Memories before the end

[Rosalie Vivienne Alden]

Mi-a placut acest capitol. ♥♥♥♥♥♥
Eu inca sper ca Amy va fi cu Landon. 8->
Hayden e un ... nu-mi place de el. [-(

[Bell Evans]

1. Capitolul XIII – Guilt
   
   "-Amanda, nu mai poti continua asa" mormai o voce joasa, in urechea mea.
   Am tresarit puternic, ridicandu'ma in capul oaselor printre asternuturi. Jane ma privea de pe marginea patului, cu o expresie a fetei socata si in acelasi timp ganditoare.
   "-Pleaca" am spus eu, incet.
   Intr'un fel nu voiam sa ii dau de inteles ca ma dureau vorbele ei; dar pe cealalta parte, durerea si revolta incepeau sa'mi dea batai grave de cap. Devenisem aproape o alta persoana de cand tot ea ma facuse sa ma gandesc la ce viata duceam, cu doar cinci zile in urma.
   
   "-M'am saturat" am strigat, cu o voce ragusita.
   Statea teapana, privindu'ma atenta.
   "-Stii ca din cauza ta am ajuns eu in spitalul ala cu o supra-doza de heroina, nu? Stii ca din vina ta eram sa mor. Stii ca viata ta e al naibii de buna, fata de a mea. Nu tu ai o mama prea ocupata de munca si un tata pe care nu l'ai cunoscut niciodata. Tu ai tot ce vrei si tot tu esti cea care se plange!" sopti Jane, cu lacrimi in ochi.
   Imi tranti usa in fata si pleca din camera ei; am ramas pe loc pret de cateva clipe, dupa care am hotarat ca era mai bine sa plec si eu.
   
   Totul se limpezise in mintea mea; iar vinovatia incepuse sa'si faca loc printre furtuna de ganduri, insotita de teama si o nuanta de egoism. Nu era vina mea! Sau poate era..
   In cele din urma am ajuns totusi la concluzia ca era; din vina mea murise Nate..din vina mea si Jane aproape murise..din vina mea Hayden se intorsese la Jane..din vina mea Landon ma ura.
   Totul se invartea in jurul celor doua notiuni - propria persoana si vinovatia care o inghitea cu fiecare bataie de inima. Eram constienta ca cineva nu ma avea la suflet..ca cineva imi dorea raul mai presus de orice. Doar ca nu eram sigura cine era respectivul.
   
   Sau poate era doar imaginatia mea? Poate totul era o simpla coincidenta..Desi nu era prea posibil.
   Simteam totusi cum teama ma facea sa devin din ce in ce mai superstitioasa si mai atenta. Fiecare zgomot ma facea sa sar in sus cel putin zece centimetri, iar inima mi'o lua la goana de fiecare data cand o umbra se contura in spatele meu.
   
   "-Sincer, Amy? Termina; am gresit, nu trebuia sa spun ce am spus" spuse din nou Jane.
   Uitasem ca era cu mine in camera; uitasem ca eu stateam inca in pat, in pijama, dupa mai mult de patru zile.
   "-Nu ai gresit" i'am raspuns, cu vocea putin tremurata. "Ai avut dreptate; e vina mea. Doar vina mea" am continuat.
   Ma privi plina de ironie, dupa care isi dadu ochii peste cap; probabil vru sa mai spuna ceva, dar i'am taiat'o inainte sa ii mai dau ocazia sa inceapa iar cu scuze nefondate.
   "-E in regula; sunt bine. Poti sa pleci acum!".
   
   Tranti usa in urma ei si lasa din nou camera scufundata in tacere; insa nu pentru mult timp. Un mesaj imi facu telefonul sa vibreze puternic pe noptiera.
   Coboara te rog pana jos; trebuie sa vorbim.
   Hayden voia din nou sa vorbim; nu vedeam rostul, dar totusi curiozitatea ma omora. Asa ca in urmatoarele zece minute am incercat sa fac tot posibilul sa arat ca o persoana normala, si nu ca una care isi petrecuse ultimele patru zile in pat.
   
   L'am vazut inca de cand coboram scarile; era imbracat cu un hanorac negru si niste blugi gri. Mi'am strans mai bine puloverul lung, cu nasturi in fata in jurul corpului si am iesit in frigul de afara. Era o zi mohorata.
   "-Hey" ma saluta el, cu o urma de zambet.
   "-Hey si tie" am replicat, ca un automatism.
   Nu prea vedeam rostul acelei intalniri; dar poate ca avea sa'mi zica ceva important.
   "-Nu mai pot" murmura el, facandu'ma sa ridic o spranceana.
   Ce nu mai putea? Ii parea rau? Sau poate nu mai era satisfacut de Jane si se intoarse din nou la mine? Pentru ca nu mai intelegeam nimic din felul lui de a fi.
   "-Imi este foarte greu sa spun asta; si nu as vrea sa iti schimbi parerea despre mine.." incepu el.
   "-Oh, crede'ma; saraca s'a schimbat de mult" l'am intrerupt eu, cu o usoara nuanta de ironie in tonul vocii.
   
   Clatina usor din cap si isi pleca privirile.
   "-Va vreau pe amandoua..si nu pot sa ma hotarasc pe care sa o aleg" spuse Hayden, intr'un sfarsit.
   Aha..avea vointa domnul.
   "-Cred ca ai ales deja" i'am raspuns, rece.
   Incepeam sa am mari indoieli cu privire la mentalitatea lui; eu si Jane eram pana la urma prietene. Nu putea sa ne faca asta amandurora.
   "-Totusi..ea stie ca ne vrei pe amandoua?" am continuat.
   Dadu din cap in semn de nu.
   "-Si mie de ce imi zici? De ce trebuie eu mereu sa ascult pe toata lumea? De ce eu primesc mereu vestile rele? De ce mama naibii credeti toti ca sunt atat de puternica?!" am strigat, cu vocea plina de repros.
   Fusese picatura care umpluse paharul.
   

[Rosalie Vivienne Alden]

Wow,dur ai incheiat acest capitol.
Doamne,cat am asteptat sa mai scrii. Si nu regret,fiindca ai venit cu un capitol superb. >< Ma bucur ca nu ai uitat inca de acest fic briliant.

"-Oh, crede'ma; saraca s'a schimbat de mult"

Prea tare faza asta.
Imi place cum ai amestecat sentimentele si cum ai descris.
Imi place si ca stii sa dai si o nota de ironie unui capitol care altfel ar fi foarte trist. )
In concluzie,superb capitolul si spor la scris in continuare! ><

[Bell Evans]

^Mersi, Rosalie ><
Esti singura care inca mai citesti si apreciez asta Ma bucur ca ti'a placut ><

[Desiree Rose Goth]

Esti singura care inca mai citesti si apreciez asta

*coughs with irony*
Nu cred ca o sa ramai never fara cititori fiindca scrii superb >< Indiferent de cati membri iti comenteaza capitolele, sa stii ca esti una din cele mai bune scriitoare de pe forum.
Revenind la next.. mi-a placut, si sper ca urmatorul capitol va veni mai repede. Spor la scris ><

[Bell Evans]

Thnx, Dess ><

[Alice Morris]

Superbe ultimele doua capitole Nu pot sa'mi dau seama cum de l'am pierdut pe ultimul Multe rasturnari de situatie :> Dar totusi e o chestie care nu se potriveste Capitolul trecut, Amy si Landon, toate bune si frumoasa, iar in asta "Landon ma ura" Am pierdut eu ceva?
Oricum, abia il astept pe urmatorul, si sa vad ce se intampla mai departe

[Bell Evans]

^Landon o ura in trecut; ma rog, inca mai are cateva sentimente de genul, dar incearca sa le acopere. Am spus asa, ca doar din vina Amandei se intamplasera toate aceste lucruri

[Bell Evans]

1. Capitolul XIV – Cold
   
   Ultimele scapatari ale soarelui isi dadura sufletul in imbratisarea intunericului, care incepu sa acopere cu mantia sa protectoare intreg orasul. Pasarile din copacii proaspat infrunziti incepura sa cante, in semn de ramas-bun adresat luminii, iar ecoul lor ajungea pana in locul unde stateam eu.
   Ghemuita la radacina trunchiului unui paltin din parc, incercam sa imi dau seama cu ce am gresit; de ce eu, de ce intotdeauna eu sufeream?!
   Si poate nu rezolvam nimic daca ma tot lamentam. Trebuia sa scap de eschivari si sa infrunt situatia asa cum era. In fond, era viata mea.
   
   Hayden nu indraznise sa ma mai sune; iar Jane nu raspundea la telefoanele mele. Landon in schimb vorbea in cel mai normal mod posibil cu mine - si asta era poate singurul lucru care reusea sa ma linisteasca.
   Un prieten. De asta aveam eu nevoie acum. Iar el era persoana potrivita; stia sa asculte, sa dea sfaturi, sau doar sa taca. Nu puteam cere mai mult de la el.
   
   M'am trezit insa brusc din rememorarea propriei existente cand un sunet ciudat incepu sa se auda de undeva din apropiere; cu inima batand aproape dureros.
   "-Meredith?!" am remarcat aproape socata cand am vazut'o plangand, pe o banca goala.
   Isi ridica privirile spre mine si isi sterse in graba lacrimile.
   "-Sa nu indraznesti sa spui..cuiva" mormai ea, ridicandu'se.
   Am chicotit usor, dandu'mi ochii peste cap.
   "-Nu e un lucru rau sa plangi; te descarci..si asta demonstreaza ca ai totusi un suflet bun" am spus eu, zambind.
   "-Aha, si asta ar trebui sa fie momentul cand eu as incpe alt pachet de servetele si te'as imbratisa pentru consolari, nu? Ai gresit persoana" imi raspunse ea, intorcandu'se cu spatele si plecand din micul parc.
   
   Se facuse deja seara; asa ca m'am hotarat sa plec si eu. Am iesit cu pasi mici, pe aceeasi alee, incercand sa ajung cat mai repede acasa.
   "-Amy?" ma striga o voce.
   Am tresarit iar si m'am intors. Era Landon, alergand ca in fiecare seara.
   "-Hey si tie" am chicotit, oprindu'ma.
   Ma ajunse repede si imi zambi cu blandete.
   "-Te conduc?" ma intreba el, razand.
   Am dat usor din cap in semn de da, dupa care am inceput sa mergem unul langa altul in intuneric. Ii ajungeam doar pana la umar - era un tip inalt, poate prea inalt. Hayden era mult mai mic.
   
   Am scuturat usor din cap, nervoasa; trebuia sa incetez sa compar lumea cu el. Nu avea niciun sens. Pentru ca nu aveam nimic cu Hayden. Totul era doar un joc; o competitie pentru el, pe cine sa aleaga. De parca noi am fi trebuit sa dam probe care sa ne ridice sau coboare in fata lui. Devenea patetic.
   
   Telefonul imi vibra insa puternic in buzunar. L'am scos in graba si am citit mesajul.
   Am sa am grija sa iti inlatur toti prietenii; am sa ma asigur ca tu vei fi ultima, ca sa poti sa ii vezi pe toti cum mor din vina ta.
   L'am scapat din mana; Landon il ridica repede si ma privi speriat.
   "-Esti foarte palida, Amy" murmura el, ridicandu'ma in brate.
   "-Ai grija.." am soptit eu cu vocea intretaiata.
   Cineva era acolo, in spatele tufelor de pe marginea trotuarului; cineva care ne privea de ceva timp, iar acum se indrepta amenintator spre noi.
   

[Rosalie Vivienne Alden]

Deci, Bell, nu stiu cum sa exprim cat de mult mi-a placut. Sincer. ^_^. Deci a iesit mai mult decat superb.
Nu stiu daca mai are rost sa spun in fiecare capitol cat de mult imi place cum descrii,dar uite ca pur si simplu nu pot sa ma abtin: ador cum descrii peisajul in care se afla personajul,sentimentele si chiar personajele.
Si de data aceasta ai reusit sa ma lasi cu sufletul la gura. . Mereu imi face placere sa citesc ce scrii. [si crede-ma, de obicei aleg doar ficurile bestiale. ] P.S. ~ M-am cam saturat de Hayden. As vrea sa ramana cu Landon. 8->
Dar numai tu stii ce ai pregatit si asa e mai bine,sa ne lasi in suspans. ). [probabil ca tot ce scrii vine de la sine si nu te gandesti inainte. Eu cel putin asa fac. :-s un mic plan acolo,pe care tot nu il respect in intregime. :-j]
Mesajul acela imi da de gandit.
Astept nextul curand si spor la scris in continuare. >< ma bucur ca nu te-ai lasat de acest fic. ;d