Ăh... Mda... Hogwarts

[Shimizui]

-Urăsc magia! De ce tocmai eu să fiu vrăjitoare? Sora mea Aoi şi fratele meu Noka sunt perfect normali! În fine, dacă tot sunt în blestematul ăsta de tren care scârţâie din toate piuliţele, pot măcar să încerc să mă acomodez... să îmi fac prieteni...
Am intrat într-un compartiment şi mi-am trântit valizele - cufărul nu e practic, zău! - fără ca eu să mă aşez undeva. Kiwi, care detestă spaţiile mici, se agita de zor în colivie. Mi-am zis "Primul care o să intre aici o să întrebe <Nu trebuia să ai o bufniţă?> De ce? Papagalul e la fel de bun. Ba mai şi vorbeşte!" în timp ce deschideam lăcăţelul mic de la uşiţa cuştii. De ce un lacăt? Kiwi putea deschide uşi, geamuri, încuietori simple. Nu cred că un cârlig de plastic ar fi reprezentat cine ştie ce provocare pentru ea şi cum o ştiam uşărnică, nu voiam să plece.
În fine, am eliberat-o şi m-am aşezat.
-Cum or să reacţioneze copii când or să vadă o asiatică? am râs eu.
-Copii... fluieră Kiwi. Coooopopiii...
Pasărea verde mi-a stârnit un zâmbet.
-Aşa-i. În plus, nu strică dacă dăm cuiva o şansă. Pur şi simplu o să încerc să mă împrietensc cu prima persoană care intră aici.
-Aşa să faci! Stafidă??
Am început să râd. Am scos din buzunar cutiuţa cu stafide şi am deschis-o ca s-o las pe Kiwi să mănânce.
Şi-atunci uşa compartimentului s-a deschis.
-Asta-i, Kiwi! am şoptit. Ţine-mi pumnii.
-Nu am! Nu am! a comentat pasărea, în timp ce eu mi-am ridicat privirea ca să văd cine intrase.

[Ema Snow]

Ema ii zambii bufnitei sale.
" - Stii ce, Artemait? Nu ai putea sa te strecori si sa zaresti un compartiment mai liber?" o intreba Soimeanca, lipindu-se depertele culoarului, pentru a le face loc unor boboci sa treaca.
Bufnita isi intinse destul de idignata aripile, dar isi asculta prietena. intoarse doua minute mai tarziu, iar Ema o urma numai decat.
Intra in compartiment si ii zambi fetei.
" - Buna! Te superi daca stau aici?"

[Shimizui]

-Daijoobu desu.
-Prost! Prost prost! cârâi Kiwi.
-O, la naiba!
Cum nu aveam creionul la îndemână. am început să molfăi o şuviţă de păr.
-Scuze, nu sunt fană a limbii engleze. Voiam să spun că nu e nicio problemă dacă stai aici.
Brusc, am părut foarte interesată de poeziile scurte (Hai-Ku) din cartea cu pagini de 5 pe 5 centimetri pe care o scosesem din buzunar odată cu stafidele.
-Întreabă! îmi aminti Kiwi, în şoaptă.
-Da, corect! Cum... te cheamă?
Uf! Era greu să gândesc în japoneză şi să fac traducerea aşa... on spot! Ce eram eu, dicţionar Online?
Am aşteptat răspunsul completând ultima pagină a cărţii cu un Hai-Ku care îmi venise în minte pe moment.

[Ema Snow]

" - Multumesc!" zambi fata si se aseza.
Incepu sa o gadile absenta pe Art pe cap. Zambi cand micutul papagal al fetei incepu sa vorbeasca.
" - Eu sunt Ema Snow, iar ea e Artemait"
Ema isi sprijina capul de peretele compartimentului, gandindu-se. Mici cute ii aparura intre sprancene.
" - As putea face ceva ca sa-ti fie mai usor cu engleza?" intreba fata grijulie, nevrand sa fie nepoliticoasa.
Incepuse sa-si trosneasca degetele. 'Of, firar! Ema, nu uita ce spunea mama. O sa ajungi sa ai degete de 80 de ani la numai 20!'
Isi roti usor ochii si ii zambi colegei de compartiment.

[Shimizui]

-Să-mi fie mai uşor? Unshoo, Omoi desu nee... Sincer, nu cred că poţi face ceva... Dar e drăguţ că întrebi. Kiwi! Ki o tsukete!
Am strigat la papagal pentru că încercase să îi ofere stafide bufniţei Emei şi era pe cale să răstoarne cutia.
Prea târziu. Conţinutul căzuse deja pe podeaua compartimentului, cu un zgomot ca de ploaie de vară.
-Mata koto da! fluieră pasărea cu ironie.
-Eh, să le mănânci de acolo! am certat-o eu. Scuze că sunt aşa ciudată, m-am adresat apoi Emei. Eu sunt Shimizui. Sau Heiwa. Sau Shizu... Sau Shimi... Cum vrei tu... De care casă aparţii?
Uh, eram aproape sigură că asta ar fi trebuit să sune "În ce casă eşti?", dar nu puteam adapta mereu în limbaj colocvial...
___________________________________________
Replicile în japoneză:
-Unshoo, Omoi desu nee... - Of, greu mai e!
-Ki o tsukete! - Ai grijă!
-Mata koto da! - Altă dată! / Data viitoare!

[Ema Snow]

Ema rase cand se uita la Kiwi. I se parea ca papagalul si Shizu fac o pereche perfecta. Artemait privea stafidele intrebator, clipind des si scotand un sunet jalnic si scurt din gatlej.
Ema zambi inainte sa raspunda la intrebare. Era formulata altfel, dar ei ii placea, caci i se parea eficient pentru a iesi din rutina.
" - Sunt de la Ochi-de-Soim"
Era pe punctul de a-si da faldurile robei la o parte, dar mana se misca in gol, iar Ema isi aminti ca nu era imbracata decat in blugi si o camasa alba.
'Prostesc' se certa in minte.
" - Ai crescut cu magia?" intreba Ema curioasa.

[Shimizui]

-Han Desu. UF! Pe jumătate, zic. Mama e spion-asasin, tata doar spion. Mama e... l... lăcăţită? Vai de mine!
Am început să râd. În japoneză, verbul a încuia (uşi) se formează de la substantivul "lacăt" şi în limbaj colocvial se acceptă şi pentru persoane. Dacă cineva chiar ar asculta tot ce zic ar putea învăţa japoneză, cred...
-Încuiată. Da, mama e încuiată. Dar de ce să le spunem încuiaţi? Încuiat e cineva îngust la minte, nu? Fericiţii ăştia doar n-au darul magiei. Uf... Scuze, Em, iar am luat-o pe ulei...
"Ochi de şoim, zici? Şi eu, pun pariu!"
-Şi... cum e Hogwarts?
Tata mi-o descrisese. Mare şi impunătoare, solidă, dându-ţi impresia că va fi veşnic acolo... Dar eu nu asta voiam să ştiu.
-Ştii tu... nu ca înfăţişare.
Nu... Eu voiam să aflu cum erau oamenii de acolo. Profesori, elevi, chiar şi animalele lor...

[Ema Snow]

" - Este a doua mea casa" raspunse Ema, zambind.
Se apleca inconstient in fata, incepand sa turuie, asa cum o facea de fiecare data cand descria diverse.
" - Profesorii s! E adevarat ca unii iti dau destul de multe teme, dar ai ce invata. Si inveti atat de repede! Exista cateva personaje in tablouri care te pot scoate din sarite. Ei bine, nu stiu cum vei reactiona tu, dar pe mine ma dispera. Exista un batran care se ia mereu de tinuta mea. ba ca am sireturile nearanjate la milimetru, ba ca am un guler cu un punct invizibil de cerneala."
Ema isi flutura frenetic mana.
" - Personal, ma impac cu elevii din toate Casele, desi exista exceptii la Viperini... Exceptia care intareste regula, nu?"
Artemait ciripi vioaie, scuturandu-si capul. Ema zambi a scuza.
" - Ma ia valul cateodata... Gome..ne.."
Silabele ii tremurara pe buze, nesigura daca spunea un 'scuze' corect. Sora ei spusese ca 'multumesc' si 'imi pare rau' trebuiesc cunoscute in orice limba.

[Shimizui]

-Mulţumesc de încercare, i-am zâmbit Emei. Nu o să ajungi tu prea curând în extremul orient, dar dacă vrei să te scuzi foloseşte Sumimasen sau Yuruse. Gome ne găseşti în cărţile de pe vremea războiului cu chinezii... şi la academicieni. Nu are nimeni nevoie de asta. am zâmbit, amuzat, fluturând mâna într-un gest de lehaminte. În plus, nu era cazul să te scuzi, şi pe mine mă ia valul.
M-am oprit brusc, afişând un zâmbet vinovat.
-Ca... de exemplu... acum. Şi la ce crezi că te pricepi mai bine?

[Ema Snow]

Ema rase si spera sa pice in aceeasi casa. Ii devenise o persoana draga.
" - Multumesc! O sa tin minte"
Asculta atenta intrebarea si se gandi un minut.
" - Daca ar fi sa vorbim in materie de scoala... E greu de spus. Imi plac majoritatea si nu o duc prea rau. Daca putem adauga si altfel de subiecte, pot spune ca ador sa cant. Fac pian de cativa ani buni si imi place sa cant vocal, desi nu am o voce potrivita. Inca ma mir cum de mai sunt toate geamurile la camera mea... Asta da mister. Pun pariu ca sora-mea la vrajit!"
Isi arunca privirea spre fereastra, spre copacii ce incepeau sa apara in pustiul campiilor.
" - Ce materie crezi ca ti-ar placea si ce hobby-uri ai?"