A night to remember

[Bell Evans]

• Cercetasa tremura instinsctiv.
  "-Am vazut versiunea veche; si m'a ingrozit de'a dreptul" chicoti ea.
  Rosalie incepu sa rada.
  "-Versiunea noua e mult mai buna" remarca aceasta.
  "-Mult mai buna in sensul ca e mult mai infricosatoare?!" medita Bell.
  "-Ceva de genul" murmura Rose.
  Se ridica de pe canapea si se indrepta spre cuier; isi lua ghiozdanul si scoase din el DVD'ul cu film. Il puse in DVD-player, dupa care apasa Play.
  
  Printre degete, cercetasa reusi sa vada in cele din urma tot filmul.
  Grupul trebuie sa gaseasca o modalitate de a scapa din Ambrose – sau sa devina exponate ale Casei de ceara.
  "-Foarte tare" chicoti fata, lasand cutia DVD'ului jos, pe masuta.
  "-Deci ti'a placut?!" sopti Rose.
  Cercetasa aproba incet din cap.
  "-A fost genial" murmura ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usor cand s-a terminat filmul gandindu-ma ca intr-adevar a fost unul infricosator,dar totusi mi-a placut.
"Belll..."
"Da?",raspunse Cercetasa sincer nestiind ce vreau sa ii spun.
"Am vazut filmul a nu stiu cata oara si tot mi-l place!"
Am inceput sa rad usor,iar ea a chicotit alaturi de mine.

Cand s-a terminat filmul mi-am dat seama ca deja ne-am uitat la doua si am pierdut notiunea timpului.
"Deci..., ce mai facem acum?",am intrebat eu nerabdatoare.

[Bell Evans]

• Cercetasa se ridica, privind in jur.
  "-Mm..ce zici de o salata, sa mancam ceva?" propuse ea.
  Simtea cum stomacul ii protesta; si chiar avea nevoie de ceva de mancare.
  "-Perfect" raspunse Rosalie.
  "-Popcorn'ul ala nu prea tine de foame, nu?" chicoti Bell.
  Tanara aproba usor din cap, urmand'o in bucatarie.
  
  Deschise frigiderul si scoase salata verde, ceapa, porumbul si tonul.
  "-Sper sa'ti placa" chicoti ea.
  Rosalie zambi.
  "-Daca iese ceva.." continua Bell.
  De data aceasta, tanara incepu sa rada in hohote.
  "-Sa speram ca nu ramanem flamande, la talentul tau de gospodina" remarca ea.
  "-Sa speram" chicoti cercetasa.
  
  Taie rapid salata, o puse intr'un bol mare, dupa care adauga ceapa maruntita, tonul din conserva si porumbul fiert.
  "-Asa" murmura ea, in timp ce amesteca totul.
  Puse salata in doua farfurii mari, si scoase un cosulet cu paine pe masa.
  "-Inca o Cola?" intreba ea.
  Rosalie aproba usor din cap.
  "-Si..pofta buna!" spuse Bell. "Sper sa fie buna" continua ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam pe Bell cum prepara salata si mi-am amintit ca stiu o reteta Incuiata a unei prajituri foarte bune,dar asta mai tarziu,daca doreste si ea. Am chicotit usor , apoi am rostit:
"Pofta buna!"
Am gustat discret din salata in timp ce se holba la mine Cercetasa asteptand sa ii dau un raspuns si facandu-ma pe mine sa rad.
"Hmm.... Este.."
"Da...?",intreba nerabdatoarea.
"Este foarte buna!",am spus eu zambind sincer.
Apoi am adaugat:
"Crezi ca imi poti permite si mie sa fac o placinta?",am intrebat eu razand.

[Bell Evans]

• Cercetasa chicoti.
  "-Daca promiti sa nu imi explodeze bucataria, da" remarca ea.
  Rosalie isi dadu ochii peste cap, razand.
  "-Promit!" remarca ea.
  Bell privi in jur; se indrepta spre frigider si incepu sa scoata laptele si cateva oua.
  "-Cred ca ar trebui sa aduc niste fructe" murmura ea.
  "-Mere, de preferat" ii striga Rosalie, cand tanara parasi bucataria.
  
  O lasa pe Rose singura, indreptandu'se spre micuta camara din hol; avea un sentiment de puternica nostalgie cand mergea prin propria casa. Lungile momente in care statea la Hogrtwas o faceau sa se simta ca o straina uneori; desi acest sentiment disparea rapid cand cei dragi ii erau alaturi. Ofta, si deschise usa; scartai ca de obicei, facand'o sa surada slab. Incepu sa caute cu privirea vre'un raft pe unde sa fie fructele.
  "-In sfarsit" remarca ea, cand gasi ladita cu mere.
  Lua intr'un bol de portelan destul de multe, astfel incat Rosalie sa nu o mai trimita o data si se intoarse in bucatarie.
  
  "-Deci? Cum merge treaba?" intreba ea, din prag.
  Tanara zambi; era plina de faina.
  "-Bine" chicoti ea.
  Cercetasa incepu sa curete merele, pierzand notiunea timpului; alte amintiri ii napadira gandurile - orele petrecute cu mama ei in bucatarie, in timp ce Rose, sora ei, juca fotbal cu Nate si tatal sau afara. Totul parea atat de indepartat..

[Rosalie Vivienne Alden]

Imi placea sa imi petrec timpul asa. Imi aduceam aminte de zilele petrecute printre Incuiati. Speram ca acum sa imi iasa prajitura, abia astept sa vad ce va spune Bell despre felul meu de a gati. In timp ce eu preparam aluatul , Cercetasa ma ajuta la curatatul merelor. I-am zambit entuziasmata,in semn de 'Multumesc!' apoi am pus prajitura in cuptor intr-un final..
"Ei,acum avem de asteptat cam o ora ..." , am zis eu oftand.
Ma gandeam ca am putea sa folosim magia pentru a ;coace; prajitura, dar am alungat acest gand aproape imediat fiindca voiam o zi in totalitate fara magie! Sa facem totul noi singure ..

M-am asezat inapoi pe scaunul pe care statusem acum cateva minute si mi-am indreptat privirea spre Bell intreband-o:
"Ei,cum e o zi simpla?"
Stia la ce ma refer: lipsa magiei.

[Bell Evans]

• Bell zambi; era ceva special. Si adora sa mai petreaca timpul asa.
  "-Perfecta" chicoti ea.
  Stia ca totusi avea sa foloseasca magia ca sa spele vasele si sa stranga masa; dar asta avea sa fie mai tarziu. Momentan asteptau sa se coaca placinta.
  "-Ce zici de niste suc de fructe?!" propuse fata.
  Rosalie ridica usor din umeri, aproband.
  
  Cercetasa se intoarse in camara micuta si aduse portocale, ananas si cateva pere.
  "-Sa vezi ce bun e" chicoti ea.
  Incepu sa le curete, dupa care le spala si le puse in storcator; curand, umplu o carafa intreaga cu sucul rezultat din toate fructele.
  "-Asa" ingana fata, turnand in doua cani mari.
  Rosalie gusta putin si zambi.
  "-E bun?" intreba Bell.
  Aceasta aproba usor din cap, razand.
  
  "-Da" spuse ea, intr'un final.
  "-E sanatos" remarca Bell, cu un zambet.
  Abia astepta sa se faca placinta. Un miros imbietor se raspandise deja in toata bucataria.
  "-Mi'e dor de Hogwarts" spuse Rose, brusc.
  Bell zambi.
  "-Curand ne intoarcem" chicoti ea.
  "-Zilele viitoare, nu?!" intreba tanara.
  Cercetasa dadu din cap in semn de da.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usor. Mi-a fost dor de o zi petrecuta asa si desi imi era dor de Hogwarts, totusi nu simteam nevoia sa ma intorc inca. Doream sa imi petrec cateva zile izolata de magie, de fapt, de mare parte a ei.. in special acele doua specimene: Porrin si Lestrange. Dar nici nu mai aveam de gand sa ma gandesc zilele acestea la asa ceva: avea sa fie ca si o scurta vacanta perioada petrecuta la Pestera lui Godric!

Brusc, m-am ridicat de pe scaun indreptandu-ma catre cuptor scotand placinta care era terminata. Am lasat-o un sfert de ora sa se raceasca , apoi am taiat-o in forma de niste romburi micute. Am servit-o pe Bell si am indreptat-o nerabdatoare:
"E buna? "
Aceasta dadu aprobator din cap,apoi am rostit:
"Doamne! Deci cat de dor imi era sa fac asa ceva .. "

[Bell Evans]

• Bell isi manca in liniste portia de prajitura, dupa care se ridica si spala vasele; renunta la ideea de a folosi magia. Vroia sa se simta ca un om normal, macar pentru cateva ore. A doua zi avea sa se intoarca la castel, pentru ca nu putea sa plece mai mult decat atat. Cercetasii aveau nevoie de ea sa fie acolo, chiar daca nu se intampla nimic. Si mai era si Meredith; clar, nu putea sta mai mult. Ii parea totusi rau ca nu reusise sa'si petreaca putinul timp cu familia. Cu Nate si parintii sai. Dar stia ca in curand avea sa vina vacanta.
  
  "-Deci? Ce facem acum?" intreba ea, intorcandu'se spre Rosalie.
  Aceasta se ridica de la masa, privind zambitoare in jur.
  "-Mmm..n'am idei" chicoti ea.
  Bell iesi insa din bucatarie, facandu'i semn sa vina dupa ea.
  "-Hai in camera mea" murmura fata.
  Urcara treptele repede, si ajunsera la camera de la capatul holului.
  "-Care din ele?!" intreba Rosalie, usor confuza.
  "-Asta e a surorii mele; aici e camera mea" raspunse cercetasa, deschizand o usa.
  
  In fata ochilor li se desfasura o incapere mare, spatioasa, cu pereti albastri ca seninul cerului. Un pat cu baldachin trona in mijloc, cu multe perne bleu-marin si albastre pe el. Semineul era inviorat de un foc vesel, iar masuta dinspre geam era plina de carti.
  "-Trebuia sa'mi fac curat" ofta Bell, indreptandu'se spre birou.
  Stranse in graba cartile, dupa care ii facu semn lui Rosalie sa stea jos, pe unul din fotoliile din colt.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usor la vorbele Cercetasei. Ne-am indreptat cu pasi linistiti catre camera ei si nu terminasem sa fiu surprinsa. Imi placea foarte mult cum isi decorase camera. Mi-am indreptat privirea catre ea si i-am spus:
"Este foarte frumos aici! Ma bucur ca m-ai invitat ... Saptamana viitoare poate nu vii si tu la mine", am rostit ultima fraza chicotind incercand sa sune o amenintare,dar esuasem.
M-am asezat pe un fotoliu pe care mi-l indicase prietena mea. Ma intebam ce am putea sa facem acum.

"Ai 'Nu-te-supara-frate' ?", am intrebat eu brusc facand-o pe Bell sa tresara.
Asteptam raspunsul ei in timp ce priveam o carte ce mi se parea interesanta dupa titlul acesteia: "Nu vei putea da inapoi"...