Le première année à la Hogwarts

[Léonard Mathéo Dubois]

Léo nu putea face nimic, nu stia vraji sofisticate sau de aparare. Stia doar farmece obisnuite cu care se juca, dar, in schimb stia sa faca ceva, sa se transforme in Leu. Totusi, tatal sau il invatase cum sa se controleze, transformandu-se doar cu ajutorul unei baghete, se poate transforma numai cu ajutorul unei incantatii speciale franceze.

"- Le grand lion, aidez-moi !" rosti Léo, iar Antoine il privi numai decat, deoarece Antoine era singurul din familie care nu era animag.

[Ema Snow]

Ema isi intredeschise ochii. Chipul ridat al lui Porrin era deasupra ei, dar se uita in spate. Soimeanca ii urma privirea. Poate ca daca nu ar fi fost pierduta in ameteala, ar fi zambit sau ar fi zis ceva surprinsa.
Dar acum... Abia daca mai vedea si abia daca mai respira. Isi misca capul, incercand sa se elibereze din stransoare, dar nu reusi. Il pocni pe Porrin cu un pumn bine plasat intre coaste, dar era atat de slabita incat Devoratorul o considera doar o mangaiere patetica.
Aluneca si mai mult pe podea, simtindu-se prea inghesuita. Nu mai dori sa vada, asa ca Ema isi inchise ochii.
In urmatoarele secunde, Porrin isi retrase mana, iar tanara putea jura ca a auzit un raget de leu.

[Léonard Mathéo Dubois]

Ema nu-si dadu seama ca in compartiment, chiar se afla un leu, si chiar mai rau, acel leu era insusi, Léo. Pare a fi o ironie pentru Ema.

"-Antoine, unde e Léo ?" intreba soimeanca gandindu-se ca poate Porin i-a facut ceva.
"-Léo este leul ... ." explica Antoine scurt si la obiect, in timp ce baiatul "leu" se duse inspre devoratori, Nicolas era suficient de destept incat sa-si dea seama ca nu putea sa scape de furia unui leu, asa ca folosi Disparitia, dar pe Porrin nu-l duse capul sa procedeze la fel, asa ca acesta, ramasese, iar Ema rosti repede o vraja de impietrire pentru ai cere explicatii criminalului.
"-Incarcerous !" rosti Ema, iar din varful baghetei tasni o funie care il lega fedeles pe Porrin.

[Ema Snow]

Ema isi aranja bluza cu un calm aparent. Zambi vioaie spre leu.
" - Un animag?"
Dintre toti cunoscutii ei, numai un baiat mai era animag. Un singur baiat cu care putea vorbi pe acest subiect, fara sa para sariti de pe fix. Multi o privisera pe Ema ciudat din acest punct de vedere, caci fusese capabila de schimbare inca de cand era suficient de mica. Ea nu invatase acest lucru si nici nu il dobandise prin vraji. Pur si simplu il descoperise.
" - Macar nu ma mai blestem singura" adauga ea, poate prea incet sa fie auzita. " Deci... Porrin. Am auzit un zvon... despre o bagheta. Prima ta bagheta..."
El isi muta privirea, refuzand sa raspunda.
" - Stai doar sa-mi amintesc..." mormai Ema. " 40 de centimetri, lemn de fag..."

[Léonard Mathéo Dubois]

Léo se preschimba intr-o mutatie dintre leu si om, inca avea capul, mainile si picioarele - in labe - si coada inca existente, in caz de orice.

• "- Stai doar sa-mi amintesc..." mormai Ema. " 40 de centimetri, lemn de fag..."
  "- Si ce ? Ce vrei sa afli ? Da poate ca am avut-o dar acum n-o mai am !" raspunse Porrin atat de rece incat coada lui Léo i se ridica .

Léo nu intelegea nimic, auzea tot ce se spunea, dar nu intelegea nimic. Pentru el tot ce se zicea despre bagheta vechea a lu' Porrin nu insemna foarte mult. Despre ce o fi vorba ?

[Ema Snow]

" - Stiu ca n-o ai, mediocrule" ofta Ema.
Dorea doar sa stie unde era. Trebuia sa o gaseasca. Isi framanta fruntea cu degetele, asa cum facea cand era stresata. Privi peste umar si isi aminti ca nu e singura.
" - Imi cer scuze... M-am lasat dusa de val si nu am realizat ca va datorez niste explicatii"
Ema isi flexa mana. Nu dorea sa-i implice in nenorocirea asta, dar nu cumva erau deja implicati? Faptul ca Porrin intrase pe usa compartimentului, in ciuda faptului ca fata nu era singura, nu insemna deja o condamnare? Macar daca Ema vorbea, ii putea face vigilenti, ii putea proteja cumva.
Se apropie de ei, desi inca avea bagheta atintita spre Porrin si vorbi incet, cu grija ca intrusul sa n-o auda.
" - Este un Devorator fals. Nu poate face prea multe vraji, caci nu are abilitatea magica, dar e destul de nebun. Crede ca poate deveni un fel de Lord Intunecat al doilea. Si vorbesc serios cand zic ca e nebun, nu e doar un epitet. Vrea sa se asigure ca va trai, iar pentru asta, trebuie sa-i gasesc prima bagheta. Tot ce stiu e ca se afla in padurea lui Dean. Problema e ca nu il pot omori. Stie lucruri mult prea valoroase si pana nu se va sfarsi, ei bine nu pot sa-l omor."

[Léonard Mathéo Dubois]

"-Tres bien ! Est un nebun, mais papa est undeva in trrren cu adevarratii Mangemorts !" ofta Léonard usor nervos.
Ema nu se gandi la asta, asa ca lua initiativa si se duse spre geamul deschis al compartimentului, Ema invatase deja anul trecut sa trimita un Patronus vrajit sa spuna ceva.

• "-Expecto Patronum !" rosti Ema sarind din varful baghetei Patronusul acesteia. "Du-te la Azkaban si spunele ca Porrin e in tren !" zis si facut, patronusul sari pe geam zburand spre Azkaban. "Acum sa mergem in compartimentul tatalui vostru, nu ?" zambi Ema cu suspiciune pentru cei doi baieti.

Antoine stia drumul, ca doar el i-a anuntat pe copii unde de ce s-a intamplat. Pe drum Ema s-a intalnit cu Robby Smith, prietenul ei vampir din anii anteriori, din pacate el venise acum doar pentru ai zice directorului ca renunta la scoala, dar asta nu insemna ca nu-i putea ajuta .

• "-Robby !"striga Ema imbratinsandu-l pe vampir.
  "-Bine, Ema ! Hai sa-l salvam pe monsieur Raphaël !" striga Robby optimist.
  "-Mais, tu de unde stii de papa ?" intreba Léo unpic derutat.
  "-Léo, eu sunt un vampir ! Am auzul foarte bine dezvoltat, pot auzi orice pe o raza de 1km." explica Robby incepand sa mearga spre comparimentul nde se afla Raphaël.
  "-Ma asteptam sa fi aici !" exclama Ema bucuroasa. "De aceea vam zambind asa baieti cand am trimis Patronusul !"

[Ema Snow]

Emei i se parea din ce in ce mai cunoscut drumul (nu ca ai fi putut merge in prea multe directii intr-un tren). Recunoscu usa de la compartimentul profesorilor, si conform directiei in care imaginile fugeau pe fereastra, stia ca inaintaza spre fata trenului.
Se auzi un tipat dintr-un compartiment apropiat, iar tanara se intoarse cu bagheta pregatita. O eleva de la Astropufi iesi in culoar, urmata de o pata alba ce topaia mahmur. Lucrul ramase nemiscat pe podea, privindu-si stapana revoltator.
" - Artemait!" exclama Ema, luandu-si bufnita pe brat. " Ce Dumnezeu s-a intamplat?"
Aceasta isi ridica piciorusul, asteptand ca Soimeanca sa-i desfaca biletul. Il citi repede si ofta.
" - Nici cand mi-am rupt piciorul n-a circulat vestea atat de repede ca acum."
Isi baga scrisoarea in buzunarul blugilor, iar Artemait se cocota pe umarul ei.

[Léonard Mathéo Dubois]

Robby discuta cu Léo pana ajunsera la usa compartimentului unde era tinut tatal francezului. Discutara despre puterile animagilor, vampirilor si altele, ba chiar l-a invatat o vraja cu care Robby a infrant un dragon, dar acum este momentul, sunt in fata compartimenentulu gandindu-se ce sa faca, dar nu apuca sa faca un plan ca usa se deschide, iar din ea iesi Ferdinad LaCondure si Pauline LaGrand, doi Devoratorii ai Mortii, al naibii de priceputi.

• "-Glacius !" rosti Léo numai decat neavand timp sa coenstientizeze ce s-a intamplat inghetand devoratorii care pareau destul de fericiti.

Ce-i trei copii au intrat in compartiment unde Raphaël era suspendat in aer gemand de durere .

• "-Stiam ca o sa vi Smith !" se auzi o voce rece si cunoscuta pentru vampir, era Ben unchiul sau.
  "-Dar parca te omorasem anul trecut cand am devenit vampir din cauza ta !" striga Robby nervos uitandu-se peste tot.
  "-Ei bine asa e ! Dar nu mai omorat pe mine, mi-ai omorat decat corpul, sufletul deja a iesit de cand a intrat vartu'-n mine !" exclama Ben, chiar daca nu era vizibil si nici Robby nu-l putea depista.

OOC : Ema vocea se auzi din corpul lui Raphaël sau gasesti tu

[Ema Snow]

Ema isi mangaie bufnita, lasandu-i pe baieti sa discute. Fara sa vrea, zambi vag cand vorbira despre dragoni. Ei ii placeau dragonii.
Dar toata atmosfera aparent calma ascundea o mare primejdie. Si desi Ema simtea nelisitea, nu putea spune cauza.
Pupilele i se dilatara cand il vazu pe tatal lui Leo agatat in aer, dar nu tresari la vocea necunoscuta. Doar isi lipi bagheta de roba.
" - Homenum Revelio!"
O spuse mai mult din reflex, caci daca Robby se referea la Ben (si era convinsa ca Robby nu prea se putea indoi cu asemenea calitati), era clar ca nu va avea efect asupra unui vampir.
Artemait isi zburli penele si privi spre Raphael. Asta o nelinisti pe Ema.
Se auzi un ras ironic, iar numele domnului Dubois ii tot suna in urechi.
" - Raphael... Mediatorul... Ingerul, caci un inger nu are sentimente..." se trezi ea spunand.