O simpla dorinta..

[Daniel Cruplud]

Era o seara linistita ce nu parea sa anunte nimic special.Indiferent de aparente,pe Daniel il nelinistea ceva.Simtea ceva bizar,si nu stia ce sa faca pentru a-si reveni.Avea nevoie de o plimbare,avand in vedere ca isi termina-se de mult temele pentru ziua urmatoare.Asa ca Daniel hotari sa se plimbe pe coridoare.
Din pacate pentru el,harababura ce se petrecea in capul lui l-a facut sa fie pus intr-o postura inedita pentru un baiat care avea note exceptionale la toate materiile.Era ratacit in marele Castel Hogwarts!
"Nu se poate!Asa ceva nu mi se poate intampla!Nu se poate!De ce mie?!De ce tocmai mie?!"
Bietul Daniel nu stia in ce aripa a Castelului se afla,astfel incat nu putea sa aproximeze in ore sau zile stationarea lui ce urmeaza pe aceste coridoare.
"Totusi,atunci cand te pierzi este mai bine sa stai nemiscat!Astfel cineva te poate gasi!",isi spunea in gand Daniel.
"Da,trebuie sa nu intru in panica!"
Cu siguranta ca cel mai important lucru pentru el in acele momente era sa nu intre in panica.Din pacate,teama il cuprindea tot mai mult,astfel in cat,la un moment nu s-a mai putut stapani si a inceput sa tipe dupa ajutor.
- Ajutor!Sunt aici!E cineva?!Salvati-ma!,striga Daniel,disperat.
Nimeni nu se afla pe acel coridor.Daniel continua sa mearga si sa tipe in acelasi timp.La un moment dat insa,coridorul se largi,iar in partea stanga a acestuia se gasea o oglinda extrem de placuta la vedere.
"Ce-o fi asta?!",se intreba Daniel in gand.


OOC : Doar Georgya Potter,va rog!

[Georgia Harris]

Era inca o seara alba. Georgya avea chief de o plimbare nocturna.Nu credea ca mai este cineva in Hogwarts care sa cunoasca castelul mai bine ca ea. Si asa ajunse fata pe un coridor destul de nou pentru ea. Geamul ferestrelor reflectau lumina luni intr'un mod straniu pe peretii aflati in semi-intuneric. Printre toate tablourile si usile,Georgyei ii atrase ceva atentia. Putin in fata ei se afla o siluieta. Nu se sperie, era sigura ca nu era Flich.
-"Hei, cine este?" spuse fata in intuneric.
-"Ce bine ca a venit cineva sa ma ajute! Hei,tu, sti drumul spre Camera de Zi a Viperinilor?" intreba cineva din umbra.
Dupa ce fata isi aprinse baghieta, se prezenta viperinului din fata ei. Daniel, pentru ca acesta ii era numele, era un baiat inalt, saten cu ochi caprui, sau cel putin asa se vedea in lumina stranie a razelor lunii. Oricum Georgyei i se vedeau ochii verzi si parul roscat chiar si din umbra.

[Daniel Cruplud]

Cu siguranta ca Daniel era extrem de linistit la vederea fetei.Simtea ca era salvat.
"Doamne,iti multumesc pentru aceasta dovada a existentei Tale!",spuse in gand Daniel,care isi petrecu-se ultimele cinci minute,rugandu-se si implorand mila,Domnului.
Intr-adevar,speranta baiatului era tot mai mare.Rugaciunea lui fuse-se ascultata.Acum,trebuia doar sa o urmeze pe fata pe care tocmai o intalnise.Vazuse ca era din casa Cercetasilor,dupa emblema si culorile robei fetei,dar nu schita nici'un gest ipocrit.De obicei,Daniel,se lua de orice Cercetas ii venea in cale.Acum,insa,sansa lui era in mana Cercetasei ce tocmai il gasise.Astfel incat,Daniel,trebuia sa se poarte frumos,cu Cercetasa.
- Buna,spuse Daniel.Ma numesc Daniel Cruplud,si asa cum ai putut observa,sunt Viperin.Din pacate pentru mine,m-am cam ratacit.Si nu mai stiu exact in ce parte trebuie sa o iau.Dar vazandu-te atat de linistita,sunt sigur ca,cunosti destul de bine drumul,iar calmul tau imi ofera o stare de spirit linistitoare.
Fata il privea cu entuziasm.Se simtea foarte bine la auzul vorbelor lui Daniel.

[Georgia Harris]

Fata nu prea intelegea de ce baiatul dorea sa ajunga asa de curand in camera de zi. Era o noapte superba de primavara tarzie si a ti'o petrece dormind i se parea o pierdere de timp.
-"Daniel, intr'adevar cunosc drumul spre Camera de zi a Viperinilor la fel de bine cum il cunosc pe cel ce duce la Camera de zi a Cercetasilor. Dar am sa iti arat drumul acum asta va insemna ca imi voi contiuna singura plimbarea si sincer chiar imi doream o astfel de companie.Deci ce zici facem o plimbare?" spuse Georgya foarte increzatoare in ea.
Deci asa au ajuns cei doi sa se plimbe impreuna prin magnificul castel Hogwarts. Linistea isi avea propia melodie lina. De pe ferestrele intre-deschise cerul parea mai infinit decat din orice alt loc din lume, cu toate astea fata avea senzatia ca este asa de sus incat daca va scoate mana pe fereastra va putea sa cuprinda intreg cerul cu acea mana. In razele acelea geamul fiecareia dintre ele pare adevarat diamant.
Fata fu trezita din cele cateva clipe de visare de catre Daniel care se oprise din mers.
-"S'a intamplat ceva?" il intreba aceasta putin ingrijorata.

[Daniel Cruplud]

Daniel o privea atent si avea un raspuns concret pentru intrebarea ei.
- Ei,bine.. Georgya,rosti Daniel,.. probabil pentru tine seara abia a inceput,actiunea abia s-a pornit,dar pentru mine,care sunt captiv intre acesti pereti,care nu reuseste inca sa gaseasca drumul spre Sala de Casa,si care are atatea de facut.Care trebuie sa o revada pe Ema,care trebuie sa ajunga sa-si faca proiectele pentru scoala si care..
Discursul lui Daniel,fu' intrerupt de o privirea coplesitoare.Toata actiunea lui,se sfasie in fata unei forme nemaivazute.
Era o oglinda,mare,sub forma de dreptunghi,dar un pic spre cerc.Nu stia ce e aceea.
- Ah,sopti Georgya,nici tu nu stii ce e asta?! E ,Oglinda lui Erised!
Daniel asculta,si nu putea intelege.Nu ii venea sa creada!Oglinda lui Erised?!Cea care te lasa sa-ti vezi cea mai arzatoare dorinta,cea care a facut atatia vrajitori sa isi piarda mintile?!Trebuia sa verifice.De multa vreme nu mai stia ce-si doreste,de multa vreme nu mai avea habar de nimic.
Se apropie de oglinda,si se uita atent.Oglinda ezita pentru o secunda,dar apoi ii arata o imagine care il facu' pe Daniel sa se linisteasca.
- Ah,rosti Daniel,dar nu e deloc o dorinta arzatoare.Este realitate.Ma vad langa Ema,langa bufnita ei,langa bufnita mea,si langa un...habar n'am ce e acel animal.Eh,ma pot linisti.Dar tu,Georgya?Tu,ce vezi?

[Georgia Harris]

-"Eu...Eu ma vad pe pajiste umpluta de verdeata de unde stau si admir un intreg camp de trandafiri rosi.In mijlocul campului din trandafiri albi este definita forma unui porumbel urias cu aripile deschise. Norii sunt ca diste bucati de vata de zahar. In jurul meu sunt mii de fluturi pictati in toate culorile. Undeva in apropiere este un parau din care bea o caprioara destul de mica, iar in dreapta un iebure mananca din iarba cruda si proaspata." spuse Cercetasa.Vazand ca Daniel este total nedumerit adauga:"Pentru mine asta este pacea sufleteasca, asta reprezinta echilibrul gandurilor.". Era o dorinta perfect normala in vreme ce ultimele zile nu mai stia ce stie, nu mai stia ce vrea.
-"Esti fericit cu Ema? il intreaba dupa un timp Geo pe Viperin, putin cam indiscret dar nu parea ca intrebarea sa il deranjeze pe Danie.

[Daniel Cruplud]

Daniel o privea atent.Nu era foarte mirat de intrebarea Georgyei,pe cat era de mirat de visul acesteia.
- Pai,cum sa fie?Este foarte bine!Este,chiar super.Ne intelegem bine.Ce mi-ar putea trebui mai mult?,spuse Daniel vioi.
Georgya il asculta aprobatoare.Daniel o privea inspectuos.Dorea sa afle mai multe despre Georgya.Stia,doar ca este la Cercetasi.Asta,insa,nu il ajuta prea tare.Vroia sa stie daca este sau nu o persoana de incredere,daca va mai ajunge sau nu in aceasta seara in patul lui din Sala de Casa a Viperinilor si alte amanunte importante pentru tanarul Viperin.
- Deci,Georgya..,incepu' Daniel, .. sa inteleg ca pentru tine un peisaj curat este mai important ca un iubit?
Georgya asculta atenta intrebarea,dar ezita sa raspunda.Chipul ei parca albii,la auzul intrebarii.Daniel,nu era sigur pentru motivul schimbarii comportamentului fetei,dar stia ca ceva din intrebarea lui a deranjat-o.Oare,Georgya o fi suferit din pricina vre'unui iubit?Sau,cine stie?Cert este ca Daniel era curios din fire,si astepta niste raspunsuri de la colega lui Cercetasa,care insa nu veneau.
- Hei,nu vrei sa vorbesti despre asta?,intreba Daniel.
Georgya nu mai schita nici'un gest.
"Ciudat,foarte ciudat",isi spuse Daniel in gand.
Georgya,isi ridica,privirea,il privi pe Daniel atenta dar apoi o cobori la loc.

[Georgia Harris]

-"Vezi tu, Daniel...Ani intregi am pus 'iubitul' pe primul plan, m'am neglizat pe mine, apoi vazandu'ma in fata faptului implinit mi'am dat seama de un lucru: atunci cand incepi o poveste de iubire care sti ca va avea un sfarsit foarte curand, incepi doar pentru a termina. Eu caut libertatea sufleteasca asa cum se poate vedea si din porumbelul facut din tranfafiri albi din descrierea dorintei mele. Ma bucur vazand iubirea in jurul meu, dar cand imi amintesc tristetea unei despartiri furtunoase, incep sa ma multumesc cu faptul ca sunt fericita si implinita in situatia sentimentala in care ma aflu acum. Poate unii ma cred ciudata din acest punct de vedere, dar am argumente bune--cred eu--. 'Unele iubiri nu prind rasaritul;Altele traiesc doar o vara;Unele se pierd;Si le-nghite timpul;Dar una te topeste;Cand nu credeai s'apara.' asa cum spune o prietena de'a mea.spuse Georgya resemnata in timp ce Daniel ii arunca priviri uimite, nu se astepta la un astfel de raspuns.
-"Ce ti s'a intamplat? Cu orice explicatie m'a afunzi mai mult in nestiinta."replica baiatul.
-"Era vacanta de vara dintre ani I-II. Am mers acasa abia asteptand reintalnirea cu un bun prieten in acelasi oras cu mine. Era elev la Drumstung.Era exact asa cum il visasem eu...sau nu.Degeaba exista un exterior ce iti atrage privirea, daca nu este completat de un interior la fel.Am fost impreuna si dupa un timp el a plecat, a promis ca se intoarce,ca imi scrie...Intr'adevar s'a intors dupa un an exact in aceasi zi exact la aceasi ora. Pana in acea clipa cel mai infocat vis al meu era sa fim din nou impreuna, dar de atunci ceva s'a intamplat...preferam sa il stiu departe de mine cunoscandu'i intre timp si caracterul si sentimentalismul de care dadea dovada nu era nici de masura unui fir de praf. Daca nu te poti gandi decat la tine, nu lasa impresia oamenilor care te iubesc ca te gandesti si tu la ei, un sfat bun cred eu, Daniel. Am trecut peste! Cu greu, dar am trecut! Si acum sunt asa fericita ca falul tristetii mi'a eliberat fata si pot vedea frumusetea lumii care ma inconjoara. Acum sunt implinita si imi doresc sa raman la fel de fericita si cu un iubit, dar nu prea reusesc.Oricum asta'i viata!" ii raspunse Cercetasa cu o urma dee tristete in glas, dar tot mai mult se simtea resemnata.

[Daniel Cruplud]

Daniel o asculta atent.Intelegea mai multe decat arata.Totusi,e clar ca,sa crezi ca intelegi ceva cand nu ai trait acel ceva,este inutil.
- Eh,haide,sa schimbam subiectul,replica fata.
Daniel paru incantat de auzul acestor vorbe ale Georgyei.Dorinta lui era sa plece,desi din cinci in cinci secunde mai arunca cate o privire la Oglinda lui Erised.Acest lucru o nelinistea pe Georgya,care nu putea intelege de ce mai priveste la oglinda,cand are tot ce-si doreste la doar cateva holuri distanta.
- Ce faci?,intreba Georgya.
Baiatul,insa era parca hipnotizat.Se visa intr-o alta incapere.Se visa singur,undeva,alergand prin Padurea lui Dean,apoi apropiindu-se de Hogwarts.In departare se gasea o fata.El isi facu' rapid un bulgare si il propulsa cu ajutorul vrajii "Flipendo".Fata era lovita,si se pravali la pamant.Daniel fugea dupa ea.Fata,semana cu o prea cunoscuta colega de la Ochi de Soim,Ema,care era parca ranita.Daniel,o ridica,si o du-se de urgenta la Madam Pompfrey.Intr-un final,Ema isi reveni,dar nu avea habar de cel care o lovi-se.Cand Daniel ii spuse adevarul,in visul sau,Ema se supara,iar Daniel fugi.
In tot acest timp,in realitate trecura abia doua minute,in care Georgya nu stia ce se intampla.Brusc,Daniel,incepu' sa tipe "Nuuuu!".Georgya incerca sa-l trezeasca pe Daniel,dar fara putinta.
Intr-un final,Daniel se trezi.Se uita de jur,imprejur,si intelesese ca a fost doar un cosmar.
- Ce s-a intamplat,intreba Daniel speriat.

[Georgia Harris]

-"Nu prea stiu nici eu! Cred ca ai lesinat sau ceva de genul..."spuse Georgya inca speriata.
Noaptea invaluise totul in patura cenusie a unei nopti gri de primavara. Luna isi parcurgea lin drumul pe cerul acoperit de stelele ce paleau din ce in ce mai mult. Prin fereastra deschisa o briza inghetata patrundea in interiorul incaperii in care se aflau cei doi. Usa ramasese intre-deschisa asa ca si atunci cand intrasera atrasi de lumina reflectata in oglinda. Fetei ii era tare frig inauntru, dar nu avea de gand sa termine aceasta noapte in dormitorul ei. Ziua ce urma era una din week-end, deci putea sa se odihneasca in voie.
-"Pana la urma, de ce ai inceput sa tipi?" il intreba dintr'odata pe Daniel.