Adventure

[Luna Slytherin]

Era o zi frumoasa, una din acele zile pe care Luna prefera sa le petreaca in afara castelului. Putea sa stea inchisa intre acei pereti in majoritatea timpului, de fapt asta si facea - asa ca iesea de cate ori putea.
Si, ca de obicei, merse in padurea interzisa. Locul unde se intamplasera atatea, in care petrecuse zeci de clipe placute, dar si unele mai triste.
Padurea interzisa nu mai era de ceva vreme un teritoriu neexplorat - fusese acolo de foarte multe ori. De fapt, nici nu se mai uita sa vada daca a remarcat-o cineva intrand - erau o gramada care faceau aceeasi chestie.
Dar, chiar daca dealungul anilor petrecuti la acea scoala fusese deseori acolo, nu ii cunoscuse toate misterele. Si poate ca era mai bine asa, desi tare i-ar fi placut sa stie. Insa asa ceva era imposibil - intotdeauna se adunau mai multe si mai multe, mereu altele, mereu schimbate.
Inainta printre copaci, incet incet nemaiputand sa vada nimic din castel.

[Effy K. Dietrich]

Soarele îi atinse uşor chipul alb ca neaua făcând-o să tresară. Se holba la acelaşi rând din carte deja de cinci minute şi nici acum nu înţelesese la ce se referea autoarea. Se încruntă închizând cartea cu putere. Cine putea să se concentreze la citit când afară era aşa frumos? Cu siguranţă ea nu. Avea neapărată nevoie de o schimbare de peisaj, avea nevoie să iasă din rutina sa obişnuită. Se ridică de pe scaun punând cartea înapoi în raft o salută mormăit pe bibliotecară şi ieşi pe uşa masivă din lemn.
Coborî ,cu o viteză pe care nu ştia că o poate atinge, scările vechi şi ajunse după câteva minute afară. Imediat ce păşi pe iarba moale, în care se vedeau sclipind boabe de rouă, o briză caldă şi blândă îi atinse chipul făcând-o să zâmbească. Vroia să fie cât mai aproape de natură, şi unde altundeva putea să meargă înafară de Pădurea Interzisă?
Merse înspre ea aproape fugind de entuziasm. În acea zi caldă şi frumoasă până şi copacii bătrâni ai pădurii păreau fericiţi. Atinse cu vârful degetelor scoarţa aspră şi plină de "cicatrice" a unui copac , după care merse tot mai adânc în pădure. Nu ştia dacă era doar imaginaţia ei, dar simţea că mai era cineva aici...