Dear Agony

[Bell Evans]

Jeremy se pregati sa vorbeasca, dar fu intrerupt de un strigat de agonie. Bell il privi socata, si se apropie repede de el; dadu patura la o parte si observa ca rana capatase o culoare nesanatoasa..galbuie aproape. Iar firisoarele de sange incepeau sa se iveasca dinspre marginile ei.
"-Mer, repede!" striga ea. "Adu niste Vindecatori" continua fata, socata.
Il privi pe tanar cu oarecare frica.
"-Jremy..am nevoie sa fi calm, da?" spuse ea, hotarata.
"-Doare" silabisi Jeremy.
"-Stiu. Respira" ii ordona cercetasa cand vazu ca miscarile pieptului incep sa scada. "Haide, Jer!" insista ea.
Doi Vindecatori intrara in salon, iar o femeie le ceru sa paraseasca incaperea.
"-Dar vrem sa stam aici" striga Meredith, innebunita.
"-Veti fi mai bine afara" insista asistenta.
"-Haide, Mer" sopti Bell, tragand'o afara.

[Violet Wilson]

Strigatele fratelui sau o ingrozira de'a dreptul. Iar secundele pline de agonie ce urmara o facura sa planga. Nu stia de ce suferea atat de mult Jeremy; ce patise cu adevarat. Si nici macar nu vroia sa le zica. Avea sa intrebe Vindecatorii cand ieseau. Trebuiau sa le spuna. Ei erau datori sa informeze familiile victimelor.
"-Gata" sopti Bell.
Ridica usor capul de pe umarul verisoarei sale si asculta; liniste.
"-S'a potolit" murmura aceasta, zambind usor.
"-Vreau sa'l vad" murmura Meredith.
"-Stai sa asteptam intai Vindecatorii" propuse Bell.
"-Dar cand vin ei?" intreba Mer.
"-Curand..uite ca ies" murmura Bell, ridicandu'se de pe bancuta mica unde statuse, langa usa salonului.

[Bell Evans]

Cei doi Vindecatori iesira din salon, inchizand usa in urma lor.
"-Sunteti rude cu el?" murmura unul din ei.
"-Eu sunt..sora lui" replica Meredith.
"-Iar eu verisoara" continua Bell.
Vindecatorii ezitara.
"-Puteti sa ne spuneti" spuse Bell, serioasa.
"-Domnul Evans este in stare grava; muscatura s'a infectat" spuse unul dintre ei.
Cele doua inghetara. Muscatura?!
"-Ce muscatura?" sopti cercetasa.
"-Nu stiati?!" mormai cel de'al doilea Vindecator, cu repros in voce.
Meredith ii arunca o privire rece.
"-Un dragon; mai exact un Bot-Scurt Suedez l'a muscat" spuse unul din ei.
"-Dar cum? Cum de mai e in viata?" sopti Bell.
"-E o minune" ofta Vindecatorul.
Cei doi plecara; Meredith o privi socata, speriata. Tot felul de trairi se citeau pe chipul ei ingalbenit. Bell nu stia cum avea sa reactioneze.

[Violet Wilson]

"-Nu pot sa cred" sopti ea.
"-Stiu" ingana Bell.
"-Dar e in viata.." ofta Mer.
Zambi trist; nu'i venea sa creada.
"-Dar oare ce s'a intamplat?" sopti ea, tematoare.
"-Nu stiu nici asta" murmura Bell.
O privi cu regret. Chiar nu putea sa o ajute in niciun fel. Simplul fapt ca era acolo, cu ea, o consola cel mai mult.
"-E singurul meu frate" murmura Mer.
Bell tacu.
"-Nu vreau sa'l pierd..nu cum am pierdut'o si pe Katherine" spuse Meredith.
"-Jeremy e puternic" concluziona Bell.
"-Da..dar un dragon!?" striga Mer, si o Vindecatoare care trecea isi intoarse capul spre ea.
"-E in viata" murmura Bell. "Si va ramane asa" insista ea.

[Bell Evans]

Nu vroia sa se gandeasca la cum ar fi reactionat Meredith daca Jeremy ar fi murit; nu vroia sa se gandeasca macar la asta. Era ceva imposibil.
"-Va reusi" spuse ea.
"-Si daca moare??" intreba Mer, enervata.
"-Nu va muri" insista Bell.
Nici ea nu prea credea ce spunea.
"-Si daca..daca totusi se intampla" murmura verisoara sa, cu privirile pierdute.
"-Jeremy va lupta pana la capat; si va supraviuetui" replica Bell.
"-Esti sigura?" intreba Mer.
"-Da; va trai" sopti Bell.
Spera din tot sufletul asta.
"-Hai sa mergem la el" sopti ea, oftand.

[Violet Wilson]

Meredith incuviinta usor din cap si se ridica. Bell o urma indeaproape, si ajunsera curand in fata usii.
"-Haide..cu curaj" sopti Bell, in spatele sau.
Deschise usa care scartai usor si privi in salon. Jeremy zacea in pat, acoperit pana la gat. Era atat de palid, incat puteai spune usor ca era pe moarte.
"-Jeremy.." sopti Mer, apropiindu'se de el.
Uita pentru o clipa de mirosul sangelui ce domnea in incapere si se incrunta usor cand il simti mai puternic. Plaga deschisa de pe pieptul fratelui sau pulsa dureros.
"-Mer.." sopti el, luandu'i mana.
"-Te vei face bine..trebuie" sopti aceasta, cu lacrimi in ochi.

[Bell Evans]

Era un peisaj foarte ciudat. Jeremy parea extenuat, dar in acelasi timp avea o dorinta uriasa intiparita pe chip de a ramane treaz.
Meredith il tinea de mana; nu respira, dupa cum observa Bell. Probabil si ei ii era foarte greu.
"-Ar trebui sa dormi" sopti Bell, apropiindu'se.
Jeremy isi ridica privirile obosite spre ea, si zambi.
"-Stiu" ofta el.
"-Si atunci? De ce nu dormi?!" intreba fata.
"-Nu vreau sa adorm..mi'e frica sa nu ma mai trezesc" replica el.
Meredith izbucni in plans.
"-Trebuie sa dormi..sa te refaci mai repede" replica Bell.
"-Nu.." ofta tanarul, cu regret in voce.

[Violet Wilson]

Meredith ii lua incet mana, atenta sa nu faca ceva gresit; Parea extenuat, din toate punctele de vedere. Pieptul i se ridica greu, iar expresia fetei trada o durere adanca.
"-Chiar ar trebui sa dormi" sopti ea.
Tanarul clatina insa puternic din cap.
"-Mi'e frica sa nu ma mai trezesc" sopti el, incet.
"-Nu spune asta" ofta Bell.
Il privi compatimitoare, dupa care se uita la patura care acoperea pieptul ranit; era mai ridicata de data aceasta.
"-Mi'au pus un bandaj" mormai Jer, raspunzandu'i la intrebarea nerostita.
"-Aha..pai poate e mai bine asa.." sopti Bell.
"-..poate nu se infecteaza" o completa Meredith.

[Bell Evans]

Rana era foarte extinsa; iar cercetasa continua sa se intrebe cum a reusit Jeremy sa supravietuiasca. Chiar era un adevar miracol. Insa agonia prin care trecea acum, asta era rasplata ca moartea nu il acoperise cu rasfularea sa rece.
"-Sincer..nu vreau sa plecati" murmura Jer, cand Bell se indrepta spre usa.
Poate era mai bine ca Meredith sa ramana singura cu fratele sau.
"-Nu plecam" spuse aceasta.
"-Si nici tu, Bells" ofta tanarul.
Cercetasa clatina incet din cap.
"-Bine atunci" murmura ea, revenind.
Se aseza pe un fotoliu, si ii arunca o scurta privire verisoarei sale - parea distrusa.
"-Totul va fi bine, veti vedea" spuse ea, incercand sa inveseleasca atmosfera.

[Violet Wilson]

Cercetasa se prabusi intr'un fotoliu si isi lasa capul in maini; simtea cum nu mai rezista tensiunii.
"-Mer?" intreba Bell.
Isi ridica incet privirile spre verisoara sa.
"-Va fi bine" ofta ea.
"-Sper" replica Meredith.
"-Dar daca nu va fi bine..trebuie sa te pregatesti si pentru asa ceva" ofta Bell.
Se gandi pret de cateva clipe cum ar fi fost sa ramana singura la parinti. Dupa moartea lui Katherine, pierderea lui Jeremy ar fi fost si mai distructiva.
"-Nu..nu vreau sa ma gandesc la asa ceva" spuse ea, cu o voce mica.
Bell clatina incet din cap si zambi in semn de incurajare.