Le première année à la Hogwarts

[Léonard Mathéo Dubois]

"Au revoir, Léonard !" au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit baietelul in varsta de 11 ani de la parintii sai, acum, baiatul se plimba in tren, cu rucsacul in spate, cautand un compartiment gol.
Nu trecura mult timp, iar baiatul, gasi deja un compartiment gol, numai al lui. Cateva minute mai tarziu, o persoana intra in incapere .

"-Buna ! Pot sa ma asez ?" intreba persoana necunoscuta.
"-Bonjour ! Oui, poti sta aici !" incepu Léonard in franceza, dar continua in romana.

[Ema Snow]

Artemait isi roti privirea spre Ema. Cand a gasit in sfarsit un compartiment mai liber, a intrat aproape ca o furtuna, impinsa mai degraba de agitatia ce se crease pe culoar.
" - Buna! Pot sa ma asez?" intreba Ema singurul baiat din interior.
" - Bonjour! Oui, poti sta aici!"
'Un francez' gandi soimeanca, placut surprinsa. Nu mai vorbse de mult timp cu cineva din alta tara.
" - Merci!" ii zambi iar, dar nu mai pronunta altceva in franceza.
Ema stia cat de ciudat ii era accentul. Intinse mana prietenoasa.
" - Sunt Ema Snow, Ochi-de-Soim"

[Léonard Mathéo Dubois]

Léonard era fericit sa vada ca cineva i se alaturara, mai ales ca parea o persoana foarte de treaba . Asa ca Léo dorea s-o intrebe cateva lucruri si sa se prezinte in timp ce isi strangeau mainile.

"-Enchanté ! Je m'appel Léonard Mathéo Dubois, sunt in prrrimul an la 'Ogwarrrts ! Inca nu am fost rrreparrrtizat la nicio casa darrr banuiesc ca voi intrrra la Cerrrcetasi !" marturisi francezul.
"-Deci, de unde esti ?" intreba Ema curioasa.
"-Je suis dn Paris !" zambi Léo.

OOC: Ema sunt Robby daca nu ti-ai dat seama pana acum .

[Ema Snow]

" - Londra" zambi pisicher Ema, privind tavanul.
Art isi umfla penele si ciripi indignata.
" - A, da!" se intoarse soimeanca. " Ea este Artemait... Este... O bufnita foarte... Mandra"
Artemait ii arunca o privire mortala, ochii de chihlimbar sclipind violent.
" - Dar foarte inteligenta"
Ema ii zambi bufnitei. Stia cat ii era animalul, dar o iubea mult. Crescuse cu ea si se cunosteau cel mai bine.

[Léonard Mathéo Dubois]

Léo admira bufnita Emei, pana la un moment dat, cand linistea se spulbera, in incapere intra val-vartej o persoana care parea nebuna, in schimb, Léonard il recuscu, era Antoine, fratele lui mai mare, care, absolvise la Hogwarts.

"-Ce s-a intampla mon frère ?" intreba Léonard curios.
"-Papa, il est dans la Express ! Avec Mangemorts !" raspunse Antoine.
"-Stai, stai ! Est-ce que vous pouvez explique moi, dans à roumanie ?" intreba Ema.
"-Tata, este in Exprres ! Cu Devorratorrii Morrtii !" traduse Antoine si Léo, iar Ema se sperie usor scotandu-si bagheta luand initiativa.

[Ema Snow]

Ema deschise larg fereastra si o lansa pe Artemait, strigand doar un "Dawn!"
Isi stranse bagheta, simtindu-i lemnul rece in palma, si se intoarse spre cei doi baieti.
Devoratorii Mortii. Isi dorea doar sa nu fie si Porrin printre ei, caci daca era, sigur venise pentru ea. Vroia sa-l intrebe pe Leonard, dar nu indrazni.
Inchise ochii si facu o rugaciune scurta, privind printre gene usa. O silueta solida isi facu aparitia, iar Ema se pregti pentru un atac. Cel care intra era...

[Léonard Mathéo Dubois]

Pe usa ompartimentului, isi facura aparitia doi indivizi, unul dintre ei era Nicolas Morten, iar cel de-al doilea era complet necunoscut pentru Léo si Antoine, in schimb foarte cunoscut pentru Ema. Léo stia cateva farmece destul de bune, dar nu se astepta sa le poata folosi la capacitatea maxima cu acei "Mangemorts".

"-Bonjour, Antoine ! Que-est que tu fais ?" intreba Nicolas, ironic.
"-Ca va bien, merci ! Expelliarmus !" rosti Antoine.
"-Protego !" sopti Porrin, oprind vraja baiatului.

[Ema Snow]

" - Nu ai sa faci asta! Locomotor mortis!" tipa Ema furioasa, atacandu-l pe Porrin.
Isi indrepta privirea spre celalalt si injura in minte.
" - Reducto!"
Nu stia ce obiect a prins in vraja, dar era multumita atata timp cat avea efect.
" - Asta e primirea ta calduroasa, Snow?" zambi Porrin, blocat de vraja.
Vroia sa ii intre pe sub piele, vroia sa o irite cu tot felul de baliverne. Ema stia asta din experienta. Isi inclesta maxilarele, de parca se putea opri singura. Isi dorea atat de mult vointa de a-l omori pe Porrin. Isi dorea atat de mult linistea, dar stia ca asta e gresit. Si stia chinuitor de bine ca acest nemernic era singura ei sursa de raspunsuri.
Avusese tangente cu el de trei ani, si nici acum nu isi primise raspunsurile.

[Léonard Mathéo Dubois]

Léo nu putea sta cu mainile in san, dar auzise de la tatal sau de o vraja puternica de impietrire, "Immobulus". "Astai cel mai bun moment ca s-o folosesc !" gandi Léo.

"-Immobulus !" rosti Léo inspre Nicolas impietrindu-l.
"-Fraiere !" zise Porrin in timp ce iesise din efectul blestemului aruncat de Ema. "-Crucio !"

Blestemul a avut tinta directa, Léo cazu pe jos zbatandu-se in durere.

"-Imperio !" il blestema Antoine pe Porrin, reusind sa-i dea drumul copilului.

[Ema Snow]

" - Nu iti ajunge?" urla Ema. " M-am saturat de tine pana peste cap!"
Isi stranse cu putere bagheta, simtindu-si degetele pulsand pe lemn.
Urma un schimb de priviri intre cei doi, dar nici Ema si nici Porrin nu renuntara. Soimeanca se simtea prea incomfortabil, caci i se parea ceva extrem de cunoscut in acest gest. Desigur, mai avusese astfel de confruntari cu Devoratorul, dar acum era diferit. Parca era ceva mult mai vechi, blocat undeva in subconstient.
" - Avera..." incepu Ema, paralizata parca numai de gand.
Dar nu reusi sa faca ceva, caci un val de amintiri o infundara. Nu mai vedea compartimentul, doar simtea raceala peretelui prin materialul subtire al bluzei.

" - Ema! EMA!"
Se auzea strigata. Vedea barbatul cu bagheta ridicata spre ea. Apoi sora sa, Dawn, se prabusise la pamant, cu Ema in brate. Si socul, durerea, vestea... Toate amintirile se invartira iar in mintea fetei, in urma acelui atac de pe Nocturn.

Un singur lucru o trezi din starea de cosmar. Mana rece a lui Porrin in jurul gatului ei. Ii simtea geutatea corpului pe picior.