupa care spuse pe un ton scazut.
"-Iarta'ma.."

[Bell Evans]

Pur si simplu simtise nevoia sa spuna acel cuvant; avea impresia ca toata vina era a ei. Ca Chace nu facuse nimic rau..ca Meredith trebuia sa se supere pe ea..sau poate doar i se parea?
Mereu avusese un sentiment ca atunci cand lucrurile luau o intorsatura gresita, era doar vina ei; poate ar fi trebuit sa inceteze. Insa ii venea greu.
"-Nu ai pentru ce sa'ti ceri scuze" ii spuse Mer, cu o nuanta de regret in voce.
O privi cu coada ochiului, si ofta.
"-Ba da.." spuse ea.
Chiar credea ca e vina ei.
"-Chace e unicul vinovat; poate si eu am o parte din vina..dar tu?!" mormai Meredith, dandu'si ochii peste cap. "Tu chiar n'ai nicio legatura" continua ea, cu o voce sincera.