Don't leave me behind

[Effy K. Dietrich]

Când îi răspunsese că orice o supără îi păru rău de Myrtle. Indiferent dacă făcuse sau nu ceva să merite asta , îi displăcea să vadă pe cineva suferind. Era sigură că oricum nu ar fi putut schimba prea multe. Myrtle era acolo de atâta timp şi probabil că nimeni nu reuşise să facă ceva.
Când auzi întrebarea căzu pe gânduri. Niciodată nu se pricepuse să facă conversaţie cu cineva, nici măcar nu persoanele pe care le cunoştea de-o viaţă. Nu avea nici o idee de ceea ce putea face. Se uită câteva clipe la pisica sa, parcă aşteptând ca aceasta să îi spună ce să facă. Surâse amuzată de propriul gând şi peste câteva secunde ridică din umeri în semn că nu ştie.

[Evelyn Steel]

Eveline o privi pe cercetasa cum ridica din umeri.Probabil nu avea nici o idee despre ce puteau vorbi.Eveline chicoti incet cand observa ca era a patra sau a cincea oara cand Elizabeth ridica din umeri de cand venisera aici.
Usa se deschise usor.Fetele se intoarsera automat in directia ei si vazura o catelusa mica si cu blanita alba stralucitoare ondulata intrand tantos pe usa.Eveline zambi cand isi recunoscu catelul care veni si dadu din coada.Se ridica si inchise usa in urma ei apoi se aseza inapoi,mangaind-o dupa urechi.Lily se uita putin autoritar la pisica ce statea langa stapana sa usor speriata,apoi adoptand o figura de superioritate se aseza pe burta cu capul pe labutele din fata.
-Ahh,ea e Lily.Catelul meu zise Eveline zambind spre micutul animal.

[Effy K. Dietrich]

Da, ştia. Era a o suta oară când ridica din umeri. Devenise un obicei să ridice din umeri în loc să pronunţe acele două cuvinte : Nu ştiu.... Nu ştia cărui fapt îi datora acest tic, dar cu siguranţă că nu va putea scăpa niciodată de el. Încercase de atâta ori să nu mai facă asta, dar parcă trupul şi mintea erau două persoane diferite.
Atunci când uşa se deschisese şi căţeluşa intrase, un surâs îi apăru pe chip. Şi asta datorită reacţiei pisicii. Cu blana uşor zbârlită pe şira spinării şi instictele agere se ascunsese după piciorul ei.
Îi era frică, dar probabil reacţiona mult mai bine ca alte pisici. Întotdeauna încercase să o ,,educe" pe Lorette, astfel încât să nu se ia la harţă cu căţeii. Bine, nu se aştepta să devină prieteni, că doar nu erau în ,,Tom şi Jerry", dar măcar spera să se comporte cât-de-cât normal.
,,-E aşa drăguţă!" Reuşi să spună zâmbind larg şi o mângâie pe Lily pe creştetul capului.

[Evelyn Steel]

Eveline zambi la spusele noi sale prietene.Oricine o cunoscuse pe Lily nu putea spune decat ca era adorabila.Eveline o primise cadou de la mama sa cand implinise 13 ani si era in anul III la Hogwarts.Totusi cea care ii fusese alaturi de cand avea 11 ani era Apolline,bufnita sa alba.Nu le-ar fi schimbat pentru nimic in lume.
-Multumesc zise Eveline intr-un sfarsit.
Totul se intampla pe moment.Usa ultimei cabine se dadu la perete cu un zgomot puternic,cele doua fete sarira in picioare cu bagheta pregatita iar Lily si Lorette se dadura in spate uitandu-se urat spre sursa zgomotului,care era din nou Myrtle.
-Myrtle ce ... incepu Eveline.
-Tu ai aruncat asta in wc!? striga ea si arata spre un caiet vechi de pe podeaua care era acum uda.Eveline se uita la el naucita.
-Nu .. reusi ea sa zica uitandu-se spre Elizabeth care era la fel de nedumerita ca si ea.

[Effy K. Dietrich]

Avusese şi ea un căţel cu câţiva ani în urmă. Îi fusese cel mai bun prieten de când îl primise la 3 ani. Din păcate se îmbolnăvise, şi în scurt timp murise. Îi fusese destul de greu să treacă peste asta, pentru că pentru ea acel căţel îi fusese cel mai bun prieten. Ştia că întotdeauna o părticică din inima ei va fi rezervată vechiului ei prieten, deşi acum acesta nu mai trăia.
Când auzi acel zgomot şi apoi văzu uşa trântită de perete sări mecanic în picioare cu bagheta îndreptată spre cabină. Auzi întrebarea lui Myrtle şi se uită nedumerită la ea şi la caiet . Când o privi pe Eveline reuşi să înţeleagă că nici ea nu ştia ce era cu caietul. Făcu câţiva paşi în spate privind mai îndeaproape locul unde se afla caietul.

[Evelyn Steel]

Elizabeth facu cativa pasi in spate inca uitandu-se la caiet.Plangacioasa Myrtle se uita urat cand la una cand la alta.Eveline o privi pe Elizabeth apoi se intoarse spre fantoma.
-Myrtle nu noi am aruncat caietul ala.Si nu a mai fost nimeni aici,doar am fi vazut zise Eveline incruntandu-se.
-Aaa,desigur.Chiar crezi ca te cred!?Ai vrut doar sa arunci cu lucruri in mine,asa cum fac toti! tipa fantoma incepand sa planga.
-Myrtle nu noi am aruncat caietul! zise Eveline enervata iar fantoma le mai arunca o ultima privire rece inainte sa sara inapoi in wc.Eveline se apropie de caiet si il ridica.Era ud tot si nu credea ca mai poate citi ceva din el,dar cand il deschise constata cu uimire ca era gol.
-Dar nu scrie nimic zise Eveline privind-o pe Elizabeth care acum se apropiase sa vada si ea caietul.

[Effy K. Dietrich]

Nu înţegea de ce Myrtle le judeca după cum se comportă ceilalţi elevi. Genul ăsta de comportament o enerva la culma, de încerca să se calmeze. Un sentiment de vinovăţie o străpunse brusc. Probabil că toţi au făcut lucruri urâte şi biata Myrtle a trebuit să suporte. Mereu urâse persoanele care îşi dau cu părerea, deşi nu cunosc subiectul discuţiei, şi ea aproape devenise o astfel de fată.
Privi timp de câteva clipe caietul. Era foarte nedumerită. Dacă era gol de ce fusese aruncat? Ar fi îneţeles dacă era plin de gânduri răutăcioase şi cineva nu vroia să fie aflate, dar gol? Exista şi posibilitatea da a fi pur şi simplu scăpat, dar şansele erau minime. Dacă ar fi fost un accident atunci de ce a mai fost apa trasă?
Clătină din cap şi se încruntă atingând precaută paginile ude cu vârful baghetei.

[Evelyn Steel]

Eveline avu o strafulgerare : isi aduse aminte ca aflase de undeva de un Horcrux care fusese aruncat de catre Ginny Weasley in toaleta pentru a scapa de el si atunci Harry Potter il gasise.Era,din cate intelesese,tot un caiet gol dar cand Harry scrisese in,Tom Riddle ii raspunsese,fiind o amintire pastrata in acel jurnal de 50 de ani.
"Dar e o prostie" isi zise Eveline.Horcruxurile fusesera distruse cu multi ani in urma de catre Harry.Cap-de-Mort disparuse,fusese ucis.Probabil ca asta era doar un caiet care daca rosteai o vraja iti apareau cateva insulte.
Eveline merse si se aseza langa perete,unde era podeaua uscata si Elizabeth o urma,ramanand in picioare.
-Aparecium zise Eveline atingand de trei ori foaia care ramase alba.Numai ramasese decat un singur lucru de facut.
-Elizabeth,ai o pana si niste cerneala? o intreba Eveline pe fata care o privea nedumerita.

[Effy K. Dietrich]

Se mai holbă timp de câteva secunde la pagini. Nici urmă de cerneală, sau orice tip de murdărie. Paginile erau mai albe decât prima zăpadă din iarnă.
O urmă cu paşi mici pe Eveline, dar spre deosebire de ea rămase în picioare. Fata rostise o vraja , probabil în încercarea de a afla dacă nu cumva era vrăjit. Preferă să nu intervină, pentru că Eveline era mai mare decât şi probabil ştia mai bine ce face. Întâmplările prin care trecuse îi dovediseră că trebuie să asculte de cei mai experimentaţi decât ea.
Auzi întrebarea pusă de fată. O privi încruntată timp de câteva secunde, apoi nedându-şi seama ce vrea să facă băgă mâinile în buzunarele robei. Scotoci timp de câteva secunde prin buzunare şi găsi o pană veche şi jerpelită. Spre ghinionul ei nu avea deloc cerneală. Privi în gol câteva clipe apoi luă bagheta murmurând o vrajă.
Peste câteva secunde se trezi cu călimara aterizându-i în mână. Zâmbi mulţumită şi îi întinse cele duouă obiecte fetei

[Evelyn Steel]

Eveline lua pana si calimara de la Elizabeth.Inmuie pana in cerneala si incepu sa scrie,cu scrisul sau ordonat si putin inclinat,pe foaia alba.
"Numele meu este Eveline Anne Crew." scrise ea pe foaia alba.Nu se intampla nimic.Cuvintele nu disparura,ci ramasera acolo,stralucind.Nu vazu nici urma de vreun scris care sa ii raspunda.Se incrunta usor si inchise caietul pentru a se uita pe spatele lui.
Coperta era jerpelita si patata.Eveline o intoarse pe toate partile insa nu vazu nici un nume,nimic scris care ar fi putut sa o duca spre aflarea posesorului.
Oftand,deschise iarasi caietul si constata ca scrisul sau era tot acolo.Insa putin mai jos,era un alt scris care pana in acel moment il credea uitat.
"Eveline?Atunci cred ca ai nimerit bine .. numele meu este Serena Devonne Crew.Cred ca tu trebuie sa fi sora mea."
Eveline privea scrisul care il putea recunoaste dintr-o mie.Era,intradevar,scrisul surorii sale ceea ce insemna ca acest caiet fusese caietul sau,pe cand era la Hogwarts.