Nightfall

[Odette B. Malfoy]

Am oftat adanc cazand pe ganduri, Rose avea dreptate cineva aduse aratarea aia aici in castel si acel cineva poate vroia ceva de la noi. Poate era inca in castel cautandu-ne iar daca era asa atunci as fi vrut sa ne gaseasca sau sa-l gasim pentru ca aveam chef de o lupta. Am zambit invartind bagheta printre degete gandindu-ma la cum ar fi sa torturez pe cineva in noaptea asta-ar fi destul de distractiv. Rose, care ma urmarea cu atentie ma intreba de ce zambesc cand ea tocami imi spune ca cineva a infiltrat umbra in castel.
"Pai acel cineva ar putea sa fie inca aici." am zis chicotind bucuroasa
"Si tu te bucuri ca pe urmele noastre ar putea fi un criminal!?" intreba ea mirata.
"Daca este pe urmele noastre un criminal atunci sunt foarte bucuroasa, il ucid cu zambetul pe buze. Sau ai uitat cine sunt?" am intrebat incepand sa rad de-a binelea.
Rose se uita ingrijorata la mine si vazandu-i expresia m-am oprit imediat din ras transformandu-l in tuse apoi am incetat de tot. M-am gandit putin daca ar fi bine sau nu sa merg prin castel sa vad daca este cineva care nu ar trebui sa fie aici si dupa cinci minute m-am hotarat-aveam sa merg sa-l caut, sau... sa o caut.
"Rose eu ma duc sa caut persoana care a adus umbra aici si daca vrei esti bine-venita sa vii cu mine. Cred ca este inca pe aici pe coridoarele castelului." am zis incercand sa-mi stapanesc entuziasmul si nerabdarea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit-o uimita pe Lily in momentul in care a grait acele cuvinte si desi era o Devoratoare a Mortii mi se parea ciudat ca vorbea astfel in castel,adica sunt sigura ca nu ar ucide pe nimeni in timp ce se afla in scoala. Insa eu nu puteam sa o judec,fiindca uneori am si eu impresia ca doresc sa il ucid pe Porrin,desi intr-un final nu o mai fac. Acel Devorator a devenit atat de demn de mila,a ajuns intr-o stare atat de deplorabila cand a fost in Azkaban incat... pur si simplu alungam acel gand criminal care striga in sinea mea din rasputeri sa il ucid de-a binelea!

Mi-am intors privirea catre Viperina in momentul in care mi-am dat seama cat de hotarata este sa caute acel barbat sau acea femeie. Ma uitam la ea incercand sa ma conving totusi daca vorbea serios si cand mi-am dat seama ca asa si era am rostit oftand,dar in sinea mea parca bucurandu-ma:
"Bine,hai sa mergem!".
Paream decisa sa pornim in cautarea acelui individ,ceea ce a uimit-o si pe Devoratoarea Lily.

[Odette B. Malfoy]

Am ramas putin uimita cand am auzit cu cata seninatate accepta Rose sa ma insoteasca in cautarea acelei persoane. Am inceput sa mergem cu pasi repezi fiind atente la orice miscare si la orice sunet. Eram atat de concentrata sa aud fiecare zgomot incat uneori doar mi se parea si ma intorceam brusc cu bagheta pregatita facand-o pe Rose sa tresara.
"Scuze...." am zis pentru a treia oara enervandu-ma ca nu gaseam individul dupa care mergeam si ca tresaream la fiecare sunet pe care mi se parea ca il aud.

Trecuse aproape jumatate de ora de cand cautam si incepeam sa imi pierd sperantele dar tot nu vroiam sa ma dau batuta.
"Se pare ca m-ati gasit intr-un final." spuse un barbat inalt care se afla la captul coridorului.
Fara sa mai stau pe ganduri mi-am scos bagheta si am strigat:
"Stupefy!"
Barbatul fu aruncat in aer si apoi se lovi cu spatele de un perete. Acesta se ridica repede si rosti o serie de injuraturi. Apoi vru sa o atace pe Rose dar aceasta fu rapida si respinse vraja. Am ridicat bagheta vrand sa il torturez dar Rose isi puse mana peste a mea si mi-o lasa in jos spunand ca poate nu e nevoie inca apoi il intreba pe barbat cine este. Acesta nu raspunse ci doar se uita urat la noi facand cativa pasi inainte.
"Nu este treaba voastra si nu va intereseaza pe voi ce caut aici in seara asta, ati inteles? Ati face bine sa nu va bagati daca vreti sa ramaneti in viata." spuse el pe un ton aproximativ calm.
"Serios!? Lasa ca mai vedem noi cine ramane in viata si cine nu." am zis nervoasa, ridicand bagheta din ce in ce mai mult auzind-o pe Rose in mintea mea care ma ruga sa nu fac asta.

[Rosalie Vivienne Alden]

Mergeam amandoua pe coridoarele imense in speranta ca vom gasi ceva probabil inexistent,sau oricum daca exista si este destept - sunt sigura ca nu prea s-ar apropia de noi. Am inaintat intruna,iar Lily avea bagheta pregatita pentru orice situatie,ceea ce ma impulsiona si pe mine sa o scot la inveala. In fond nu pierdeam absolut nimic,poate chiar aveam de castigat cu ajutorul baghetei mele magice a lunii.
O voce de barbat care imi parea foarte cunoscuta ma facu sa tresar,dar si datorita cuvintelor sale. Lily imediat dorea sa il atace,dar ce ma intriga pe mine cel mai mult era faptul ca statea ascuns. Se afla in capatul coridorului,de unde nu puteam sa il zarim,nu puteam sa ii observam chipul atat de perfect.
"Porrin?!",am rostit eu tipand , urland , de parca ma strangea cineva de gat - in momentul in care barbatul acela iesi la lumina.
Stiam eu ca acel Devorator al Mortii nenorocit nu avea sa ma lase in pace! Stiam eu ca se va intoarce odata si odata! Numai sa auda Bell asta...

[Odette B. Malfoy]

Am ramas muta de uimire cand am vazut ca Rose il cunoastea pe acel barbat. Ma uitam la cat era de ingrozita si parca Rose cea curajoasa disparuse.
"Am auzit de tine! Rose si tu il cunosti!?" am intrebat cu o voce mica.
Rose imi trimise un gand spunand-mi cate ceva despre el-era un Devorator al Mortii care vroia sa-l invie pe Lordul Intunecat si facuse ceea ce facuse si el, Horcruxuri, pentru a fi sigur ca planul ii reuseste. Il admiram pentru asta chiar ma bucuram sa aud ca un Devorator facuse asta.
"Stii, Rose eu ma bucur ca a facut asta, sau cel putin asa cred." am zis zambind dar cand am auzit gandurile lui Rose am regretat imediat ceea ce spusesem.
Porrin era doar un nimic, un prefacut care ii omorase iubitul pentru ca acesta nu dorise sa se alature Devoratorilor. Desi imi placea cum gandea Porrin pentru ca totusi era un adevarat Devorator al Mortii tineam mai mult la pretenia lui Rose chiar daca ne cunoscusem de cateva ore simteam ca o cunosc de o viata.
"Nmernicule. Ava...." am inceput sa zic dar Rose ma opri spunandu-mi ca a jurat sa-l omoare ea.
"Bine atunci... Crucio!" am strigat nervoasa si Porrin cazu jos urland de durere.
"De ce ai venit aici? Daca vrei sa-i faci rau lui Rose sa stii ca nu vei reusi." am zis trimitand spre Porrin un nou val de durere.

[Rosalie Vivienne Alden]

De-a lungul timpului am invatat sa nu mai ma tem de nemernicul de Porrin,era doar un las Incuiat care a intrat in randul Devoratorilor prin sute de inselatorii. Totusi,am mai invatat sa nu il subapreciez , uneori poate fi imprevizibil si poate sa face oricand ceva de neasteptat din partea lui,ca de exemplu acele Horcruxuri. De mica m-a chinuit atat de mult si nu asta era important , ci ca i-a facut rau familiei mele si iubitului meu. Asta nu o voi ierta niciodata! Si nici nu as putea face asa ceva. In prezenta acestul Devorator al Mortii iesea din mine partea rea,care se pare ca era imensa. Mai voiam sa il chinui pana cand intr-o zi voi fi in stare sa il ucid cu propria mea bagheta. Acea zi nu va intarzia sa apara. Acum,insa,cand l-am vazut am ramas perplexa. Adevarul este ca nu ma asteptam sa apara pe aici,nu acum,nu azi,nu cand nu sunt cu Ema sau Bell.

Cand am observat-o pe Lily torturandu-l nu m-am fortat sa o opresc. Recunosc: imi placea ce facea cu el,iar sunetul sau de disperare ajungea la mine ca un sunet de rasfat.
"Crucio!",am rostit si eu tinandu-i unisonul Viperinei,facandu-l pe Porrin sa tipe ingrozit de aceasta durere acuta provocata de mine si de Lily.

[Odette B. Malfoy]

Il torturam pe Porrin de cateva minute si devenea obositor... si plictisitor. Am lasat garda jos pentru cateva secunde doar sa-mi trag sufletul dar nenorocitul de Porrin atat asteptase:
"Protego Totalum!" striga acesta respingand blestemul lui Rose si apoi profita de faptul ca eram cu garda jos si ma ataca cu vraja "Stupefy" izbindu-ma de peretele coridorului. Dupa o serie de injuraturi si blestema la adresa Devoratorului m-am ridicat vrand sa-l atac si sa o ajut pe Rose care incerca sa-i tina piept.
"Crucio!" striga Porrin cu bagheta indreptata spre Rose facand-o sa cada la pamant tipand de durere.
"Petrificus Totalus!" am strigat vrand sa-l impietresc dar acesta imi respinse iar vraja.
M-am dus la Rose ajutand-o sa se ridice si intreband-o daca e bine sau ma rog aproximativ bine. Am inceput sa-l atacam amandoua pe Porrin dar acesta era puternic si respingea toate vrajile pe care le aruncam asupra sa.
Rose imi trimise un gand cum ca l-am putea distrage si apoi sa continuam sa-l torturam si sa aflam de ce a venit aici tocmai in seara asta.

[Rosalie Vivienne Alden]

De data aceasta aproape ca nici nu m-am mai simtit atacata de vraja pana nu a retras-o. Eram atat de obisnuita cu luptele cu Porrin , iar asta cuprinde si blestemele lui asupra mea sau ale mele asupra lui. Oricum,insa,avea sa imi plateasca pentru tot ce mi-a facut pana acum: mie,familiei mele si nu in ultimul rand prietenilor mei. Eu nu uit si nici nu iert! Deci Porrin va avea de suferit cand se va astepta mai putin,exact acesta era si planul meu de atat de mult timp si sunt sigura ca intr-o zi,cand voi fi pregatita,il voi pune in aplicare,dar nu azi.
"Imperio",am rostit eu asteptand ca Porrin sa inceapa sa spuna tot adevarul: de ce se afla aici,ce voia, desi in mare parte sunt sigura ca ma cauta pe mine. In tot acest timp cat ma lasase in pace am fost sigura ca planuieste ceva care cu siguranta pana la urma va reusi sa imi faca rau. Totusi,insa nu ma las atat de usor. O aveam si pe Lily alaturi de mine,o Viperina care se pare ca imi era o buna prietena acum!

[Odette B. Malfoy]

Rose reusise sa aplice asupra lui Porrin blestemul "Imperius". Acum Porrin sigur avea sa ne spuna de ce a venit aici si ce vrea de la noi, sau mai bine zis de la Rose pentru ca avea mari probleme cu ea.
"Ce cauti aici?" l-am intrebat privindu-l cu atentie.
"Pai ma plictiseam si am venit sa vad ce mai face Rose, sa ma asigur ca nu m-a uitat...." spuse Porrin pe un ton batjocoritor.
"Cum as putea sa te uit dupa tot ce mi-ai facut?" intreba Rose enervandu-se.
"Nu stiu, dar, esti asa de rece incat m-ai putea uita." rase Porrin.
Era atat de enervant si imi parea rau ca se purta in halul asta cu Rose, care nu era deloc o persoana rece decat daca ii faceai mult rau asa cum ii facuse Porrin. Cine ar putea sa uite o persoana care i-a facut viata un calvar.
Am oftat uitandu-ma la Rose incercand sa-i spun din priviri ca-mi pare rau pentru tot ce-i facuse Porrin. Mi-am intreptat privirile inpoi spre Devoratorul care avea pe chip o expresie impasibila.
"De ce ai venit aici tocmai in seara asta? Si de ce ai adus creatura aia in castel?" intreba Rose.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am pus intrebarea asteptand ca acel Devorator al Mortii sa imi raspunda pentru a putea ridica odata blestemul asupra lui. Trebuia sa vorbesc cu el nu sub influenta unei incantatii,ci sa imi spuna el fara sa fie obligat. Exact in momentul in care am vrut sa imi retrag bagheta a si raspuns:
"Eu voiam sa vin in castel pentru o noua lupta cu Rosalie,dar mi-a incurcat Viperina planurile. Am adus lupta in castel in speranta ca o va distrage,dar se pare ca Devoratoarea este mai desteapta decat credeam eu!"
In ochii mei aparu o sclipire perfecta pe moment,acum era ocazia ideala de a il calca pe bataturi,unde il doare cel mai tare,acolo trebuia sa il ranesc asa ca am luat bagheta punandu-mi-o in roba pentru moment si am rostit:
"Porrin... oricine e mai destept decat tine. Iar tu nu ii ajungi lui Lily nici la degetul mic!"
Acesta se enerva chiar mai repede decat ma asteptam dar in acel moment am rostit:
"Protego!", in timp ce un scut aproape invizibil ma inconjura pe mine si pe Lily.
"Asta era tot ce voiam sa aflu de la tine,nemernicule!"
Am observat cum se inroseste brusc asa ca am mai adaugat punand paie pe foc:
"Nu esti in stare nici sa te feresti de vraja Imperio. Cum crezi ca ar fi daca as arunca asupra ta Aveda Kadevra?"
De data aceasta am inceput sa rad zgomotos,totusi tinand scutul in jurul nostru.