The end means a new beggining.

[Melisse Y. Carter]

Ma aflam pe Peronul 3/4. Mama ma saruta in crestet si tata ma cuprinse in bratele lui care m-au leganat atunci cand mama nu putea (ehh, asta cand eram mai mica, bineinteles).
Am urcat in Expres, am gasit un compartiment liber si m-am uitat pe geam in timp ce trenul incepea sa se miste incet.
Parintii mei imi faceau cu mana si eu le faceam lor.
Cred ca aceasta zi se numara atat printre cele mai triste, cat si cele mai fericite.
Toata viata mea am stat cu parintii. Adica da, corect, mai dormeam pe la prieteni, insa nu am fost despartiti niciodata atat de mult timp. Pana la vacanta de iarna nu o sa ii mai vad.
Vom comunica doar prin bufnite.
E trist...o lacrima se prelinse pana pe obraz, unde "ingheta" atunci cand usa compartimentului se deschise.
Acest zgomot inchidea usa la tot ce gandeam.
Acum m-am intors sa vad cine a intrat.

[Ema Snow]

Ema incerca sa se strecoare prin multimea de copii. Putea jura ca nu fusesera acolo cu trei minute in urma. Se simteam bine caci majoritatea erau mai mici decat ea, deci mai scunzi. Ema era o fata scunda prin felul ei de a fi, iar asta ii facea cateodata probleme.
Vazu un compartiment liber si se strecura fericita inauntru, dar se bloca cand mai vazu pe cineva. Era o eleva al carei chip ii era necunoscut.
" - Buna!" zambi Ema calduros.
Facu un pas inspre ea si ii intinse mana prietenese.
" - Sunt Ema Snow. Te superi daca stau aici?"

[Melisse Y. Carter]

Am zambit.
- Nu, normal ca nu! Poti sta!
Tanara a luat loc pe unul din taburetii aceia de-a dreptul pufosi.
Trenul deja trecuse de Peronul 3/4, iar eu inca le faceam cu mana parintilor mei. O singura privire spre geam imi indica campia cea vesnic verde. Nimic mai mult.
Heii...ce s-a intamplat cu mine? O tipa statea in compartimentul meu si nici macar nu am bagat-o in seama pana acum.
- Buna...eu sunt Melissa. Melissa Dream Heart.
Fata zambi.
Eu m-am asezat pe locul de langa fereastra. Era o priveliste incantatoare!
Campia era total diferita fata de tot ce am vazut pana acum! Era atat de speciala! Puteam simti mirosul primaverii in Septembrie.
O priveliste numai buna pentru facut poze...Dar, pana atunci, soimeanca (mi-am dat seama ca e de la Ochi-de-Soim din cauza robei sale albastre) mi-a spus ceva.
Mi-am intors privirea spre ea.

[Ema Snow]

" - Interesant nume" aproape ca sopti Ema.
Observa cum Melissa isi intoarse capul spre ea, iar ochii i se marira.
" - Intr-un sens bun. E nume foarte dragut"
Pana atunci, o analizase. Din felul in care privea peisajul, presupuse ca abia astepta sa ajunga la castel.
" - Ai avut mereu legatura cu magia?"
Ema era de obicei curioasa, nevrand sa para nepoliticoasa. Intalnise tot soiul de oameni in cei sapte ani la Hogwarts. Erau elevi cu parinti Incuiati, sau elevi din familii de Vrajitori, desi existau si elevi Vrajitori, ce nu stiau ce sunt. Ema fusese un caz de familie. Crescuse in Lumea Magica, dar functiona si in cea Incuiata. Pana sa vin la Hogwarts, fusese intr-o scoala elementara.

[Melisse Y. Carter]

Melissa zambi.
"- Da, adica intr-un fel. Am sange semi-pur."
Lissa se uita pe fereastra. Florile formau impreuna un curcubeu.
"- Tata are sange pur, iar mama are sange semi-pur. Insa amandoi au absolvit Hogwarts-ul."
Melissa privi ochii Emei. Erau atat de geniali!
Erau mari si aveau o culoare aparte...insa Lissa isi lua repede ochii de la ea pentru ca fata sa nu creada altceva.
Privi din nou pe fereastra. Curcubeul care era inainte disparu, deoarece acum erau pe campie numai flori purpurii!
O adevarata minune!

[Ema Snow]

Ema privi si o analiza scurt, asa cum facea cu orice persoana noua. Se incrunta putin cand incerca sa-si dea seama de culoarea ochilor. Erau o nuanta deschisa, iar ei i se pareau turcoaz, dar isi propuse ca e din cauza camasii. Si ochii ei verzi isi schimbau nuanta. Cateodata erau mai aurii - precum berea, cum ii zisese un verisor mai... nearanjat - , alteori erau spre negru, dar in general, verzi.
Incerca sa faca posibilitati. Stia ca pentru culoarea ochilor era nevoie de trei gene, iar cele pentru culori deschise erau gene 'mici'. Se manifestau numai daca erau doua.
" - Unul din parintii tai are ochii de culoare deschisa" se trezi Ema spunand, gandind cu voce tare.
Isi dadu seama de ce facuse si rosi, privindu-si genunchi.
" - Imi cer scuze. Imi place sa fac combinari de gene. Biologia a fost una din materiile mele preferate in scoala Incuiata."

[Melisse Y. Carter]

Melissa chicoti.
"- Da, mama mea are ochii albastrii. Albastru deschis."
Privi putin ganditoare.
"- Tatal meu are ochi verzi. Probabil de aceea ochii mei fac o combinatie intre verde si albastru."
Fetele chicotira amandoua.
"- Ai facut scoala Incuiata?" intreba Melissa aducandu-si aminte de spusele Emei.

[Ema Snow]

" - Mhm" adauga Ema cu un zambet retinut. " Mama mea este Incuiat, iar tata Vrajitor. Era planificat ca voi merge la Hogwarts, au fost amandoi fericiti din cauza asta, dar am vrut ceva diferit. Copiii Vrajitorilor nu se duc la scoala de obicei, dar eu am vrut pentru ca... nu stiu... am vrut sa compar, sa vad ce diferente exista, sarind, desigur, peste partea cu magia."
Ema isi musca buza, gandindu-se, apoi rase usor.
" - Bine... Poate ca am facut asta si pentru ca vroiam sa fac ceva ce sora mea nu facuse."

[Melisse Y. Carter]

Lissa o privi putin ganditoare.
"- Ahamm...sa inteleg ca faci concurenta cu sora ta."
Ema privi putin rusinata, dupa care raspunse.
Lissa mai privi inca o data siragul de flori care se intindea pe campie.
Acum toate florile erau roz.
Lissei ii placea rozul...de fapt, era culoarea ei favorita atunci cand era copil.
Acum ii placea turcoazul si movul, aceste culori in special.

[Ema Snow]

" - Cred ca mai degraba faceam. Acum ca am crescut, nu prea ne mai vine sa ne intrecem in orice"
Ema zambi vag, amintindu-si cateva momente de 'concurs'.
Isi muta privirea spre Lissa, iar apoi spre fereastra. Era atat de obisnuita cu peisajul, dar de data aceasta ceva era diferit. Parca niciodata nu inflorisera atat de multe flori.
Isi sprijini ganditoare barbia in palma.
" - Se spune ca o sa fie un an plin de evenimente fericite atunci cand sunt atatea flori" mai mult sopti Ema, parca fiindu-i frica sa nu destrame atmosfera de magie.
Cineva deschise usa compartimentului, iar o doamna cu un chip simpatic le zambi.
" - Dulciuri, domnisoarelor?"
Ema lua doua placinte cu dovleac, impartindu-le cu Melissa.