Intamplari ciudate

[Ema Snow]

" - Charles! Nu o face!"
Sora mea il stia. Charles? Doar nu era... Charles Lestrange?!
Nu am mai apucat sa privesc ceva, caci Dawn se prabusi peste mine, izbindu-n cu putere de pamant. Am putut s-o aud scancind.
" - Prea bine, Snow. Nu o voi face... acum... Ne mai auzim"
Am ridicat capul la timp pentru a-l vedea disparand.
Dawn se rasuci pe o parte, eliberandu-ma din stransoarea ei.
" - Esti bine?"
Am analizat repede trupul ei, observand sangele de pe pantalonul deschis, militaresc.

[Dawn Snow]

" - Ema... Fugi.. Fugi de aici"
Stiam ca spuneam asta degeaba. Sora mea nu ar fi plecat nici sa o pici cu ceara. Ma linistea faptul ca Charles disparuse, dar stiam ca va reveni.
" - Sunt bine" am mintit eu.
Vocea imi suna spart si am stiut in acel moment ca nu mai am vreo sansa s-o conving pe Ema. Stia la fel de bine ca si mine cat de mult ma durea.
I-am simtit mana pe coapsa, deasupra genunchiului, incercand sa opreasca sangerarea.

[Ema Snow]

" - Ajutor! Va rog!"
Puteam vedea Aleea Diagon in capatul luminos al culoarului. Soarele stralucea pe hainele oamenilor.
" - Ajutor!" am incercat iar, dar toti erau prea departe, iar sunetul vocii mele nu reverbera.
Nu era niciun ecou in acel loc.
" - Rezista, Dawn... Rezista, te rog!"
Mainile imi erau ferme, dar vocea imi tremura. In curand, ochii au fost plini de lacrimi.

[Dawn Snow]

Ema incepu sa suspine. Mi-am ridicat mana pentru a sterge o lacrima de pe obrazul ei. Ma privi cu ochi mari.
" - Oh, haide. Nu o sa mor din asta"
Am zambit slab, mi-a zambit la randu-i.
" - Totul o sa fie bine. O sa fi bine"
Nu imi placea situatia. Durerea era la fel de puternica, in ciuda faptului ca Ema incerca sa o opreasca. Doar ca ma obisnuisem cat de cat cu ea.
" - O sa fi bine" i-am repetat absenta, privind spre Diagon.
Stiam ca nu aveam putere sa strig.

[Ema Snow]

Dawn repetase o singura propozitie: " O sa fi bine"
Era priceputa la psihologie, ma invatase si pe mine asta, iar eu ma descurcasem sa invat mai mult.
Ce insemna "O sa fi bine" ? Adica... este posibil ca ea nu. Doar a spus ca nu o sa pateasca nimic!
Imi venea sa urlu la ea fiindca nu stiam ce vra sa spuna. Imi venea sa o cert si sa o fac sa-mi promita ca ramane cu mine. Imi venea... Ma simteam de parca eu ar trebui sa fiu consolata.
Am oftat tremurator si i-am zambit. O sa am grija sa fie si ea bine.

[Dawn Snow]

Ema ma privi o clipa, apoi disparu spre Alee.
Mi-a dat timp sa ma incrunt. Mi-a dat timp sa-mi prind piciorul si sa ma plang in minte, singura. Nu vroiam sa fac asta de fata cu sora mea. Nu vroiam sa o ingrijorez mai mult.
Incepea sa ma doara capul. Incepea sa imi fie rau.
Cineva imi prinse fata in mainile sale reci. Era Ema. O recunosteam dupa felul in care isi tinea degetele lipite.
Am deschis ochii si i-am vazut chipul deasupra mea, incetosat.

[Ema Snow]

" - Esti in siguranta, ma auzi?"
M-am ridicat, privind spre cei trei oameni ce veneau. O doamna si oi domni.
Unul dintre ei se prezenta ca doctor si isi lasa la o parte plasa cu carti. Se apleca peste piciorul lui Dawn.
" - Rebecca" i se adresa doamnei. " Cheama o salvare"
Dawn isi misca mana, luand-o pe a mea si strangand-o delicat.

[Dawn Snow]

Ma simteam ametita. Am oftat si mi-am inchis ochii.

" - Haide, Dawn! Mai sus! Vreau mai sus!" striga micuta Ema din leagan.
Am ras cu pofta si m-am uitat spre cer. Era soare si era cald. Era poate cea mai frumoasa zi de vara de pana atunci.
" - Eu cand voi merge la Hogwarts?" intreba surioara mea increzatoare.
" - Peste doi ani. Diferenta de varsta dintre noi doua este de patru ani, iar eu sunt in anul doi"
Ema se bosumfla si am ras de expresia ei.
" - Mai este asa de muuuult!" se planse cu vocea-i de soprana.
Nu am apucat sa-i raspund, caci o durere in picior mi-a golit mintea.

Am deschis ochii ca sa vad peretii cenusii. Maxilarele mi s-au inclestat de durere.

[Ema Snow]

Parca visase. Parca lesinase.
" - O sa te faci bine, domnita. Cu ingrijiri corespunzatoare" spuse batranul doctor.
Puteam deja sa ma relaxez.
" - Stii, Ema... Mi-am amintit cand te dadeam in leagan" zambi Dawn, cu ochii inca inchisi.
" - Ma bucur pentru tine"

[Dawn Snow]

O ambulanta se auzi nu foarte departe, iar un glas alert incepu sa turuie in limba paramedicilor.
Multe maini se invarteau in jurul trupului meu.
M-am simtit ridicata de la pamant.
Ema inca ma tinea de mana, degetele fiindu-i atat de reci. I-am privit fata. Era oare bine si ea? Nu o intrebasem daca fusese lovita, desi stiam ca nu. Dar ma puteam insela.
" - Zambeste" am rugat-o.