Revedere

[Ema Snow]

OOC: Doar eu si Daniel

Se astepta sa intampine probleme pe drum. Se astepta ca vreun profesor s-o remarce si s-o ia la intrebari. Daca nu si-ar fi uitat pelerina in camera!
Ema inainta lejer pe culoar, de parca nu avea sa se intample nimic. Era doar un grup micut de Astropufi adunati intr-un colt, vorbind despre ultimul meci de Vajthat.
Soimeanca ofta. Daca si locul acesta era ocupat... Cauta un loc unde sa poata sta linistita si sa se gandeasca la toate cate s-au intamplat in ultima vreme fara sa existe o persoana care sa-i intrerupa mereu gandurile.
Intra pe varful picioarelor in Sala Armurilor. Trecusera cativa ani buni de cand fusese ultima oara aici. Privi cateva clipe colectia de armuri si se ghemui la baza uneia. Isi cuprinse genunchi si isi inchise ochii.
Se simtea linistita... Se simtea libera... Se simtea... incompleta.
Dar usa se deschise cu un scartait vag.

[Daniel Cruplud]

In acel moment,un baiat inalt,imbracat intr-o roba cu emblema Viperinilor,intra usor in sala.Era un personaj inalt,cu ochi caprui si cu un par un pic mai lung.Era vorba despreDaniel.Acesta intra in Sala Armurilor fara vre'un motiv cert.Dorea parca sa mai treaca timpul.Nu parea grabit,era chiar foarte calm si fericit.Zambea larg.Parea ca i se intamplase ceva bun astazi,iar venirea lui in Sala Armurilor dorea doar sa-l tina departe de eventuale necazuri.
Daniel era un personaj foarte deschis la minte,insa avea un defect destul de sever.Credea in tot felul de superstitii,iar una din cele mai importante superstitii care il dominau,era chiar ideea ca totul este in balansa,iar tot binele pe care il primesti este egal pana la sfarsitul zilei cu tot raul pe care il "primesti".Astfel,ca,dorea sa scape de urmarile negative ale acestui efect.Avuse o zi buna.
Intra,astfel,in Sala Armurilor,sperand poate,ca aici i se vor intampla alte lucruri bune.Si,nu era departe de adevar.Dupa doar doua priviri o zari pe Ema.

[Ema Snow]

Tanara isi ridica privirea. Nu vazu clar pentru cateva secunde, caci ochii ei fusesera in lumina, dar usa se afla in umbra. Clipi des, de parca si-ar fi putut forta ochii verzi sa se adapteze mai repede. Deslusi o silueta inalta si regasi ceva cunoscut in ea.
Se ridica repede, asigurandu-se ca bagheta ii este la indemana, in buzunarul lateral al robei. Dar nu avea nevoie de bagheta.
" - Daniel?"
Vocea Emei suna atat de slab in maretia Salii, atat de sters si inecat incat cu greu o recunostea.
Inainta cu pasi mari spre el si incremeni o clipa a nesiguranta. Dar imediat isi sprijini capul de pieptul lui, incolacindu-si mainile si simtindu-i spatele.

[Daniel Cruplud]

Cei doi statura imbratisati timp de cateva secunde,momente in care nu se miscau.Cu siguranta,ca amandoi erau surprinsi,intr-un mod atat de placut,la vederea celuilalt.
- Da,Ema,chiar eu!,rosti cu putere Daniel,astfel incat Ema sa inteleaga foarte usor vorbele lui.
Ema il privea foarte atenta.
- Nu te-am mai vazut de mult...,rosti Ema inainte de a fi intrerupta de o sarutare dragastoasa a lui Daniel.
- Insa,acum,sunt aici!,spuse cu viosie,baiatul.
Cei doi stateau in continuare imbratisati,in Sala Armurilor,nefiind intrerupti de nimeni.Era o liniste mormantala in Sala.
Daniel se uita atent,si observa ca praful sau ceata care domina cu cateva minute in urma,disparu total,iar acum vederea era libera.
"Bun,asa-i mai bine",isi rosti in sinea lui Daniel.
Insa,nu trecura mai mult de cinci secunde,ca isi intoare privirea catre Ema.Aceasta privea atenta catre coltul din dreapta lui Daniel,a Salii.Nimic nu arata suspect in acel loc.Totusi,Ema continua sa priveasca insistent acel colt,hipnotizata parca de acel unghi al Salii Armurilor,in care se afla o singura statuie,ce parea mai degraba ca este aproape sa cada,decat sa fie demna de admirat.

[Ema Snow]

Ema incerca sa-si aduca aminte acel chip. Se incrunta usor, inconstient. Statuia. Asta era singura ei nelamurire. Stia acel chip. Stia acea silueta. Stia... Dar nu-si amintea.
Isi muta privirea spre Daniel, pentru a-i zambi dulce. Trecuse mult timp si multe se schimbasera, dar totul parea la fel ca inainte in mintea Soimencei.
O sclipire brusca, iar atentia Emei se indrepta iar spre statuie. Se indeparta putin de Daniel, cu un ciudat sentiment de neplacere; se simtea bine acolo unde era, la pieptul lui. Ema se indrepta spre cocosatul din statuie, scotandu-si bagheta.
" - Lumos" sopti ea.
Iar cand razele de lumina au atins fata statuii, punand in evidenta trasaturile atat de elegante si nobile, Emei ii scapa un tipat inabusit.
Isi stranse pumnii nervoasa. O reactie lipsita de logica dupa parerea ei, dar atat de imediata si violenta. Respira adanc, inchizandu-si ochii si incercand sa se calmeze.
" - E reprezentarea lui Charles Lestrange. Nu stiu cum de nu am recunoscut-o din prima." spuse ea cu ochii inca inchisi, cu o voce rece sub calmul aparent.

[Daniel Cruplud]

Daniel se uita uimit la Ema.Brusc incepu' sa rada in hohote.
- Statuia,cui?,striga,Daniel,amuzat.
"Lestrange..Charles...Charles Lestrange?!..Cine'o mai fi si asta?!"
Daniel,nu se putea abtine din ras.Pur si simplu,doar gandul ca iubita lui isi incarca-se memoria cu numele acestui.."Sharles Lestrange" il amuza copios.Adica,la urma urmei,ce atata bataie de cap,cu un fost... .Un fost,ce?Nici macar nu avea habar despre ce era vorba.Totusi,Ema,parea ca ii acorda o destul de mare importanta.Sau poate ca Daniel intelegea gresit.
"Pai,daca ar fi sa stau sa invat numele fiecarui statui,si posesorul fiecarei arme din aceasta Sala,as ajunge la balamuc!",rosti Daniel in gand,cu vocea intre deschisa.
Dupa cateva minute de ras continuu,Daniel se opri,iar Ema,putin suparata,se intoarse cu spatele la acesta,facandu-se ca se uita dupa ceva.Daniel se apropie de ea,o lua de mana,o imbratisa si ii rosti la ureche "Eh,haide,glumeam si eu,nu te supara asa usor",si o saruta incet dar savuros.

[Ema Snow]

Nu se putu abtine. Zambi linistita si isi intoarse capul pentru a-l saruta.
" - Stiu ca glumeai" continua zambitoare. " Doar ca nu imi vine sa cred ca afurisitul are o statuie aici... Am avut..."
Ema se opri. Ce Dumnezeu facea!? Nu vroia sa-l puna si pe Daniel in pericol, erau suficenti cei implicati, iar Soimeanca nu vroia sa-i piarda pe toti, dar mai ales pe el.
Realiza ca isi tinea degetele rigide, asa cum facea cand era stresata. Isi flexa mainile.
" - Nu conteaza... Poveste lunga... Dar nu are rost sa stam sa ne gandim la toti nonconformistii acum. Acum esti aici"
Ema se intoarse spre Daniel, uitand parca de Sala in care se aflau.

[Daniel Cruplud]

Daniel o asculta atent pe Ema.Observa ca Ema ezita la un moment dat,dar nu ii ceru' mai multe explicatii.Dorea sa fie doar cu ea,ii fusese prea dor de ea,iar acum,cand in sfarsit are sansa aceasta,sa o risipeasca pentru acel.. "Sharles Lestrange" ?!
- Bun,incepu Daniel,sa-l lasam pe acest Charles la o parte,nu ii dau prea mare importanta,mai ales ca numele nu-mi spune nimic.
Auzind acestea,Ema lasa capul in pamant.Daniel o apuca de mana si se uita atent la ea.
- E totul in ordine,Ema?
Ema,dadu din cap in mod afirmativ.Daniel stia ca venise momentul pentru a schimba subiectul.Secundele treceau,linistea cuprindea Sala,iar Ema devenea din ce in ce mai linistita.
- Vom mai discuta noi de acest Sharles,spuse Daniel zambind,dar acum sa ne concentram pe altceva.Cred ca ar fi mai bine,nu?
Ema zambi si il imbratisa.Daniel deveni repede incantat de vorbele sale.
- Si,ce mai faci Ema?,intreba Daniel.Ce ai mai facut in timpul vacantei?
Ema se uita la el si incepu' sa rada.Cu siguranta ca erau multe de povestit si era foarte putin timp.Noul an scolar se apropia iar cei doi mai aveau foarte putin timp de petrecut impreuna,fara a fi incomodati in vre'un mod de cursurile si temele care urmau sa fie predate in urmatoarele luni.
Daniel ii zambi.
- Cred ca ai facut mai multe ca mine,in orice caz,rosti baiatul.

[Ema Snow]

Viata Emei fusese prea legata de chestii sumbre in ultimele luni, dar sarind peste aceste parti, incepu sa-i povesteasca despre lucrurile pozitive.
" - Sora mea, Dawn, si-a gasit in sfarsit o slujba care sa-i placa. Studiaza la Sanctuar. Si apropo de asta, mai am o sora."
Chesta asta suna atat de ciudat in urechile Emei, incat incepu sa chicoteasca.
" - Heather. E eleva aici. De fapt, nu stiu cum s-a intamplat, dar a fost adoptata cand era mica, iar ai mei nu au avut ocazia sa imi povesteasca.
Ema zambi malefic in joaca, dand de inteles ca va veni vacanta in care ii va lua la intrebari.
" - Iar altceva... invatat, antrenat si cam atat. Am incercat sa fac putina ordine in Camera de zi a Soimilor. ... Nu stiu, cateodata am senzatia ca timpul trece prea repede. Si sincer, nu vreau sa plec de la Hogwarts. Nu inca..."
Isi alunga orice gand sumbru si zambi.
" - Tu ce-ai mai facut?" intreba vioaie, scotocindu-si buzunarul interior al robei.
Scoase o bucata de hartie, precum o pagina dintr-un carnetel, si i-o intinse.
" - E o incercare nereusita de a desena un Zarnac" chicoti ea.

[Daniel Cruplud]

Daniel privi atent hartia intinsa de Ema.Cu siguranta,ca,imaginea nu era prea clara,iar desenul nu era prea reusit dar Daniel aprecie efortul Emei.
- Cu siguranta,ti-a iesit mult mai bine decat mi-ar fi iesit mie,daca as fi incercat sa-l desenez,ii spuse Daniel.
Ema chicoti.Stia ca Daniel nu are deloc talent la desen,si uneori il mai tachina cu gandul la aceasta idee.
- Pai,Ema,sa inteleg ca ai avut o vacanta plina?,intreba Daniel.
Ema zambi afirmativ.Timpul trecea,in timp ce,cei doi isi povesteau pataniile din timpul vacantei.Daniel era foarte fericit ca acum avea ocazia de a sta langa Ema,de a o imbratisa din nou si de a o tine iar de mana.
- Ema.. mi-a fost dor de tine..
Vorbele lui Daniel,nu fura prea clare,dar cu chiu cu vai Ema le intelese-se.Desi nu era foarte puternice si foarte clare,un lucru era clar,vorbele erau din inima.
La auzul acestora,Ema il saruta,in semn de "Si mie mi-a fost dor de tine!".
Si,asa,cu vorbe,cu expresii,din inima,din suflet,si cu povestiri din vacanta de vara,timpul tot trecea,iar seara se asternu asupra Hogwarts-ului.Desi,stia ca elevii nu au voie noaptea,dupa ora 22:00 sa mai stea in alte Sali,ci trebuie sa plece in Salile de Casa,Daniel nu vroia sa plece.Vroia,in continuare sa stea cu Ema.O tinea tot mai strans de mana.
- Nu vreau sa pleci.Simt ca te voi pierde iar..si e mult pentru mine..chiar daca te voi pierde doar pentru cateva ore..