Noua viata... la ODS

[Roran S. Thorbjörn]

Nu-mi venea sa cred: eram acolo.
Inconjurata de un val de boboci, cu profesoara McGonagall in frunte ne imbranceam cu totii pentru a intra in Marea Sala. Eram emotionata. Ma gandeam la ce casa voi pica.
Usile masive se deschisera si in fata ochilor ne aparura Marea Sala cu toata splendoarea ei.
Tavanul era, ca de obicei, infatisand cerul. Era o noapte frumoasa si stelele domneau peste cele patru mese.
Cu totii ne apropiaram de fata Salii, fiecare pas aducandu-ne mai aproape de momentul adevarului: sortarea. Dupa cei cativa copii dinaintea mea, profesoara striga numele meu, cu o voce sonora.
"Elva Tarrien!"
Ma apropiam timida de Joben. Aproape instantaneu dupa ce imi atinse crestetul capului, Jobenul striga:
"Ochi-de-Soim!"
Am tasnit spre masa Ochilor-de-Soim, fericita.
Maini necunoscute ma batura pe umeri si multi se inghesuira sa-mi stranga mana.
Dupa ce ne calmaram cu totii, ma asezam.
O cautam pe sefa mea de casa la masa Ochilor-de-Soim, dar am renuntat curand vazand ca nu aveam nicio sansa sa o zareasc prin valul de elevii. Cand dadeam sa ma servesc cu ceva bunatati de pe platoul din fata mea, o voce ma facu sa tresar, scapand tacamul stralucitor din mana.

[Ema Snow]

' Doamne, Ema! Ai intarziat!'
Gandul se tot repeta in mintea tinerei in timp ce alerga pe trepte spre Marea Sala. Intra cu grija, fara sa vrea sa atraga atentia de la Sortare.
" - Ochi-de-Soim!" au fost primele cuvinte ale Jobenului pe care le auzise.
Ema se uita spre masa profesorilor, curioasa sa vada despre cine este vorba. Era o boboaca cu un par saten-roscat. Era o nuanta placuta, remarca Soimeanca. Apoi isi croi drum spre masa Casei sale, pe langa perete. Avusese norocul sa gaseasca un loc liber chiar in marginea mesei, dar ceva o facu sa refuze. Continua sa mearga pe langa ceilalti colegi, asezandu-se langa eleva proaspat repartizata la Ochi-de-Soim.
" - Buna!" zambi Ema, iar fata tresari, scapandu-si tacamul. " Imi cer scuze. Eu sunt Ema Snow. Bine ai venit la Ochi-de-Soim!"
Zambetul Soimencei deveni mai pronuntat, bland si cald.

OOC: Sper ca e ok ca am continuat eu.

[Roran S. Thorbjörn]

OCC: Da, poi chiar voiam sa contnui tu.

BIC: Cand am vazut-o pe fata de langa mine, zambetul mi se largi imediat pe fata. Se prezentase si din asta am aflat ca o cheama Ema Snow. Cum am auzit numele, entuziasmul mi se prefacu in mirare.
"Esti sefa mea de casa!"am zis eu."Uau, abia asteptam sa te cunosc. Am auzit multe despre tine de la prietenii mei mai mari care sunt la Ochi-de Soim. Apropo, eu sunt Elva Tarrien." spun eu dintr-o suflare.
Mi-am recuperat tacamul si am inceput sa ma servesc de pe platou, in timp ce vorbeam cu Ema.
"Ma bucur tare mult ca am picat la ODS. Sunt atat de entuziasmata. Scuze daca te speriu putin." spun eu, dandu-mi seama ca nu prea o lasam si pe Ema sa vorbeasca.

[Ema Snow]

Ema rase.
" - Incantata de asemenea! Si stai linistita. Chiar ma bucura sa vad un elev entuziasmat."
Soimeanca privi lung spre bobocii care mai ramasesera la sortare. Isi aminti senzatia pe care o avusese in prima ei seara din Sala si zambi vag, usor melancolic. Dar isi scutura capul brusc. Avea o noua prietena despre care vroia sa afle mai multe.
Ema isi alese o bucata mica de friptura si multa salata.
" - Si cum ti se pare pana acum?" intreba Ema vesela.

[Fleur Delacour]

Katherine se trezi cam greu in aceea dimineata.Daca n-ar fi fost atata galagie in turnul Ochiilor-De-Soim ar mai fi dormit cateva ore bune.
Se imbraca si porni spre marea sala.Era foarte obosita si din greseala se asezase la masa astopufilor.
-Ma scuzati!a excalamt ea dupa cateva secunde si se indrepta spre masa Ochiilor-De-Soim.
-Hey Ema,ce faci?spuse ea imediat ce ajunse
Apoi isi atinti priverea aspru noii fete,si uitase ca e masa ochiilor-de soim asa ca fu nevoita sa se uite la roba si vazu ca si ea este la ODS.
"Ce ametita sunt azi..."isi spuse in gandul ei.

[Ema Snow]

Ema isi intoarse privirea spre usa. O vazu pe Katherine si zambi fericita, dar expresia i se transforma intr-una de mirare cand sora ei se aseza la masa Astropufilor. Ii scapa un fluierat scurt, dar nu se auzi in toata galagia din Sala.
Se linisti cand Katherine se aseza langa ea.
" - Foarte bine. Ea este Elva Tarrien" zambi Ema spre noua fata. " Tocmai a fost repartizata la noi."
Soimeanca se uita iar spre randul de boboci ce asteptau sa fie sortati. Devenea din ce in ce mai scurt.
" - Ce se intampla, surioara? Pari atat de obosita"

[Fleur Delacour]

"-Eh,mare mai e galagia inturnul Ochiilor-De-Soim,pentru numele Lui Dumnezeu Ema,pune-i la punct pe bobocii aia enervanti!Nici pentru sora sefei de casa n-au respect!"spuse Katherine nervoasa.Poate ar fi continuat daca lumea n-ar fi inceput sa se holbeze la ea.
Apoi o privi putin rusinata pe noua soimeanca:
"Buna!"
Apoi o privi pe Ema si continua:
"-Deci,copiii aia trebuie dati afara din turn dimineata!Nici sa dorm nu ma lasa!"Dar lumea incpeuse iar sa se holbeze la ea.

[Ema Snow]

" - Shh" chicoti Ema. " Sunt tineri, au energie. E o etapa noua in viata lor. Sunt Soimenci, vor intelege de vorba buna. O sa vorbesc cu ei" adauga Ema, usor amuzata de situatie.
Dar starea ei vesela si vioaie disparu cand Spencer, colegul de Casa al celor trei fete, se muta pe locul din fata Emei.
" - Am auzit vorbele tale, Katherine" rase el. " Si chiar ar fi bine sa faci ceva in legatura cu asta, Emishor"
Tanara isi prinse fata in palme. Nu avea niciun chef de enervantul de Spencer, nu acum. Un an scolar magic nou trebuia sa inceapa mai bine de atat. Stiau amandoi cat de mult o enervau pe Ema aceste discutii sau simpla lui prezenta.
" - Te doare capul, Emishor?" continua baiatul pe o voce lingusitoare.
Soimeanca nu facu decat sa-i indice usa Marii Sali.
" - Dispari acum sau te trimit la detentie!" maraii ea.
Specer se stramba scurt si pleca, reintorcandu-se la colegii din celalalt capat al mesei.
" - Scuza-ma, Elva. Te vei obisnui cu el. Sau cel mai sigur, vei invata sa-l ignori."

[Roran S. Thorbjörn]

" M-am obisnuit. Mereu este cate unul de genul asta, oriunde te-ai duce" am spus, uitandu-ma la Spencer cum se indeparteaza. Ma uitam la Katherine, sora Emei, dar m-am uitat repede in jos, amintindu-mi discutia lor.
Adica, nu voiam sa fiu si eu unul dintre bobocii enervanti care nu stiau sa taca odata din gura. In plus, Katherine avea dreptate, chiar asta faceau. Nu aveai cum sa porti o discutie cu ei fara sa incepi sa tipi.
Privirea imi zbura spre sirul bobocilor care mai trebuiau sortati. A doua la rand era chiar Kattya. Ma rugam sa pice si ea la ODS...

[Fleur Delacour]

"-Uh,deci acum suntem patru Ochi-De-Soim..."spuse Katherine fara nici o reactie
"-Si buna!"aduga ea mediat dupa
Ce zi plictisitoare,isi spuse in gandul ei.4 ODS,dar hai sa ne gandim,cercetasii sunt zeci.
Spencer incerca sa se apropie de Ema,dar inainte sa spuna ceva,Katherine arunca cu un cartof in el.
"-Ia dispari de aici!"