Place of dreams.

[Rosalie Vivienne Alden]

Il priveam socata pe acel Vrajitor. Se vede ca suferise si el un soc destul de puternic. Intrebarea era de fapt ce cauta el in Padurea lui Dean singur? Oare cauta ceva anume sau pur si simplu se plimba? Nu vroiam sa il acaparez acum cu intrebari fiindca parea intr-adevar foarte socat. Nu stiam ce sa ii spun,insa mi-am dres glasul si i-am spus:
"Stai linistit,nu vrem sa iti facem rau!". Bineinteles ca nu vroiam asta,altfel nu l-as fi ajutat. Am pufnit putin apoi am continuat pe acelasi ton:

"Totul va fi bine,relaxeaza-te ! Nu mai esti singur aici acum!". Ma uitam la Eveline si nici macar noi nu credeam ca totul va fi bine,poate doar putin...Dar trebuia sa il linistim intr-un fel.

[Evelyn Steel]

Eveline se uita trista la omul de langa ea care era evident ca suferise un soc.Trebuia sa il duca undeva in siguranta,departe de Dementori si Inferi.
Dar lui Eveline ii veni putin probabil sa creada ca Inferi erau in padurea lui Dean.Nu vazuse niciodata unul dar stia ca erau cadavre moarte care ... umblau.
-Esti sigur ca sunt Inferi aici? intreba ea asigurandu-se
-Inferi!Multi Inferi!Va rog ajutati-ma spuse el apucand-o si mai tare pe Eveline de incheietura incat aceasta isi simti circulatia sangelui oprita.
-Te vom ajuta,relaxeaza-te spuse ea uitandu-se la Rose.
-Trebuie sa il ducem de aici Rose sopti Ev dar inainte sa mai apuce sa mai spuna ceva un fosnet se auzi.Omul inca o mai tinea pe Ev de incheietura asa ca aceasta nu se putu ridica dar isi scoase bagheta cu mana libera.
-Cine e acolo? striga ea in timp ce Rose isi scoase si ea bagheta.Dinspre copaci aparu o silueta de femeie.
-Ahh uite Rose mai e cineva aici sopti Ev usurata dar cand silueta se apropie fetele isi dadura seama ca era un Infer.

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam pe Eveline,apoi pe acel barbat care o tinea insistent pe Ev de brat. Vroiam sa ii cercetez mintea insa exact in acel moment o voce calda,dar totusi speriata ma intrerupse. M-am cutremurat cand am auzit cuvintele pe care le-a rostit Eveline. Nu puteam sa cred. 'Un Infer' am gandit eu brusc apoi silueta se profila catre noi. Haide,sa plecam de aici. , gandeam eu dar nu am reusit sa rostesc acest lucru. Probabil din cauza ca imi era teama fiindca stiam ca vor veni mult mai multi , chiar persoana de langa noi spuse asta. I-am apucat de brat pe el si pe Cercetasa si am Aparut in alta parte a padurii. Eveline se uita la mine speriata cand am ajuns langa un copac apoi i-am aruncat o privire gen 'Nu mai spune la nimeni'. Apoi m-am uitat la barbatul care statea langa noi.

Avea mainile reci,fata inspaimantata,dar totusi...Parea ceva ciudat,ceva in ... neregula cu el. Dar ce ? Trebuia sa aflam , dar asta mai tarziu.

[Evelyn Steel]

Eveline il ajuta pe bietul om sa se aseze la poalele unui copac.Intunericul era acum dens si de nepatruns cu privirea.
Pentru o clipa nimeni nu spuse nimic.Omul respira greu si cateodata mai deschidea ochii larg uitandu-se in stanga si in dreapta.Eveline era fericita ca acum no mai strangea de mana.
Dementori,Inferi,oameni aproape morti ... ce se intampla aici?Asta nu era o simpla coincidenta.
Se intoarse spre omul care statea aproape fara viata langa copac dar acesta numai era acolo.
-Imposibil sopti Eveline
-Poftim? intreba Rose nedumerita
-Omul acela .. a disparut mormai Eveline
-Cum!?Nu avea cum.Era slabit zise Rose uimita
-Nu e nicaieri.Era chiar aici! zise Eveline nesigura
Fetele cercetara imprejurimile dar era prea intuneric pentru a vedea ceva.Chiar si stelele,care mai devreme erau cu sutele,acum disparusera.Ceva ciudat,in mod clar se petrecea aici.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit-o nedumerita pe Eveline,apoi mi-am indreptat privirea spre acel copac unde il asezase pe acel barbat destul de secretos. Nu voia sa ne spuna nimic,iar acest lucru ma intriga. Acum ce aveam de facut? Fugise de sub ochii nostri de parca nici nu ar fi fost slabit macar,dar ... ce sa mai spun de 'ranit grav'? M-am uitat furioasa in jur si nu il vedeam pe nicaieri. Am soptit o incantatie pentru a simti o prezenta umana in departare,dar nu era aboslut nimic..doar eu si Eveline.
"Ei bine,asta chiar este ciudat. Si eu am de gand sa plec cat mai curand de aici!"
Omul acela ma calcase pe nervi..Adica dupa ce il ajutasem,sa fuga asa fara nici macar o urma,fara pasi,sunete..lasandu-me ca indicii?
Cam imposibil,dar se pare ca...adevarat.

[Evelyn Steel]

Eveline se lasa sa cada in locul unde fusese omul inainte.Statu rezemata de copac uitandu-se drept inainte fara sa clipeasca.Nu intelegea ce se intampla si parca nici nu vroia sa inteleaga.
Se pregati sa spuna ceva cand simti ceva din interiorul copacului ca o trage inauntru.Vru sa se ridice dar nu putu si in scurt timp se simti de parca ar fi cazut in gol.
Ateriza tot pe zapada rece.Se ridica soptind "Lumos" si se uita in jur.Era tot in Padurea lui Dean dar nu o vedea pe Rose.Apoi totul ii deveni clar.Exact asa fusese atras si omul acela apoi a disparut undeva prin padure?
Se uita in jurul ei prin zapada pentru a vedea urme de pasi,dar zapada era neatinsa.Fusese de multe ori in padurea asta si mereu i se paruse un loc minunat,dar acum incepea sa se sature sa tot fie despartita de Rose.
Trimise scantei rosii in aer apoi incepu sa mearga usor in speranta ca Rose va aparea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Pentru un moment de neatentie m-am indepartat din nou de Eveline si acum nu stiam unde este. Situatia aceasta devenea ciudata: nu avea cum sa dispara asa,de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Unde putea fi acum? Stiam ca nu are chef de glume stupide,ea stie ca mie nu imi plac aceste fapte asa ca deja incepeam sa ma ingrijorez exact cand am observat niste luminite de un rosu trandafiriu in aer. Stiam ca ea este asa ca am privit atenta locul de unde veneau si am Disparut si Aparut acolo aproape instantaneu. Sper doar ca Cercetasa mea prietena era bine. M-am uitat in jurul meu cand am observat-o langa un copac ingrozita de ceva sau ...cineva...
"Ce s-a intamplat?!",am reusit eu sa rostesc alarmata. Ce mai era acum? Nu parea prea bine,cu siguranta ceva a speriat-o si aveam de gand sa aflu ce cand isi va reveni din soc.

[Evelyn Steel]

Eveline incerca sa respire.Incerca sa traga aer in piept,tot repetandu-si ca s-a terminat.Apoi o auzi pe Rosalie.
-Eu .. zise ea scuturand din cap.
-Ce s-a intamplat? o tot auzea pe Rose spunand.Eveline trase aer in piept.
Vazuse intre copaci,il vazuse desi stia,o stia ca nu avea cum sa fie el.Dar cum ii putea spune lui Rose ce vazuse?O va crede nebuna.Ii va spune sa plece imediat de acolo si sa se duca direct in Aripa Spitalului.Ideea plecari din padure nu i se parea lui Eveline rea,dar vazuse ceva ce nu avea sa uite prea usor.
-Eu .. l-am vazut pe .. Cap-de-Mort sopti Eveline si vazu cum Rose devine rigida.Se astepta la reactia asta.Cap-de-Mort disparuse cu ani in urma,si acum auzea de el , plimbandu-se prin padure noaptea.Un soc pentru oricine.
-Nu sunt nebuna,l-am vazut! zise Eveline observand privirea de pe fata lui Rose.Apoi fata dadu din cap,in semn ca o crede si Eveline rasufla usurata.

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu am ramas deloc surprinsa de ceea ce imi spunea Eveline. Am trecut odata prin asta cand m-am dus cu Luna in vacanta la mormantul lui Tom Ridlle. Am adoptat o pozitie serioasa si mult mai serioasa am rostit:
"Dar nici nu am zis ca esti nebuna! Stiu ce se intampla. Da,esti confuza-fiindca Lordul nu mai exista,gata...s-a dus. Ceea ce ti s-a intamplat a fost: o iluzie creata de altcineva pentru a iti face rau,pentur a te face sa innebunesti. Cel mai probabil un Devorator al Mortii. Daca e cine cred eu,ma va cauta in curand. A incercat sa te indeparteze de mine,dar planul nu prea i-a reusit datorita scanteilor tale rosii pe care mi le-ai trimis!"
Acum eu paream cea nebuna: Eveline se uita la mine de parca as fi spus cine stie ce,speram sa inteleaga totusi vorbele mele.

[Evelyn Steel]

Eveline ofta luandu-si privirea de la Rose.Pentru cateva momente se speriase,crezand ca Lordul Intunecat se intorsese.Vorbele lui Rose o linistira dar o facura sa se ingrijoreze si mai rau.Cineva ii vroia raul lui Rosalie.
-Atunci nu il vom lasa sa ajunga unde vrea spuse Eveline hotarata si se ridica.Rose o privea uimita pentru cateva secunde apoi rase.
-Mersi zise ea chicotind
-Bun,acum vom inainta.Nu ne vom abate deloc de la drum zise Eveline al fel de hotarata si cele doua incepura sa inainteze.
Moaptea era din ce in ce agitata.Intunericul era foarte apasator incat Eveline crezu ca Dementori erau inca prin apropiere.Se linisti,observand ca nu simte deloc tristete,dar hotara sa faca mai multa lumina.
-Expecto Patronum! striga Eveline si un caine frumos tasni din bagheta ei.Se uita la Eveline apoi incepu sa mearga inaintea lor,luminand toata padurea.
-Pentru mai multa lumina zise Eveline privind-o pe Rose.