Ganduri

[Ema Snow]

Am stat intinsa, bucuroasa de senzatie. Parca mi se relaxau muschii dupa un maraton intreg de alergari.
Ceva se strecura in parul meu, dandu-l la o parte cu o rasuflare puternica. Mi-am deschis ochii socata, vazand ceea ce pareau niste labe enorme, cu o blana scurta si gri.
Un fluierat chinuitor se facu auzit, iar creatura disparu imediat. Ma dureau urechile.
" - Imi cer scuze de asta, domnisoarelor"
Vocea era matasoasa. Era probabil una dintre cele mai frumoase voci auzite pana acum. Persoana m-a ridicat de la sol, intorcandu-ma si rezemandu-ma de perete. Atentia i se indrepta spre Lily.
In timp ce o aseza langa mine, l-am analizat. Era inalt si slab, infasurat intr-o roba larga si neagra. Purta o palarie in stil vechi, cavaleresc, iar ochii de un albastru fosforescent pareau plini de generozitate.

[Odette B. Malfoy]

Am auzit un fluierat infiorator iar apoi o voce blanda.
"Imi cer scuze de asta, domnisoarelor." Nu stiam cine era dar nu parea a fi un criminal.
"Dar orice poate fi posibil aparentele sunt inselatoare." mi-am zis in gand. M-am simtit ridicata si sprijinita de perete.
Aerul devenea din ce in ce mai curat si parca senzatia de ameteala si amorteala incepeau sa dispara. Am deschis incet ochii si m-am uitat in dreapta: nu era nimic apoi cand m-am intors spre stanga am vazut-o pe Ema stand langa mine si am rasuflat usurata.
"Ema unde suntem?" am intrebat eu incet. Aceasta imi spuse ca nu are idee.
"Dar stii..." am incercat eu sa spun dar cineva ma oprise. Era un barbat inalt cu ochi albastri. M-am speriat deoarece nu il cunoasteam si nu stiam de ce este in stare. Poate chiar el era vinovat pentru sangele de pe scari.
Am bagat usor mana in buzunar dupa bagheta dar aceasta lipsea. M-am uitat la Ema care imi dadu de inteles ca si bagheta ei lipsea.
"Nu veti avea nevoie de ele deocamdata." spuse incet barbatul.

[Ema Snow]

Se apleca sa-mi analizeze emblema de pe piept.
" - Un Ochi-de-Soim..." murmura ca pentru sine. " Si un Viperin... Asta da combinatie ciudata"
Paru amuzat de cele spuse.
" - Ema? Asa te cheama? Sa inteleg ca te-am gasit, domnisoara Snow?"
" - Chiar eu"
Vocea suna harsaita, asa ca mi-am dres-o, incercand sa-mi pastrez calmul.
" - Cu ce va pot ajuta, domnule....?"
" - Manuel. George Manuel. De fapt, eu sunt cel ce va ajuta."
Isi scutura faldurile robei, scotand la iveala o carte mult mai mica decat oglinda mea de geanta. O deschise, iar cartea isi duba dimensiunea. Repeta actiunea de vreo sapte ori, iar apoi mi-a asezat-o in poala.
" - Condicile Regatului de Salvamore"
M-am uitat uimita la carte, apoi la el. Nu intelegeam.

[Odette B. Malfoy]

"Da combinatie ciudata intr-adevar. Dar nu puteam sa o las sa doarma pe coridoare." am spus uitandu-ma la Ema si zambindu-i. Nu aveam idee cine era acea persoana dar imi pare tare cunoscuta.
Barbatul pe care il chema George ii intinse Emei o carte, Condicile Regatului de Salvamore. Nu mai auzisem pana acum de aceasta carte si ma uitam la coperta ei care mi se parea foarte ciudata.
Nu stiam de unde o cunostea pe Ema si nici de ce ne adusese aici, asa ca am intrebat:
"Mai suntem la Hogwarts?"
George se uita la mine spunand:
"Intr-un fel, da... "
Ma uitam mirata la el. Cum adica intr-un fel eram la Hogwarts.
"De unde o cunosti pe Ema si cum ne poti ajuta?" am intrebat nervoasa.
"Si da-mi bagheta!" am zis sarind in picioare si ametind din cauza faptului ca am ridicasem prea brusc.

[Ema Snow]

George o prinse si o aseza la loc. Ne intinse baghetele.
" - Va jur, nu va fac niciun rau."
Se uita amuzat la Lily.
" - Sunt destul de sigur ca nu ma cunosti, domnisoara Snow"
Chicoti delicat cand am aprobat.
" - Eu in schimb va cunosc. Numele dumneavo apare in lista neagra a Devoratorilor"
'Eh, pe bune?' imi venea sa intreb. Logic ca aparea. La cate probleme avusesm cu ei, nu ma surprindea.
" - Deschide cartea, dar nu o mai inchide" imi ordona el ferm.
Un curent puternic invalui camera cand am urmat instructiunile.
" - Bun venit in Regatul Salvamore, anul 1837" canta George fericit.

[Odette B. Malfoy]

Nu-mi venea sa cred. Cum putea Ema sa fie pe lista lor neagra.
"E doar numele Emei?" l-am intrebat eu pe George. Defapt era o intrebare prosteasca pentru ca eu nu aveam cum sa fiu pe lista lor neagra. George se uita la mine si incepu sa rada.
"Ce intrebare mai e si asta nu numai ca esti o viperina dar..." incepu George sa spuna.
"Taci! Nu stiu de unde ma cunosti asa de bine dar taci!" i-am strigat sa se opreasca. Nu stiam de unde ma cunoaste asa bine si de unde stia stia cu sunt o devoratoare. Eram nervoasa ca aproape dezvaluise acest secret.
Ii spuse Emei sa deschida cartea si sa nu o inchida apoi spuse:
"Bun venit in Regatul Salvamore, anul 1837" Am oftat plictisita si obosita.
"Mie imi place anul in care suntem acum! Ce facem aici? Ce naiba este locul asta?" am intrebat nerabdatoare.

[Ema Snow]

" - Trebuie sa intelegeti" spuse George brusc, cu o voce calma, dar atat de inflacarata. " Tu ai ceva de distrus, Snow. Tu si cu domnisoara Andrews..."
Mi-a picat fisa.
" - Ne-am intors in timp. Suntem in 1837. V-as ruga sa nu interveniti in cursul lucrurilor... Si sa va dati telefoanele pe silentios..."
" - La Hogwarts eram in toiul noptii. Cine naiba ne-ar suna?" l-am intrebat cu sarcasm.
Cand el privi spre fereastra, cercetand parca vazduhul, m-am aplecat spre Lily. Era aici, merita o explicatie.
" - Am avut antecedente cu un Devorator. Era mai mult un impostor, dar nu asta e important acum. Il chema Porrin. A innebunit de-a dreptul, ddorinta sa era sa-l reinvie pe Lordul Intunecat si sa detina puterea. Dar vroia sa fie sigur ca planul ii va reusi, asa ca a facut exact ce a facut stapanul ssau: horcruxuri. Presupun ca George e aici ca sa ne omoare sau ca sa ne ajute."

[Odette B. Malfoy]

Acum parca lucrurile devenau mai clare. Mai auzisem de Porrin si inainte dar eu nu vroiam sa-l omor pentru ca era un devorator. Era ciudat ca o plimbare linistita se transformase intr-o plimbare in anul 1837. Deci Porrin isi facuse Horcruxuri exact ca si stapanul sau deci isi facuse tot sapte.
Nu stiam exact cate distruse Ema sau daca macar reusise sa gaseasca vreo unul. Aceasta mai spuse ca George era aici ori sa ne omoare ori sa ne ajute, dar defapt era doar sa o ajute sau sa o omoare.
"Sa te ajute sau sa te omoare..." am corectat-o eu pe un ton rece.
"Cate ai dstrus sau ai gasit pana acum?" am intrebat-o curioasa.

[Ema Snow]

Am oftat incet cand am auzit cuvintele. Cel putin, nu murea cineva din cauza mea.
" - Prietena mea, Rose, a distrus unul pana acum. Eu cred ca l-am descoperit pe al doilea, iar asta necesita o expeditie la Sanctuarul Dragonilor. Banuiesc ce ar putea fi al treilea horcrux, din moment ce partenerul lui Porrin este Lestrange..."
George ne oferi mainile, ajutandu-ne sa ne ridicam. Privirea mi se indreptase spre fereastra. Nu glumise. Chiar eram in trecut. Soarele stralucea a amiaza, iar linistea era perturbata doar de scartaitul rotilor din lemn pe drumurile pietruite. Ma intrebam cat de avansata era magia in perioada asta.
" - Nu va folositi baghetele" ne avertiza cu un ton primejdios.

[Odette B. Malfoy]

In locul in care ne aflam... Regatul Salvamore era ziua pe la amiaza. Soarele stralucea puternic iar cativa nori lenesi pluteau pe intinderea albastra a cerului. Locul mi se parea foarte ciudat dar nu neaparat din cauza anului in care ne aflam sau din cauza peisajului cu care nu ma puteam obisnui nici in tablouri.
Ema imi spuse ca prietena ei Rose pe care normal ca eu nu o cunosteam a distrus un Horcrux, iar ea gasise unul. Ma gandeam la prietena ei probabil ca ea nu invata la Hogwarts cu noi, probabil ca terminase scoala.
George ne spuse sa nu ne folosim baghetele dar era ceva stupid.
"Nu stiu ce faceti voi dar eu imi voi folosi bagheta daca este necesar." i-am spus lui George incercand sa fiu calma.
"Atunci voi fi nevoit sa ti-o iau." raspunse acesta fara sa ma priveasca in ochi.
Ma enervase si orium eu nu vroiam sa particip la distrugerea unui devorator pentru ca daca ii distrugeau Horcruxurile il distrigeau si pe el incetul cu incetul. Nu aveam ce cauta acolo.
"Nu te voi lasa sa-mi iei bagheta si sa vad cum poti sa o faci fara magie ca nu am sa ti-o dau de buna voie. Dar defapt nici nu va fi nevoie sa mi-o iei pentru ca am plecat de aici." m-am rastit eu la George.
M-am intors cu spatele la ei facnd cativa pasi apoi i-am auzit chicotind si mi-am dat seama ca nu pot pleca asa ca am intrebat:
"Nu pot pleca, nu-i asa?"