Ramuri intortocheate

[Ema Snow]

Se spune ca speranta este acel lucru cu pene ce se aseaza pe suflet si canta cantece fara cuvinte, fara sa inceteze vreodata.
Ma simteam pustie in suflet, ce-i drept, fara sa am un motiv anume. Nu aveam chef sa stau toata ziua in fotoliul din fata semineului stins, holbandu-ma la modelele din perete.
M-am ridicat fara anunt, Toothless protestand langa mine, si am coborat treptele incet, ca si cand as fi fost molesita.
Aerul de afara m-a facut sa ma simt un pic mai bine. Vantul adia usor, zburlindu-mi cateva suvite de par.
Era un mers haotic, desi mergeam drept. Nu stiam incotro ma indrept. Mergeam pur si simplu. Creanga enorma, goala, se prabusi in fata mea, facandu-ma sa tresar. 'Ah! Prea aproape!' am gandit cu o nota isterica, privind cu ochi mari salcia unduitoare. M-am retras cativa pasi.
Era un fel de razboi in mintea mea. In mod normal, as rasufla bucuroasa ca nu m-a nimerit si m-as intoarce la o distanta sigura. Dar acum nu era bine. Nu vroiam sa ma intorc, vroiam sa merg mai departe. Si vroiam sa trec de salcie. Era o nebunie, stiam asta, si totusi nu ma puteam convinge sa ma intorc.
Am ramas pe loc, privind ramurile ce se intind din nou spre mine, gata sa loveasca.

[Georgia Harris]

-"Ema, ce faci?"intreba fata pe un ton nesigur.Apoi vazand ca nu i se da nici un raspuns striga de data aceasta cu mai multa horatarare: "Emaaaa!"
Georgya prive cum fata se indrepta din ce in ce mai mult spre crengile Salciei Batause, scapand de cateva ori ca prin urechile acului sa nu fie lovita de crengile uriase cu o putere de zdrobire considerabila. Soimeanca abia daca se mai vedea dintre ramurile ciudate ce incercau sa ii sfarame corpul. Cercetasa disperata de situatie fara sa mai stea pe ganduri se avanta si ea intre ramuri cu o hotarare nemai intalmita, dar simtindu-se in acelasi timp ca un miel ce se indreapta spre abator. Cu greu reusi pana la urma sa o scoata pe fata din raza de actiune a Salciei. Si uitandu-se la ea destul de nedumerita ii zice pe un ton mustrator:
-"Ema, puteai fi zdrobita!",dar vazand chipul fetei, care se uita in gol, adauga: "Esti bine?"de data aceasta foarte bland.

[Ema Snow]

" - A... Da. Sunt bine" i-am raspuns Georgyei dupa o secunda lunga de tacere.
Am incercat sa adaug o nota de umanitate, dar raspunul suna foarte mecanic. Salcia protestativa metri siguri de noi. M-am incruntat spre ea.
Eram nebuna? De ce facusem asta?! Cercetasa ridica o spranceana.
" - Eram prinsa in ganduri... Nu stiu din ce cauza, dar ziua asta a fost foarte... cenusie si neutra. Cred ca... De fapt, sunt sigura ca nu am constientizat prea mult ce inseamna Salcia Batausa"
Nu aveam experiente anterioare. Mi se spusese din prima zi la Hogwarts sa ma tin departe de 'pomul ala fluid ce izbeste ca un nebun'.
" - Multumesc" i-am zambit cald.

[Georgia Harris]

-" Mereu mi-am dorit sa aflu toate secretele Salciei Batause, dar cred ca asta este imposibil pentru un elev, in vreme ce si profesori o evita mereu. Dar oricum cred ca asta este o dorinta a mea si nu trebuie sa o neglijez. Cred ca voi ajunge sa aflu multe dintre secretele castelului pana voi termina scoala, dar pas cu pas." spuse Georgya visatoare in timp ce privea uriasa salcie.

Fetele privira imreuna cum copacul incerca sa ajunga la ele si sa le zdrobeasca, reusind doar loveasca pamantul din fata lor, si lasand urme adanci in fiecare loc.
Deodata pe fata Emei aparu un zambet cu sub inteles, Cercetasa intelegand ca Soimencei ii venise o idee. Si pentru a confirma acest lucru fata spuse plina de indrazneala si nerabdare de a afla ce avea sa zica prietena sa dupa ce avea sa spuna:

[Ema Snow]

" - Sunt sigura ca stii de tunelul din tulpina Salciei. Adica... De cand s-au intamplat chestiile acelea acum multi ai toata lumea stie."
M-am uitat cu subinteles la cercetasa.
" - Esti dispusa pentru o calatorie in Hogsmeade, mai exact pana la Conac? Nu am fost niciodata acolo. Si stiu ca este... erm, periculos, dar va fi distractiv!"
Tonul meu era aproape implorator. M-am uitat cu ochi mari la Georgya, asteptandu-i reactia.

[Georgia Harris]

-"Sti..."incepufata pe un fals ton nesigur, care parea foarte real, apoi: "...nu imi vine sa cred ca tu ai pus intrebarea asta! Eram sigura ca eu voi pune aceasta intrebare si totusi...sunt cu totul de acord!" termina ea abia asteptand sa inceapa aventura printre ramurile agitate ale salciei, sa ocoleasca ploaia de lemn si sa ajunga la butonul secet si de aici urma aventura.
-"Pai, ar trebui sa ne asiguram ca avem cam tot ce ne trebuie, nu? Doar nu putem porni asa fara sa avem ceva provizi si alte lucruri, nu stim ce o sa facem odata ajunce in Conac." spuse Ema incercand sa se gandeasca la ce aveau de facut inaite sa porneasca in superba lor viitore aventura. Iar Georgya ii dadea dreptate cu totul.
-"Asta este deja rezolvata!"zise Cercetasa vesela in timp ce scotea din buzunarul robei sale doua cutiute, asemamatoare a celor de bijuteri.
-"Ce sunt acestea?" intreba Soimeanca curioasa.
-"Doua lucruri foarte de ajutor. Prima este de la mama, contine fase, unguente si niste licori si leacuri foarte utile in caz de nevoie. Iar a doua este de la tata, in ea sunt tot felul de detonatoare false si bezna instant, licori si pelerine de invizibilitate--cu efect temporar, din pacate--,chiar si o potiune ce iti permite sa iti aduci aminte toate vrajile pe care le-ai auzit si ar putea sa iti fie de ajutor atunci." zice fata bine dispusa. Acum Ema trebuia sa isi spuna parerea.

[Ema Snow]

" - Cu adevarat utile!" am aprobat. " Atunci totul este perfect!"
Am privit spre Salcia agitata. O sa fie periculos, dar cu siguranta interesant si palpitant. M-am intrebat o clipa ce este cu atitudinea mea... asa aventuroasa. Dar am realizat ca putin imi pasa.
" - Cred ca ar fi mai bine daca am incerca sa patrundem prin laterala cu butonul. Nu avem o vizibilitate buna la tulpina si e posibil sa nimereasca..." am continuat ganditoare, privind spre scoarta groasa.
Mi-am verificat buzunarele robei. Nu aveam decat bagheta, pe care am mutat-o in buzunarul blugilor, ca masura de precautie. Apoi mi-am ridicat poalele, prinzand marginile robei in asa fel incat sa fie mai scurta. Asta nu ma va incurca.

[Georgia Harris]

"Deci, intram!" se gandi Georgya oftand in sinea sa.
Pornira, fugind. Ramurile incercau sa le zbrobeasca din ce in ce mai mult. Nici nu apucau sa se fereasca de una ca mai loveau doua pamantul de langa ele, facandu-le sa se simta asa de norocoase ca s-au ferit la timp.
Paru cel mai lung drum din viata Cercetasei. Incerca sa se uite dupa butonul ce dezactiva Salcia Batausa. Dar asta o facu neatenta la lovituri si atunci realiza de ce Saliciei Batause i se spunea "Salcia Batausa". Fata isi vazu mana dreapta plina dee sange, si asta nu era prea bine. Dar macar ca tot puteatine baghieta in mana, ea fiind stangace. Baghieta!Ohh, putea folosi o gramada de vraji pentru a se apara. Si in timp ce se lupta cu salcia isi dadu seama ca nu o mai vede pe Ema.
-"Ema, unde esti? Esti bine?"striga fata disperata dar nu ii raspune nimeni.

[Ema Snow]

" - Aici!" am strigat dupa trunchiul copacului.
Am incercat sa-mi intind gatul pentru a o vedea. M-am invartit in jur, apropiindu-ma.
" - Incendio!"
O ramura, ce-i drept mica in comparatie cu celelalte, se retrase sub flacarile bruste. A fost suficienta o agitare rapida, iar focul s-a stins.
" - A... Macar functioneaza... pentru cateva secunde..." am oftat, privind. "Dar tu esti..."
Culoarea sangelui curat se vedea atat de clar. Nu am mai terminat raspunsul.
" - Cred ca ar trebui sa gasim o pauza ca sa te pansez"
Aproape gafaiam, in timp ce ma lasam la sol si ma ridicam iar, ferindu-ne.

[Georgia Harris]

-"Am gasit butonul!" striga Georgya.
-"Oh, in sfarsit!" spuse ema usurata.
Dupa ce salcia se opri fetele putura respira in sfartsit usurate. Se oprira langa trunchiul Salciei sa sa odihnesca putin.Dar starea Georgyei se inrautatea.Mana ii sangera din ce in ce mai tare si nu parea ca se va termina vreodata din asta.Degetele ii amortisera si pielea era pe alocuri vanata. Asta nu era un semn bun.
-"Eu cred ca ar trebui sa iti pansez rana.Apoi putem intra in conac. Ce zici?" spuse Soimeanca destul de grijulie.
-"Suna bine!" replica Cercetasa, care nu ar fi renuntat nici daca un locul uneia erau o mie de lovituri la acea aventura.