Wind Chill

[Desiree Rose Goth]

Hagrid facu ochii mari. Parea ca se gandeste adanc la propunerea lui Bell... singura problema era ca parea sa se gandeasca cam mult. Am pufnit, asteptand nerabdatoare.
- E o idee buna..

Hei, macar i-au revenit mintile la cap.
-... numai ca as vrea sa ma duc personal in Romania, ca sa-l insotesc.
Asta nu era o idee buna. Uriasul mangaie crestetul dragonului, care incepu sa scoata un fum dens pe nari, multumit.
-Nu cred ca trebuie sa te deranjezi , Hagrid, i-am zis, punand accent pe nu. Tipul probabil ca stie ce face ; noi doar ii scriem si cu asta basta.

[Bell Evans]

Hgrid paru intrigat de indiferenta cercetasei; afisa o mutra suparata, aproape exasperata, si se intoarse cu spatele. Privi dragonul pret de cateva clipe, dupa care zambi.
"-Dar mai bine..nu il dau" sopti el.
Cele doua se privira socate.
"-Stai asa, ai zis ca putem sa'i scriem lui Charlie!" afirma Bell.
"-Dar m'am razgandit; nu pot sa'mi parasesc micutul" ofta Hagrid.

Desiree mai avea putin si facea o criza de nervi daca mai auzea o singura data cuvantul micut. Bell insa clatina incet din cap, incercand sa realizeze care era de fapt problema lui Hagrid.
"-Uite, daca ii scriem lui Charlie, va veni si il va lua la el" murmura ea.
Hagrid o privi iritat.
"-Ai mai spus asta" mormai el.
Bell ofta, dandu'si ochii peste cap; simtea cum ramane fara idei..si fara rabdare.

Desiree se asezase pe un trunchi de copac, ars pe jumatate, care - credea ea - servea drept scaun. Probabil Hagrid avea nevoie de ceva pe care sa stea cand venea sa'si vada micutul.
"-Deci?! Haide, Hagrid; nu vrem sa ai probleme" ofta Bell.
"-Fie; dar vreau sa vorbesc personal cu Charlie!" remarca uriasul.
Dess sari in picioare, cu un zambet gen - in sfarsit! - si se indrepta spre Bell.
"-Avem nevoie de un pergament; repede, pana nu se razgandeste din nou!" sopti ea.
"-O vom trimite pe Eowyn; sunt sigura ca in cateva zile se va intoarce" remarca Bell.

[Desiree Rose Goth]

L-am condus pe Hagrid inapoi in coliba - l-am condus fiindca el nu parea a dori sa se desprinda de micutul lui. La plecare, reactiona de parca puiul acela de dragon era primul sau nou - nascut ; il stranse intr-un fel de imbratisare paterna, menita sa-l linisteasca mai degraba pe Hagrid decat pe dragon.

Infruntand vantul rece, am deschis usa colibei, observand amandoua, placut surprinse, ca focul inca era intretinut de cativa busteni subitiri. Am oftat si , avand in vedere ca Hagrid era inca prea miscat ca sa mai faca vreun gest de osipitalitate, m-am dus sa caut niste lemne. Intre timp, Bell cauta prin dulapuri dupa pana si pergament ; adica, umbla serios, tinand cont ca Hagrid nu era genul care sa stea si sa scrie scrisori de amor in fiecare zi. Uriasul lua loc pe un scaun, parand ca mediteaza adanc la propunerea lui Bell; cine stie, poate ca intr-o buna zi va lua o hotarare.

[Bell Evans]

Desiree iesise din cabana uriasului, lasand'o pe Bell sa caute de nebuna un amarat de pergament si o calimara cu cerneala; macar o pana amarata gasise pe masa, deci pe aia nu mai trebuia sa o caute. De mentionat ca in dulapul uriasului - daca putea fi numit dulap - era o debandada de nedescris. Pene, resturi de hartii, cateva oase, pe care Bell le ignora, si in cele din urma, un cufar.

"In sfarsit!" mormai ea.
Deschise micul capac si scoase la iveala mai multe plicuri si pergamente; erau toate goale, dar totusi facu vraja Apparecium! ca sa se asigure ca nu ii trimite lui Charlie scrisori de dragoste. Desfacu micutul recipient cu cerneala neagra si inmuie pana in el. Defasura un pergament, dupa care incepu sa scrie scrisoarea. Randurile fura asternute cu repeziciune, iar in cele din urma, se semna cu numele Hagrid.

Desiree intra in coliba chiar la timp. Focul mai avea putin si se stingea.
"-Ai gasit?" o intreba ea pe Bell.
Aceasta dadu incet din cap.
"-Hai sa mergem la Hambar" sopti ea.
"-Hagrid?" murmura Desiree, in timp ce punea lemnele pe foc.
"-Sunt bine, mergeti!" le raspunse uriasul.
Cele doua iesira din coliba, indreptandu'se spre hambar.
"-Bufnita ta e la Hogwarts?" intreba Dess.
"-Da.." ofta Bell.
"-Si cum ar trebui sa o recunosc?!" pufni cercetasa. Erau mii de bufnite pe acele stinghii.
"-Alba ca zapada, mica; si raspunde daca o strigi. Eowyn e numele ei" chicoti Bell.

[Desiree Rose Goth]

Am strigat nesigura bufnita, dupa cum m-a indrumat Bell; imediat, Eowyn zbura de pe stinghie, desfacandu-si cu gratie aripile si asezandu-se in fata noastra, cu piciorusul stang ridicat. Pregatita de o calatorie lunga.

-Sper doar sa faca fata drumului, am replicat, agatand scrisoarea de piciorul bufnitei. Si sper sa il gaseasca pe Charlie.
- O sa se descurce, ma asigura Bell, privind-o. A avut si drumuri mai lungi de strabatut, crede-ma.
M-am incruntat, incercand sa fac un nod ca lumea. Cumva, niciodata nu ma pricep la chestii din astea. Cu chiu cu vai, am reusit sa leg o fundita fragila.
- Si sper ca Hagrid sa nu fi scris prostii in scrisoare, am oftat. Chiar il cred in stare de asa ceva.. probabil n-ar fi prima oara.
M-am uitat pe fereastra deschisa a hambarului, privind cu nostalgie fulgii ce se asterneau delicat pe pamant. Din coliba lui Hagrid se inalta o coloana de fum gros, inecacios, ce parea oarecum nelalocul lui in peisajul iluzoriu de iarna.

[Bell Evans]

Bell duse bufnita pana la fereastra si ii dadu drumul; mica Eowyn isi deschise aripile albe gratios si incepu sa zboare spre zarile indepartate, printre fulgii de nea.
"-Sper sa se intoarca repede" sopti cercetasa.
Vazu privirea lui Desiree, asa ca tacu; se intoarse si iesi din Hambar. Incepu sa coboare treptele alunecoase si in cele din urma ajunse pe pamant.
Desiree o urma in liniste.

"-Ce'ai zice de o noua plimbare la lac?" propuse Bell.
Dess paru sa ezite; cercetasa insa incepu sa mearga.
"-Asteapta'ma!" mormai fata.
Se opri, pana cand aceasta ajunse in dreptul ei. Luna isi oglindea razele plapande pe suprafata ca de cristal a lacului, in timp ce fulgii de nea faceau sa tremure suprafata unde cele doua se intalneau.

"-Oare Hagrid e bine?!" medita Bell.
"-Ar trebui sa fie" sopti Desiree.
Adevarat; micutul lui inca nu plecase.
"-Sper sa se miste repede bufnita ta" remarca Dess, in soapta.
Bell o privi cu raceala.
"-Pana in Romania e drum lung" raspunse aceasta.

[Desiree Rose Goth]

Lumina agonizanda a soarelui isi filtra razele printre dansul fragil al fulgilor; briza glaciala purta pe aripile lui fluturii de gheata. Suprafata neteda a lacului era brazdata ici pe colo de taieturi, un semn al elevilor ce-si pierdeau vremea patinand in acel loc.

Cateva lacrimi mi se prelingeau pe la coltul ochilor din cauza frigului. Enervata, le-am indepartat cu o miscare rapida a mainii.
- Scuzele mele daca te-am secat cu bufnita, i-am raspuns, probabil fiindca eram in pana de alte replici, categoric mult mai inteligente.
Am oftat, inca gandindu-ma la Hagrid. Cu siguranta ca nu va face fata la pierderea animalului sau de companie. Cum am fi putut sa facem totul mai usor pentru el?

[Bell Evans]

Ramase pe ganduri, privind olginda inchegata a apei; nu stia cum avea sa reactioneze Hagrid. Se temea ca suferinta lui va atinge cote maxime de data aceasta. Era de asteptat; dar continua sa spere ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Uriasul se va acomoda repede.

"-La ce te gandesti?" o intreba Desiree, rupand tacerea brusc.
Isi ridica privirile mirata, afisand un zambet slab.
"-La nimic special" murmura ea.
Stia ca minte; probabil si Desiree remarca asta. Insa tacu.
"-Aha" replica aceasta, jucandu'se cu un bulgare mic de zapada.

Ar fi fost bine sa mearga la Hagrid; si ce sa'i spuna?!
"-Mergem?" sopti Bell, ridicandu'se.
Chiar trebuiau sa plece. Dess aproba incet din cap, urmand'o.
"-Sper sa nu se fi razgandit" mormai ea.
"-Mda..prea tarziu, oricum" completa Bell, ajungand in fata usii colibei.

[Desiree Rose Goth]

Ma gandeam ca ar fi fost prea politicos din partea mea sa bat la usa - adica, era absurd sa bat la usa. Hagrid oricum urla la noi din cauza ca i-am incalcat proprietatea, asa ca politetea era cam inutila.
Am apasat pe clanta. Usa era incuiata.

- Cred ca si-a luat zborul de cand a aflat ca va trebui sa renunte la dragon, am oftat , nerabdatoare. Nu e ceva nou.
Chiar daca a parut sa fie de acord cu noi, era inca clar ca nu dorea sa renunte la animalul lui de casa.
-Poate ca sta cu... micutul lui, sugera Bell, dandu-si ochii peste cap cand a pronuntat cuvantul micut. Probabil ca nu gasise alt termen potrivit ca sa-l descrie. Hai sa-l cautam acolo.
Perspectiva unei alte vizite la dragon ma speria intr-un fel. Dar, avand in vedere ca era vorba de Hagrid...

[Bell Evans]

Nu aveau de ales; se gandeau la asta chiar in timp ce isi purtau pasii spre hambarul nou-aparut. Erau constiente ca Hagrid s'ar fi putut razgandi in timpul care trecuse; mai mult, poate se saturase chiar de ele si de insistentele lor. Dar nu vroiau sa renunte. Dragonul era periculos; si in plus, uriasul putea avea probleme din cauza lui. Iar asta era ultimul lucru de care mai avea nevoie..

Mai ales atunci cand avea sa creasca. Zambi slab, gandindu'se la punctul de vedere al lui Hagrid. Era clar ca vroia sa'l vada dupa ani de zile, un dragon mare si fioros - il considera propriul copil.
"-Si uite ca iar ajungem aici" mormai Dess.
Tresari brusc, privind in jur; uitase ca cercetasa era cu ea.
"-Batem la usa?" sopti Bell.
Desiree o privi cu repros, dupa care intra direct in incaperea mica.

"-Mai tii minte pe unde am mers?" intreba ea, dupa o pauza mica.
Cercetasa ridica din umeri; poate era mai bine daca il strigau.
"-Hagrid?" intreba ea.
Nu raspunse insa nimeni.
"-Spune'mi doar ca nu si'a luat talpasita!" remarca Desiree, dandu'si ochii peste cap.