I will not bow

[Bell Evans]

Zambi incet, oprindu'se.
"-Am zis sa imi dai un exemplu nu sa te opresti" mormai Meredith.
"-Haide, stai si tu jos" chicoti cercetasa.
Mer se aseza pe copacul doborat la pamant, langa ea.
"-Deci?" continua aceasta.
"-Nu cred ca are sens sa iti dau exemple concrete; asta e adevarul. Obisnuiam sa ma deschid in fata oricui..pana cand am realizat ca eu am de pierdut..pana cand mi'am dat seama ca tot eu ajungeam sa sufar. Si atunci am stat si mi'am pus intrebarea - Merita? Merita oricine sa'mi deschid sufletul si sa spun tot ce gandesc in fata lui? Raspunsul cred ca e prea simplu" murmura Bell. Se maturizase; se schimbase. Devenise alta.
Meredith ofta.
"-Nu" sopti ea.
"-Exact" remarca Bell. "Dar tu esti o exceptie, si stii asta" continua ea, imbratisandu'si verisoara.

[Violet Wilson]

Zambi, si se desprinse usor din imbratisarea ei.
"-Poate ar trebui sa continuam sa mergem" remarca Meredith.
Bell ofta.
"-Mergem in zadar" murmura ea.
Din cate observase, Bell era gata sa renunte.
"-Nu ne oprim" insista Mer.
"-Cum de zici tocmai tu asta?!" mormai cercetasa.
Isi dadu ochii peste cap, ironica.
"-Sincer? M'ai tarat pana aici ca sa'mi spui ca ne intoarcem?!" intreba ea, sarcastica.

[Bell Evans]

"-Imi pare rau" ofta cercetasa.
Simtea cum deznadejea o cuprinde din toate partile, tinand'o strans in plasa ei densa. Si nu gasea nicio portita de scapare; vroia doar sa stea acolo..sa se gandeasca la cum ar fi viata ei daca Hayden nu ar fi murit..
"-Inceteaza" mormai Meredith, tragand'o de mana.
Isi ridica privirile din pamant si facu o mica incercare de zambet.
"-Nu stiu ce m'as face fara tine" raspunse ea.
"-Nici nu vreau sa aflu" raspunse Meredith.
Zambi, dupa care o trase pana cand se ridica.
"-Mergem!" ordona Mer.

[Violet Wilson]

Incepura din nou sa strabata padurea; copacii le ieseau in cale din toate partile, zgariindu'le fara mila sau provocandu'le numeroase sperieturi.
"-Mama lor de crengi" injura Meredith, si Bell chicoti.
Sunetul se auzi cumva in surdina. Alaturi de el insa, un alt zgomot le inunda timpanele.
"-Shh" sopti Bell, tematoare.
Se culcara la pamant, ascultand atente.
"-Oare e Charles?" intreba ea.
Meredith clatina usor din cap.
"-Trebuie sa mergem sa vedem" raspunse ea.
"-Pe cine sa vedeti?" se auzi o voce ragusita din spatele lor.

[Bell Evans]

Bell se ridica repede, dand ochii cu Charles; putea sa jure ca era el, dupa vocea care ii tulburase in atatea nopti visele.
"-Esti aici" sopti ea.
Devoratorul o privi cu ura, scuipand cu dispret pe jos.
"-Batalia finala, nu?" intreba el.
Meredith se ridica si ea, privindu'si atacatorul.
"-Si vad ca nu ai venit singura" continua el.
"-Sa nu indraznesti!" porunci cercetasa, postandu'se in fata verisoarei sale.
Charles incepu sa rada.
"-Esti foarte amuzanta" remarca el, cu ironie.

[Violet Wilson]

Cercetasa marai in semn de protest; stia sa se apere si singura, nu avea nevoie de ajutorul lui Bell.
"-Deci..inainte sa va omor..as avea o mica intrebare" murmura Lestrange.
Bell ofta, putin iritata.
"-Cum de m'ati gasit?" intreba barbatul.
Meredith pufni enervata.
"-Nu e treaba ta" sopti Bell.
"-Cru..!"
"-Impedimenta!" tuna Meredith.
Blestemul parat ricosa intr'un copac.
"-Deci vreti sa ne jucam" medita Lestrange, cu dispret in glas.

[Bell Evans]

Stia ca are doar cateva minute la dispozitie pana cand Lestrange avea sa apeleze la blestemele de neiertat; erau placerea lui.
"-Stupefy!" sopti Meredith in spatele ei, insa Devoratorul folosi la timp vraja-scut.
"-Chiar credeti ca ma puteti invinge cu o simpla impietrire?!" mormai el.
Le privi interesat, cu bagheta ridicata.
"-Totusi nu cred ca va omor" murmura el. Parea sa se gandeasca intens la ceva.
"-Nici nu te sfatuim sa o faci; tot castelul stie ca suntem aici" murmura Meredith.
Bell ofta incet.
"-Ba nu stie nimeni; nu ati dat de stire nimanui, iar daca veti disparea, nu veti fi cautate" remarca Devoratorul.

[Violet Wilson]

Era adevarat; chiar daca durea, si o innebunea, daca aveau sa pateasca ceva, nimeni nu le va cauta.
"-Imi pare rau" ii sopti Bell.
Pana si in ultima clipa ii parea rau.
"-Nu e momentul pentru scuze" mormai verisoara sa.
Devoratorul parea sa fie intr'o dilema imposibila.
"-Cred ca va voi duce la Ordinul nostru" spuse el, intr'un sfarsit.
"-De ce?!" replica Mer, facand ochii mari.
Bell isi dadu o palma peste frunte.
"-In fond, ea este sefa lor" remarca Charles.
Fata zambi trist.
"-Uite ca asta nu ai nimerit'o" replica Bell.

[Bell Evans]

Charles paru foarte incurcat.
"-Atunci cine e? Crucio!" tuna el.
Simti cum durerea ii strapunse fiecare particica din corp; insa nu avea sa renunte. Nu avea sa spuna numele adevaratul conducator al Ordinului. Era pastratoarea secretului, si nu putea sa dea in vileag totul.
"-Protego!" striga Meredith, din spatele ei.
Durerea disparu la fel de brusc, cum si aparuse.
"-Nu vrei sa spui? Imper.." incepu iar Lestrange, insa fusese mai rapida de data asta.
"-Expelliarmus!" sopti ea.
Bagheta ii zbura din mana, lovindu'se de un alt copac.
"-A cata e asta?" intreba Bell, sarcastica.

[Violet Wilson]

Aflase despre obiceiul lui Bell de a distruge baghetele lui Lestrange; chiar incepuse sa creada ca verisoara sa facuse o placere din asta.
Devoratorul insa parea sa ezite.
"-Deci?" intreba ea.
Lestrange disparu insa cu un mic pocnet inainte de mai spune altceva.
"-La naiba!" urla Meredith.
Bell isi stranse mainile la piept, privind enervata in jur.
"-Mda..perfect.." mormai ea.
"-Macar l'am gasit..dupa cum ai zis" chicoti Meredith.
"-Da, dar horcrux'ul nu e nicaieri" ofta cercetasa.
"-Il vom gasi" o incuraja Meredith.
Nu aveau sa se lase pana cand nu vor face dreptate; nu se vor inchina niciodata in fata raului.

OOC: Topic Closed!




Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 300

Topic Closed !