Apear and Disapear.

[Belle Marie Snowdrop]

Belle privea Padurea Interzisa de la departare.
Vroia atat de mult sa mearga sa o viziteze!
Insa nu avea voie, din pacate.
Atunci ii pica fisa. Putea sa Dispara si sa Apara intr-o padure, chiar daca nu era cea Interzisa.
Isi aduse aminte de copilaria sa, pe cand tatal ei o ducea vara in padurea lui Dean la vanat.
Ei nu prea ii placea ca tatal sau omora animale, insa, logic, el nici macar nu facea asta.
Doar se juca cu ea, o speria spunandu-i ca va omori ceva...insa el doar curata padurea.
Vindeca animalele lovite si le aduna pe cele moarte.
Padurea lui Dean era padurea copilariei ei!
De-abia astepta sa mearga din nou acolo!
Isi lua pelerina, se ruga sa nu fie prinsa pe timpul escapadei sale si fu pe cale sa dispara.
- Ce faci acolo? intreba cineva din spatele ei.
Belle se intoarse.

OOC: Sa continuie Rosalie A.B.

[Rosalie Vivienne Alden]

Era destul de dimineata,dar totusi nu imi gaseam starea in castel. Aveam de gand sa Dispar in Padurea lui Dean,un loc destul de important pentru mine avand in vedere ca am fost de atatea ori acolo. O padure- care uneori este atat de insorita,incat ti-ai petrece zilnic intreaga vara acolo,dar alteori atat de intunecata,incat ar speria si cel mai viteaz animal de acolo.
Am observat o silueta in fata scolii si m-a facut sa tresar:
"Ce faci acolo?",am intrebat eu pe o voce slaba,speriata de parca eram un iepuras care fugea de pradatorul sau stiind ca nu ii va cruta viata orice ar fi.
Apoi observand privirea fetei am rostit mai calma:
"Scuze,nu voiam sa te sperii! Dar tu..m-ai speriat. Rosalie Andrews Blackfire!",m-am prezentat eu in final.

[Belle Marie Snowdrop]

Ramasesem putin paralizata. Aceasta Rosalie m-a cam speriat.
- Nu-i nimic, i-am spus, Belle Marie Snowdrop, am continuat dand mana cu Rosalie. Dar poti sa imi spui Belle.
Rosalie zambi.
Era o fata cu un aspect foarte frumos.
Parul ii era lung si matasos iar ochii cuprinzatori.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am zambit catre fata si nu am avut cum sa nu observ ca inca era speriata de mine. Am chicotit usor,spunandu-i intr-un final:
"Chiar imi pare rau ca te-am speriat. Ca sa ma revansez: nu ai vrea sa vii cu mine in Padurea lui Dean? Demult am planuit o plimbare intr-acolo,nu am mai fost de saptamani bune si ador acel loc!"
Sperasem ca nu am vorbit prea mult,dar in acelasi timp sperasem si ca nu se va supara pentru sperietura pe care tocmai o luase din partea mea.
"Deci?",am spus eu pe o voce linistita in cautarea,asteptarea unui raspuns.

[Belle Marie Snowdrop]

Oau. Si Rosalie vroia sa mearga in Padurea lui Dean? Prea tare!
- Da! i-am spus. Si eu tot acolo vroiam sa merg!
I-am zambit.
Dar uitandu-ma la ea, imi dadeam seama ca ea inca credea ca eu eram speriata. Nu, nu eram deloc speriata.
- Si sa stii ca nu m-ai speriat atat de tare, am chicotit. E ok!

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usurata cand mi-a spus ca este bine. Apoi mi-am dat seama ca ea avea de gand sa Dispara din Hogwarts,desi fiind eleva nu avea voie. Ei bine- poate sa fie o exceptie.
"Ai mai Disparut vreodata?!",am intrebat-o eu,totusi,fiind ingrijorata deoarece acest lucru era destul de periculos. Asteptam un raspuns din partea lui Belle in timp ce ma bucuram ca nu mai era zapada in jur. Abia acum constientizam asta si imi facea o deosebita placere. In sfarsit-primavara sosea cu pasi repezi.
Un zambet cald mi se asternu pe fata,apoi mi-am amintit ca nu sunt singura si mi-am indreptat privirea catre fata de langa mine, Belle!

[Belle Marie Snowdrop]

- Mda, am mai Disparut si Aparut cam de 3 ori, am raspuns. De 2 ori cand mi-a aratat sora mea si o data cand am evadat de undeva.
Am vazut chipul lui Rosalie. Mnu...am gresit exprimarea.
- Nu evadat...adica evadat. Stai linistita, nu comit crime! Ma refeream...tehnic. mi-am luat eu apararea.
Rosalie chicoti.
- Desi stiu ca nu am voie sa fac asta, am argumentat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usor observand cum Belle s-a pus in defensiva. Mi-am dres glasul si i-am soptit lejer:
"Stai linistita. Eu te intrebam doar fiindca este destul de periculos daca nu ai facut asta niciodata. Deci..ma bucur ca stii cum!"
I-am facut semn sa mergem,am luat-o de brat pentru a putea ajunge cat mai curand acolo si in cateva secunde am fost in fata Padurii lui Dean-un loc superb,demn de admiratia oricarui trecator,desi nu as fi prea sigura ca s-ar apropia orice 'trecator' sau 'turist' de ea.
Este un drum presarat cu magie si creaturi nu tocmai prietenoase. Mi-am indreptat privirea catre fata si am incercat sa o zaresc aproape...

[Belle Marie Snowdrop]

Am inhalat aerul copilariei mele.
Era la fel ca si vara trecuta.
Daca era si mirosul barbatesc al tatalui meu, atunci totul era perfect.
Insa e bine si asa.
Iubesc natura.
Iubesc padurea lui Dean.
Aproape fara sa imi dau seama mergeam spre necunoscut.
Simteam pasii lui Rosalie dupa mine.
Adica...speram ca erau pasii ei.
M-am oprit in fata unui copac.
Scrijelitul acela era inca acolo.
- Aici m-am semnat cu tata, i-am spus zambind. Vezi? "Snowdrop". Numele de familie.
Am chicotit.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit chicotind fascinata sprea ceea ce imi arata Belle. M-am gandit cat de frumoase au fost clipele fetei petrecute aici,deoarece parea foarte vesela,plina de viata in aceste locuri. Mi-am indreptat privirea catre ea si i-am spus usor:
"Cred ca ai multe amintiri placute aici,nu-i asa?"
Din cate imi dau seama pana acum , : o mare parte din copilaria sa si-a petrecut-o aici,sau cel putin asa pare.
Zambetul mi se asternu pe fata in asteptarea unui raspuns. Se pare,insa , ca a cazut cufundata in propriile-i ganduri.
Nu am vrut sa o deranjez,fiindca stiam cat de frumos poate fi uneori sa ramai captata in amintiri.