The Last Night

[Violet Wilson]

Vina ei era; dar a lui Bells?! Nu avea cum..
"-Sincer, Bell..aberezi" mormai fata.
Cercetasa insa o privi cu un aer de seriozitate.
"-Eu vorbeam serios" marturisi ea.
"-Stiu..tocmai de aia spun ca ai o problemuta" chicoti Meredith.
Chiar vroia sa scape de atmosfera aia tensionata ce se lasase intre ele doua dupa plecarea lui Chace; in fond..chiar el era vinovatul major; el ar fi trebuit sa'si faca procese de constiinta.
"-Sincer..chiar nu ar trebui sa ne mai invinovatim noi doua" spuse Bell, brusc.
Meredith zambi.
"-Ma bucur ca gandesti asa" spuse ea, cu un suras palid.

[Bell Evans]

Asa si trebuia sa fie. Lucrurile nu trebuiau sa fie mereu triste, mohorate; mereu era loc de o raza de speranta. Chiar daca cerul parea sa se prabuseasca pe deasupra lor; nu trebuiau sa se dea batute.
"-Sincer..Chace e ciudat" murmura Bell.
Meredith chicoti, privind'o amuzata.
"-De ce spui asta?" intreba ea.
"-Nu stiu..asa mi se pare" ofta Bell.
"-Dar nu vad nimic straniu la el" medita Meredith.
I se parea mereu ca ascunde ceva..si asta o facea sa creada multe despre el.
"-Nu ti se pare ca mereu ascunde cate ceva? E aiurea" mormai cercetasa.
"-Daca zici tu.." ingana Meredith, usor absenta.

[Violet Wilson]

Adevarul era ca niciodata nu avuse impresia ca Chace ascunde ceva; i se parea perfect normal. Ea era tipa ciudata in relatia dintre ei. Vampirul care se abtinea de fiecare data sa nu'i suga sangele partenerului. Si cu toate acestea, baiatul facuse ce facuse.
Dar trecutul era trecut..nu vroia sa invie amintirile si sa deschida rani vechi, aproape inchise. Nu avea rost, si nici logica.
"-La ce te gandesti?" o intreba Bell.
Isi dadu seama ca ramase tacuta si zambi.
"-La chestia ca Chace e ciudat" raspunse ea.
"-Si nu e?!" intreba Bell.
"-Pai..eu sunt ciudata de aici, nu stiai?" chicoti Mer.
Bell isi dadu ochii peste cap, dupa care ii arunca o privire ingrijorata.

[Bell Evans]

Meredith nu era ciudata; era speciala.
"-Nu trebuie sa te consideri asa" ii spuse Bell.
Meredith incepu sa rada, dupa care reveni la starea initiala.
"-Si atunci cum?" sopti ea.
"-Sincer..esti speciala..nu ciudata" ii spuse cercetasa.
Era o diferenta destul de mare intre cei doi termeni.
"-Pentru ca tu stii..si ma intelegi" murmura Mer.
"-Dar ceilalti nu ar intelege.." o completa Bell.
Asta era adevarul; si nu putea fi schimbat.
"-Sincer..nu stiu de ce ti s'a intamplat tie asta" ofta ea.
"-Pai..mai bine mie decat tie" chicoti Mer.
Bell ofta; verisoara sa era intr'adevar o fiinta cu totul speciala.

[Violet Wilson]

Nu se considera speciala; ciudata da..dar nu speciala. Ce era atat de speciala sa te hranesti cu sangele animalelor nevinovate? Si sa te abtii de fiecare data sa nu sari la gatul primului om ce iti iese in cale?!
"-Iar ai tacut" mormai Bell.
Incepu sa rada; era atat de evident cand pica pe ganduri.
"-Scuze" mormai ea.
Bell o privi cu atentie; ceva din cautatura ei o facu sa intre la banuieli.
"-Te simti bine?" o intreba Meredith, incet.
Fata clatina usor din cap, ducandu'si o mana la frunte.

[Bell Evans]

Simtea o amorteala ciudata, care inepuse sa'i cuprinda intreg corpul; era mai mult ca sigur ca frigul era cauza ei, insa nu era convinsa de asta.
"-Sunt bine" sopti ea.
Meredith o privi ingrijorata. Oare era chiar asa alba?
"-Sincer..chiar sunt bine" spuse fata, incepand sa rada.
Nu era chiar atat de bine, insa.
"-Ok..poate doar mi se pare" murmura Meredith, plecandu'si privirile.
Ofta incetisor, iar Bell o privi pe furis.
"-Plangi?" o intreba ea.
Se ridica si o cuprinse in brate; ceva nu era in regula.
"-Ma simt..coplesita" ofta Mer.

[Violet Wilson]

Simtea ca nu mai poate rezista; ii era din ce in ce mai greu sa treaca de la o stare la alta. In urma cu doar cateva minute radea, si facea panarama..iar dupa sosirea lui Chace se schimbase totul.
"-Sincer..n'ar trebui sa il mai lasi in viata ta" murmura Bell.
Meredith isi ridica privirile pline de lacrimi.
"-Incerc" recunoscu ea.
"-Incearca mai tare" replica fata.
"-Crezi ca nu ma straduiesc destul sau ce?!" ofta Mer.
"-Cred ca nu vrei sa'l dai afara din viata ta..nu ca nu te straduiesti destul" sopti Bell, cu ingaduinta.

[Bell Evans]

Cateodata spuneai ca nu poti sa faci ceva..adevarul era insa ca puteai..dar numai sa vrei. Daca nu ai vointa, atunci nu rezolvi nimic. Poti lasa viata sa treaca pe langa tine, fara sa ai vre'o influenta asupra lucrurilor ce ti se intampla.
"-Ma gandeam cum ar fi fost daca nu l'as fi intalnit niciodata pe Chace.." medita Meredith.
Cercetasa zambi; de multe ori vroiai sa dai timpul inapoi din toata fiinta. Pacat ca nu puteai.
"-Nu trebuie sa regreti trecutul, Mer" spuse ea.
"-Dar atunci? Ce pot sa fac?!" sopti fata.
"-Sa infrunti prezentul cu fruntea sus" chicoti Bell.
"-Cum faci tu?!" mormai Meredith.
"-Dap..exact asa" ofta cercetasa, usor zapacita.

[Violet Wilson]

Adevarul era ca Bell putea sa dea piept cu realitatea; ea nu avea un trecut pe care sa vrea sa'l ascunda..nici un secret pe care sa se chinuie sa il tina ascuns. Pentru ea, totul era usor.
"-Stiu la ce te gandesti" mormai Bell.
Meredith chicoti; oare era chiar asa evident?!
"-Nu mi'e atat de usor pe cat crezi tu" spuse cercetasa.
"-Dar oricum..iti este mai usor decat imi este mie" remarca Meredith.
Bell tacu pret de cateva clipe, timp in care isi aduna gandurile.
"-Aici ai dreptate" sopti ea, cu un glas scazut.

[Bell Evans]

Situatia prin care trecea Meredith nu putea fi comparata cu situatia ei; intr'adevar, era diferit. Dar suferea si ea, la randul sau. De fapt, nimeni nu era scutit de acest sentiment.
"-Stii..mi'as dori sa fiu intr'un loc in care sa nu cunosc durerea niciodata" remarca Bell.
Meredith zambi; isi scutura incet parul plin de frunze si se ridica.
"-Nu exista asa ceva" replica ea.
"-Stiu" ofta Bell.
"-Pai si atunci? Ce rost mai are sa visezi?!" intreba Mer.
"-Daca nu ai visa..nu ai avea nimic" sopti cercetasa, visatoare.
Erau zile intregi cand traia doar din iluzii si sperante.
"-Mai, visatoareo" chicoti Mer.
Bell incepu sa rada.
"-Mai bine ramai cu picioarele pe pamant" ii spuse verisoara sa.