Ganduri

[Ema Snow]

" 'Nu uita ca nu ma pot vedea - ca rolul meu este limitat in a fi cel vazut in oglinda.' --- Jacques Rigaut "
Deveneam constienta de adancimea acestor cuvinte.
" - Nox" i-am soptit baghetei.
lumina disparu, iar eu am ramas oarba in intunericul brusc. Stiam prea bine unde pe noptiera mea trebuia sa-mi las cartea ca sa nu cada si sa nu fie asezata pe altceva. Ochilor mei le lua doar cateva zeci de secunde sa se adapteze. Multumesc Domnului pentru pupile dilatate! Camera era aproape la fel de luminoasa ca si ziua, dar totul era cufundat in nuante negricioase si umbre. M-am uitat la ceasul de mana de pe noptiera. 03:26. Citisem inca de la ora de culcare, iar acum, cand in sfarsit m-am decis sa ma opresc, nu mai aveam somn.
Mi-am luat roba peste pijama si am iesit din camera incet, in liniste. Ecoul pasilor mei parea prea galagios acum, pe coridorul pustiu. M-am oprit. Liniste. M-am asezat pe suportul prafuit al unei armuri si probabil am adormit, fiindca nu imi amintesc cand a venit persoana ce acum ma striga intr-o soapta.
" - Hei! Hei!"

[Odette B. Malfoy]

Nu aveam somn deloc asa ca m-am gandit sa fac o plimbare pe coridoarele castelului. Dupa ce am iesit din camera de zi a viperinilor am facut cativa pasi apoi m-am oprit sa a gandesc pe unde sa merg.
Am iesit din pivnita si apoi am luat-o la dreapta pe alt coridor. Dupa cateva minute de mers am vazut in fata mea o fata care atipise pe un suport de la o armura. Nu stiam de la ce casa este dar m-am gandit ca daca nu o trezesc si o descopera altcineva ar avea mari probleme.
"Hei! Hei!" am strigat-o intr-o soapta incercand sa o trezesc.
Aceasta deschise ochii adormita si ma intreba care e problema.
"Problema este ca e aproape patru dimineata si tu dormi pe un coridor." i-am zis pe o voce rece facand-o sa se ridice imediat in picioare.
"Cum te cheama?" am intrebat-o incet. Fata imi spuse ca numele ei este Ema Snow si e de la Ochi-de-Soim.
"Lily Malfoy, Viperini." i-am zis putin dezamagita sa dau peste o eleva de la Ochi-de-Soim.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat.

[Ema Snow]

" - Incantata! Doamne, nu pot sa cred"
Adormisem. De ce mi-ar fi somn intr-un pat pufos si cald? Nuuuu... Eu trebuia sa adorm pe un coridor pustiu, rece si tare. Am zambit, amuzata de intreaga situatie.
Acum eram perfect treaza. Am privit-o o clipa pe Lily.
" - Nici tu nu ai somn?" am intrebat-o, zambind stramb, ca o urma.
Am realizat ca intrebarea mea nu era chiar atat de corecta. Eu nu avusesem in urma cu o ora somn si nici acum. Am ignorat ce tocmai spusese, dand vina pe linistea de pe coridor.

OOC: Desigur ca nu ma supar

[Odette B. Malfoy]

"Mda... linistea... cu siguranta linistea." i-am spus Emei chicotind. Stateam si o priveam nestiind ce vrea sa faca acum. Poate era mai bine sa se intoarca in dormitor sa nu o gasesc peste zece minute dormind pe alt coridor si poate atunci nu ar mai avea norocul sa dau eu peste ea. Gandul acesta ma amuza si ma facu sa zambesc. Ema se incrunta si ma intreba ce am patit.
"Nimic. Nu vrei sa mergi in dormitor? Poate data viitoare nu te mai gasesc eu dormind pe coridoare si nu cred ca ti-ar placea sa pierzi niste puncte." am spus incercand sa nu par nepoliticoasa. De parca mi-ar pasa mie daca pierde ea puncte sau nu.
Fata murmura ceva cum ca nu i-ar fi somn, si ma intreba daca vreau sa o insotesc la o plimbare.
Am dat din cap in semn de "da" si am lasat-o pe ea sa o ia inainte.

[Ema Snow]

" - Coridoarele sunt locuri bune de plimbari in creirii noptii" a zis ganditoare.
Stiam ce insemna sa fii gasit pe coridorul de la ultimele doua etaje, asa ca am sugerat sa coboram.
Mi-am scos bagheta din buzunarul interior al robei, soptind "lumos". Lumina se revarsa in cerculete mici pe podea, iar cateva personaje din tablouri protestara.
Dar totul se incheie brusc cand am ajuns la trepte. Picaturi mari si rosi coborau.
M-am uitat spre Lily, cu o expresie ciudata in ochi.
" - Presupun ca nu ma va lamuri cineva daca voi intreba" am soptit.
Trebuia sa descopar. M-am intors spre viperina, curioasa sa vad daca ma va urma.

[Odette B. Malfoy]

"Ce naiba...?" am soptit uitandu-ma la Ema si realizand ca avea dreptate: daca intrebam nu aveam sa primim vreun raspuns. Desi nu imi placea deloc trebuia sa o urmez pe Ema nu ma puteam abtine.
Am facut doi pasi dar apoi m-am oprit zicand:
"Stii ca me sperie cel mai tare? Faptul ca e atat de proaspat. Cineva sau ceva foarte grav ranit nu a trecut pe aici nici macar de cinci minute. Si cine a facut asta poate fi inca aici." am zis cu o voce mica.
Ema aproba din cap speriata de ceea ce spusesem. Facu un pas si pasi pe prima treapta, apoi pe a doua. Am urmat-o incet fiindu-mi frica sa nu alunec pe chestia rosie care se intindea pe scari. Nu puteam suporta sangele.
Mai aveam o treapta o singura treapta cand am calcat gresit cazand in balta care se facuse la baza scarii.
"Ema! Ema stai!" am strigat-o pentru ca ea tot inainta. "Am cazut in el." am soptit ingrozita uitandu-ma la roba pe care o purtam. Ema imi intinse mana dar nu putea sa ma ajute deoarece mainile mele pline de sange ar fi murdarit-o si pe ea si nu-i doream asta.
M-am sprijinit de perete tragand aer in piept.
Ema inainta hotarata iar eu mergeam incet in spatele ei tremurand.

[Ema Snow]

M-am strambat in linistea momentului.
Si doar linistea...
Maraitul, la fel de inaltator precum un sunet de prada, dar chinuitor ca o durere vie, reverbera cu ecou in casa scarilor.
Am inghetat pe loc. Ne-am afundat iar in liniste. Nu se auzeau pasi, nici macar alta respiratie inafara de ale noastre.
Nu putea fi mai ciudat sau mai inspaimantator.
' Este infricosator pentru ca nu stii ce este, Ema' ma indemnam in minte. ' Trebuia doar sa-ti inghiti instinctele. Haide!'.
Usor de gandit. Greu de pus in practica.

[Odette B. Malfoy]

Era enervant de liniste. Inaintam incet dupa Ema care se mai intorcea din cand in cand sa vada daca mai sunt in spatele ei. De fiecare data cand se intorcea puteam citi pe fata ei spaima care o cuprindea, dar incerca sa-i faca fata. incercam sa-mi dau seama ce sau cine putea sa faca asa ceva. Lucruri ciudate se intamplau mereu dar ca asta mai rar. Ma intrebam de ce nu mi-a fost mie bine sa stau in pat. Acum trebuia sa merg pe coridoarele castelului uitandu-ma dupa urme de sange. Aveam noroc de Ema, nu prea imi faceam prieteni de la alte case dar acum lucrurile ar fi si mai complicate daca ne-am certa.
Ceva ciudat plutea in aer, un miros de mucegai dar incercam sa-l ignor si sa nu ma gandesc de la ce ar putea sa vina. Totusi trebuia sa o intreb pe Ema daca il simte.
"Simti mirosul asta?" am intrebat-o incet. Imi spuse ca si ea il simtea si nu ii placea deloc ceea ce se intampla aici. Ma simteam ciudat, ametita de parca mai aveam putin si lesinam. Mirosul devenea din ce in ce mai puternic si cu atat mai mult ma ametea. Vroaim sa o intreb pe Ema daca se simte la fel dar nu mai puteam vorbi.

[Ema Snow]

Mergeam ca prin ceata. Miasma devenise atat de puternica, incat respiram la un interval. Incercam sa tin cat mai mult aer in plamani, cat mai mult timp.
M-am intors iar spre Lily. Nu parea prea bine, iar privirea sa nu era focalizata.
" - Esti in regula?" am soptit, urandu-ma pentru ca folosisem aerul.
Dar nu-mi raspuse, lucru ce ma ingrijora. Am apucat-o delicat de umeri, strangand mai tare cand deveni moale in mainile mele.
"O, Doamne!'
Am inceput sa cotroboi prin buzunare, cautand ceva suficient de gros ca sa poata fii folosit ca o masca, dar suficient de subtire ca sa respiri prin el. O durere surda tasnai in crestetul capului si nu am mai stiut de mine.
Cand mi-am recuperat cunostinta, eram intinsa pe podeaua rece. Era o lumina difuza in jur, iar miasma mai puternica ca niciodata pana acum. Simteam un curent slab de aer curat, ciufulind cateva fire de par si maturandu-mi corpul. Nu m-am putut ridica, dar am cautat cu mainile, dand de ceva cald si moale... Incheietura lui Lily.

[Odette B. Malfoy]

Am simtit cum am fost prinsa in brate de Ema iar apoi cum am cazut la pamant si am fost tarata pana aici, oriunde ar fi asta. Stateam pe o podea rece fara sa ma pot misca sau vorbi. Macar puteam sa simt si sa aud ce este in jurul meu. Am simtit cum o mana ma apuca de incheietura mainii drepte.
Speram sa fie Ema, iar daca nu era ea atunci aveam ghinion. Mirosul era si mai puternic si imi provoca greata. Unde eram noi era curent si din cand in cand mai venea cate un val de aer curat daca se putea spune asa. Era liniste dar uneori era intrerupta de pasi. Imi doream sa pot deschide ochii sa vad unde ne aflam dar nu puteam misca nici macar un deget.
Impacandu-ma cu ideea ca daca nu ma voi putea ridica in picioare cat mai repede aveam sa mor am inceput sa astept.
"Ce sa astept?" m-am intrebat in sinea mea. Era o intrebare buna la care aveam doar o varianta de raspuns: sa astept sa mor, pentru ca eram sigura ca asta se va intampla.