Say goodnight.

[Rachelle Hathaway]

Say goodnight.
Do you understand who I am? Do you wanna know?

• Picaturile de ploaie cadeau una cate una pe alee; mii de persoane se imbulzeau la niste geamuri fiind anuntata o noua potiune care te ajuta sa te vindeci de o rana foarte grava. Copii alergau fericiti cu jucariile lor in mana, impingand-o pe Tamara o fetita de cativa ani cu o papusa carpita si un ochii desenat cu creionul. Zambi; ii se parea atat de copilaros, era mare si nu putea sa creada ca tocmai ea putea sa se joaca cu asemenea jucarii cand era mica le numeau -inutile, fara folos. In cativa anii acea mica pustoaica va trebui sa mearga la Hogwarts si sa invete magii aparandu-se de fortele rele. "Noroc." murmura tanara punandu-si o mana in cap fiind ud fleasca. Un oftat ii iesi.
  
  Nu era aici cu un scop, era sa faca ceva, fiind foarte plictisitor sa stea acasa si sa isi asculte parintii cum o bat la cap sa invete pentru scoala sa, fiind inchisa intre cei patru peretii gata sa o striveasca in orice clipa de plictiseala. Asa ca acum hoinarea pe alee cu gandul ca va da peste cineva si isi va face prietenii noi sau poate va gasi un motiv de cearta cu unii din vanzatorii magazinelor. Isi scoase bagheta ducandu-se in spatele unei locuinte derapanate cu usile rupte si geamuri sparte pe peretii gasindu-se in mii de culori, semnaturile tinerilor care trecuse pe acea alee unde se afla Tamara in acest moment.
  
  Inca mai ploua; asta era adevarat. Ii trecu prin minte Tamarei simtind picaturile recii curgand pe obrajii. Isi scoase bagheta creand forme in aer, acest lucuru o invatase prietena sa cand se plictisea crea stelute de toate culorile dar parca observase ca cel mai mult folosea verdele-culoarea casei ei. Tamara crea doar semnul pacii in toate culorile nu avea una preferata. Ea facea acest lucru cand era trista si chiar asa era. Se simtea singura pentru ca nimeni dintre colegii sai nu doreau sa iasa cu ea. "Macar pentru cateva minute." vorbi Tamara de una singura, nimenii nu era in jurul ei pana dupa cateva secunde cand o voce cunoscuta se auzi tipand la cineva. Se ridica de pe joc cercetand curioasa si grabita zona.
  
  
  
  Tamara Keyanna and Eveline Leanne.
  

[Evelyn Steel]

Eveline intra pe Aleea Diagon si isi croi loc printre sutele de trecatori ce erau la acea ora la cumparaturi.Nu fu deloc mirata ca,desi ploua,lumea era afara.Dupa toate prin care trecuse,o mica ploaie nu avea sa o opreasca sa iasa la cumparaturi si era sigura ca acei oameni gandeau la fel.Brusc,fata incepu sa se gandeasca la acei oameni ce treceau pe langa ea fara sa ii arunce o privire.Oare ce se ascundeau sub rasete,sub fete serioase si sub priviri mohorate?Cu siguranta ea nu va afla niciodata lucrul asta.Avea si ea momente,ca asta,cand se gandea la lucruri pe care nu le putea nici macar intelege.Avea momente de melancolie,de furie,de fericire.Dar acum nu stia cum se simtea.Probabil o combinatie intre primele doua.

Desi ura zgomotele,acum se simtea bine sa fie printre ele,desi in momente ca acelea ar fi preferat sa fie singura.Acum era bine sa te strecori printre diferiti oameni si sa te prefaci ca esti bine cand defapt in interiorul tau ai vrea sa mori.Fata spera totusi sa gaseasca pe cineva cu care sa vorbeasca,un prieten.Sa ii spuna prin ce trece si cum nimeni nu pare sa o intelegeaga."In regula,asta a sunat chiar prostesc.Vorbesc ca un copil." isi zise Eveline.Cineva intra in ea.Era un barbat,parea sa fie un cersetor si cand se izbise de Eveline scapase din mana niste borcane ce se sparsera.

-Uite ce-ai facut!Ce,esti chioara!? striga el.Eveline chiar asta astepta.Chiar vroia sa isi verse nervi pe cineva.Isi scoase instantaneu bagheta din blugi.
-Amice,nu ti-ai gasit un moment bun sa strigi la mine! striga ea la randu sau.Omul se pregatea sa spuna ceva cand fu oprit de o voce familiara lui Eveline.
-Ce se petrece? intreba Tamara apropiindu-se de cei doi.

[Rachelle Hathaway]

You hurt where you sleep. And you sleep where you lie.

• Tamara interveni intre cei doi care se certau, ce o supara fu atitudinea barbatului care o lovi intentionat dupa cum observa si tot insinua ca Eveline este de vina. Tamara incepu sa se ia de el pana isi dadu seama ca nu putea sa acopere vocea puternica a celeilalte persoane, isi aminiti o vraja oprindu-l din vorbit observandu-l doar cum isi misca buzele. Cercetasa incepu sa rada de acesta cand il vazu tipand dar nu scoase niciun sunet o lua la fuga ca un las pe alee lasandu-le pe cele doua in liniste. Se imbratisara strans, nu se mai vazura de foarte mult timp. De cand se cunoscusera in Padurea lui Dean.
  
  O lua de mana ducand-o la locul unde statuse pana sa se bage intre cei doi. Ploaia aproape se oprise facand-o pe Tamara sa ofteze usurata, se saturase de acea vreme. Racise de atatea ori si nu ii placea sentimentul si cum toata lumea statea pe capul ei ingrijind-o. "Mi-a fost dor de tine." spuse tanara cu multa caldura strangand-o iar in brate observase anumite schimbari, parul parca ii mai crescuse si parea mai inalta. Sau poate nu o vazuse de mult timp. "Si mie." raspunse cu sinceritate si multa iubire colega sa de la scoala. Dupa ce recunoscura amandoua cat de mult isi dusese dorul una alteia.
  
  "Te-ai tuns?" intreba Tamara punandu-si degetele prin parul castaniu si lung, era moale si matasos. Chiar observase o anumita schimbare. De infatisare. Eveline ii spuse cum se mai gandise sa si-l faca, cum dorea sa si-l vopseasca dar se razgandise. "Imi place." spuse Tamara intrerupand-o pe Eveline din vorbit multumindu-i. Cateva minute statura sa se laude cu ce au mai facut sau ce concursuri au castigat sau sa isi spuna una alteia barfe auzite pe la scoala comentandu-le pe toate. Cel mai mult ii placea cand vorbea de profesorii, cei exigenti erau subiectul lor acum. "Ti-am spus despre sora mea?" intreba Eveline entuziasmata dupa vocea sa parea sa fie ceva de bine. Parea sa astepte acest moment in care sa ii spuna de cand o vazuse.
  

[Evelyn Steel]

Eveline se simtea deja mai bine si asta i se datora Tamarei.Acum,ca gasise o prietena cu care sa vorbeasca se simti din nou ca inainte.Si chiar ii fusese dor de Tamara.Nu o mai vazuse dupa ce se intalnisera in Padurea lui Dean si chiar de ea avea nevoie acum.
Cele doua vorbisera despre infatisarea lui Eveline,despre profesorii si in final ajunsesera la familile lor.

-Ti-am spus despre sora mea? o intreba Eveline zambindu-i.Ii placea sa vorbeasca cu prietenele sale despre Melisse.Acum,dupa ce aflasera ce erau,simtea nevoia sa strige in gura mare ca era sora ei.
-Nu.Dar m`am intalnit cu ea zise Tamara zambind.Eveline facu ochii mari.
-Serios?
-Da,in "Urlet de noapte" in Hogsmeade zise Tamara chicotind.Eveline isi scapa un tremurat.Recentele sale amintiri despre acel conac o faceau sa nu il considere un loc prea dragut.Desigur doar pentru ca ei i se intamplase ceva acolo,asta nu insemna ca trebuia sa i se intample fiecaruia.Totusi fata zambi larg si incepu sa trancaneasca despre cum se cunoscusera ea si Melisse si cum fusesera ele separate la nastere,pentru binele lor.
-Totusi,acum v-ati regasit zise Tamara vazand partea buna,ca de fiecare data.Eveline dadu din cap zambind usor.Avea dreptate,acum se regasira si totul era bine.

De acolo de unde stateau ele puteau sa vada perfect Aleea Diagon si oamenii ce treceau grabiti.Insa ei nu prea puteau sa le vada pe ele din cauza intunericului ce il oferea acea casuta derapanata.Eveline simtea cum usor incepe sa revina la acele sentimente de melancolie si furie.Si le alunga din ea,punandu-i alta intrebare Tamarei:
-Si .. ce-ai mai facut de cand nu ne-am mai vazut?

[Rachelle Hathaway]

Do you really want me dead or alive.

• Tanara statu putin pe ganduri, isi puse un deget sub barbie gandindu-se putin la ce mai facuse aceasta. Dupa scurt timp, o amintire foarte frumoasa si chiar dorea sa i-o spuna pritenei sale. Nu credea ca Eveline stia ca Tamara putea canta si dorea sa o anunte. "Am fost la mine acasa in week-end, in Lumea Incuiatilor am tinut un spectacol."spuse cu bucurie tanara fata asteptand un gest de la cercetasa. Pana cand aceasta o aplauda pe astropufa felicitand-o pentru asta intreband-o mai multe detalii, uneori ura chestiia aceasta sa primeasca prea multe intrebarii dar acum nu o deranja deloc, chiar raspundea la toate cu zambetul pe buze.
  
  Isi dadu parul din ochii razand la o gluma pe care Eveline o facu, isi intoarse privirea imediat observand silueta unui barbat inalt pregatit cu o bagheta in mana, stia ca e acelasi care o lovise pe cerecata intentionat luandu-se la cearta. Il vazuse in viziunea sa, si asta nu insemna ceva de bine pentru ca avea asa ceva numai in situati de-a dreptul periculoase. "Avem companie."rosti Tamara batjocoritor, silueta se misca in lumina apropiindu-se amenintator de cele doua fete care stateau relaxate. Barbatul isi dadu pelerina jos de pe cap aratandu-si chipul, cand il vazu isi aminti exact de unde il cunostea.
  
  Persona aceea era chiar barbatul care o rapise pe ea si pe verisoara sa Kendra pe Aleea Noctur si dorea sa le vanda ca si sclave intr-o locuinta. Dar reusise sa scape de aceea inchisoare cu ajutorul celorlalti oamenii cand le vazu strigand dupa ajutor. "Ne intalnim din nou."spuse vocea groasa plina de haz a barbatului facand-o pe Tamara sa tresara iar pe Eveline sa isi ridice o spranceana nedumerita. O intreba in soapta de unde il cunoaste. "E un nenorocit." rosti cu venin tanra fata ridicandu-se in picioare scotandu-si bagheta din cizma. "Sa te las sa traiesti sau sa mori dupa ce mi-ai facut?"grai barbatul pe nume Emmet razand uitandu-se si la Eveline care se infurie deodata.
  

[Evelyn Steel]

-Sa te las sa traiesti sau sa mori dupa ce mi-ai facut? sasai barbatul privind-o batjocoritor pe Tamara.Dintr-o data o furie puse stapanire pe Eveline si fata isi scoase bagheta din buzunar.Barbatul nu paru sa observe gestul lui Eveline,fiind prea concentata pe Tamara.Fata nu stia ce se intamplase in trecut dar dupa cum ii vorbise Tamara era clar ca ii facuse mult rau.Omul isi indrepta privirile si spre Eveline si o vazu cu bagheta in mana.

-Nu te sfatuiesc sa incerci ceva zise el zambind batjocoritor.Eveline se intreba daca lumea ce era in acel moment pe Aleea Diagon sesiza ce se petrece in spatele acelei casute ce va cadea din moment in moment.Acum ploaia se oprise de tot si incepea sa se intunece usor - usor.Eveline nu vroia sa vina noaptea,niciodata nu isi dori ca lumina zilei sa predomine mai mult decat in acea zi.
- Acum .. sa ne jucam.Doar nu credeati ca voi veni aici doar pentru a va saluta nu?Nuu,as risca prea mult.Am venit .. hmm pentru amandoua zise el privindu-le pe amandoua si privirea lui statu mai multe clipe pe Eveline.Fata ii intoarse privirea,hotarata sa nu cedeze sau sa ii fie frica de el.

[Rachelle Hathaway]

The secrets that we sold were never known.

• De ce de fiecare data cand dorea sa stea cu o prietena sa mai vorbeasca, sa aiba o zi obisnuita trebuie sa fie atacata de nu stiu ce persoana care i-a facut rau in trecut si vrea sa ii faca in continuare. Tamara isi scoase bagheta la vedere asteptand o miscare de la barbatul care se uita mai mult la Eveline, de ce trebuia sa o bage si pe ea in probleme. "Cine esti?!"rosti Eveline cu venin uitandu-se urat la barbat, tanara isi intoarse privirea catre cercetasa raspunazandu-i ea la intrebare." M-a rapit pe mine si Kendra -verisoara mea cu mult timp in urma." spuse Tamara neluandu-si privirea din ochii negri ai barbatului.
  
  Barbatul- Emmet incepu sa rada spunandu-i ca este surprins ca isi mai aduce aminte tanara fata de aceea zi groaznica pentru ea. Tamara se enerva graoznic impingand corpul greu al barabtului lipindu-l de zid neputand sa se miste, astropufa impreuna cu cercetasa pasira inainte aproape de barbat. "Ce spui sa ne jucam?" rosti Tamara razand stiind ca acestea fusera cuvintele pe care le folosise si Emmet pentru a le speria. Acum era randul ei sa se joace daca in trecut a fost prea mica pentru a isi da seama ce se intampla nestiind decat trei vraji. Tamara isi trecu degetele usor peste pielea gatului barbatului simtind cum tresare la atingere.
  
  "Doare nu?" chicoti astropufa creeand o rana adanca din care acum curgea pe jos sange cald. Eveline se stramba de la miros reactionand la fel si Tamara ura mirosul acela o facea sa o doara rau de tot stomacul. Tanara se opri din al mai tortura lasandu-l in pace, Emmet inca mai tipa de durere incercand sa isi miste mana pentru a intrepta bagheta catre ele. Tamara se aseza cu spatele la barbat tinandu-si respiratia in fata sa venind Eveline spunandu-i ca ar trebui sa le spuna persoanelor de pe Aleea Diagon ca este unul periculos si ca ar trebui inchis. Dar tot ce se auzi dupa fuse blestemul Crucio rostit de barabt asupra celor doua prietene care se intoarsera.
  

[Evelyn Steel]

Fusese cea mai proasta miscare pe care ar fi putut sa o faca,sa se intoarca cu spatele la el crezand ca era prea indurerat pentru a le ataca.Pentru momentul lor de neatentie,plateau acum.Emmet profitase de faptul ca cele doua se intoarsera cu fata spre Aleea Diagon cu gandul sa`i anunte pe locuitori in legatura cu el si isi luase bagheta de pe pamant,folosind blestemul Cruciatus.

Durerea era insuportabila.Eveline cazu in genunchi incepand sa planga.O durea,vroia ca el sa inceteze.Emmet le platea acum cu aceeasi moneda pentru ce ii facuse Tamara putin mai devreme.Auzi strigatul Tamarei cum ii sparge timpanele si era constienta ca si ea tipa.Nu se putea abtine,durerea era prea mare.Era mai rau decat daca ar fi infipt cineva cutite in ea.Si deodata durerea inceta.

Eveline ramase pe pamant,respirand greu.Emmet le dadea ocol ca un animal care isi vaneaza prada.Oare oameni nu auzisera cum tipasera ele?
- Am aruncat vraja "Muffliato" asupra acestui loc chicoti Emmet,de parca i-ar fi citit gandurile lui Eveline.
- Nenoro .. incepu Eveline cand simti ceva lipindu-se de obrazul sau.Realiza apoi ca el o palmuise.
- N-am vrut-o .. sincer .. dar daca nu ve-ti tace din gura nu va voi spune cum va decurge totul in continuare zise el zambind si aratandu-si dinti.Eveline vru sa ii dea cu ceva in cap,dar se abtinu si doar il privi cu ura.

[Rachelle Hathaway]

It's all because of me.

• Tamara reusi sa scape doar cu o rana adanca in umarul stang, tricoul sau negru era rupt curgandu-i sange picurand pe alee, isi duse mana la locul unde o durea acoperind cu restul tricoului pentru a opri sangerarea. "Esti un .." sopti Tamara dar incepu sa icneasc cand durerea deveni si mai insuportabila. Emmet incepu sa le spuna planul sau dar Keyanna nu auzi mai nimic fiind ocupata sa se tarasca pana la pritenas a cercetasa Eveline care era grav ranita. Incepu sa ii vinde ranile de la cele mai grave pana la cele mai mici. "Esti bine?" sopti ingrijorata Tamara uitandu-se la ea, avea sa o doara corpul dar nu chiar asa de rau ca inainte.
  
  Emmet o apuca de mana tragand-o departe pe Eveline de langa Tamara care se uita ingrojiorata dandu-si seama ca e vina numai a sa pentru ce se intampla acum, din cauza ei, ea fusese ranita. Tamara icni din nou incercand sa isi ia bagheta de pe aleea intinzandu-se dar barbatul o calca pe brat facand-o sa isi inchida ochii strangandu-i puternic pentru a nu tipa. Isi lua bagheta creand o carpa punand-o la umarul sau. "Din cauza ta si a prietenei tale am fost inchis un an." spuse foartr furios barbatul facand-o pe Tamara sa se indeparteze de el.
  
  Chiar nu putea sa lupte impotriva lui in felul in care arata si se simtea. "Si ce vrei?!" tipa Keyanna nervoasa ridicandu-se in picioare tinandu-si bratul in mana cealalta. Emmet zambi incepand sa rada impingand-o inapoi pe jos pe tanara astropufa, isi intoarse capul privind-o lung pe Eveline cu regret. Ofta luand bagheta aruncand un blestem catre barbat cu speranta ca va capata timp pentru a se vindeca si ea. Cand ii auzi tipatul injurand-o, Eveline alerga catre ea cu bagheta in mana care era intreptata catre Emmet in caz ca voia sa le atace.
  

[Evelyn Steel]

Eveline nu pierdu timpul.Cum blestemul il lovi pe Emmet aceasta fugi,fiind nepasatoare la injuraturile sale.Totusi,frica o cuprinse.Alerga cu spatele pentru a putea tine bagheta indreptata spre el.Ajunse intr-un final la Tamara si fara sa isi ia ochii de la Emmet care sangera,o intreba pe fata daca era bine.Aceasta isi indrepta si ea bagheta spre el,asigurand-o pe Eveline ca e bine.Acum era randul lor sa atace.Si Eveline vroia sa il faca sa sufere asa cum le facuse el sa sufere acum cateva minute.Dar trebuia sa fie prudenta.

- Cum e acum? il intreba Eveline.Din bratul lui stang curgea sange.Totusi acesta zambi.
- Vei veni cu mine.Altfel sti ce se va intampla.Eveline privi spre Tamara.Aceasta lasa bagheta jos si dadu usor din cap.Eveline,care isi dadu seama ce gandea,actiona.
- NU!Nu esti tu de vina pentru toate astea.Doar s-a intamplat.Nu vreau sa te sacrifici pentru mine.Si tu - se uita urat la Emmet ce ranjea in continuare - nu vei face ce vrei din noi.Din ea.

Totul se intampla intr-o fractiune de secunda.Inainte ca Eveline sa poata face ceva,Emmet se napusti asupra Tamarei.Iar Eveline nu putea sa blesteme,de teama sa nu o nimereasca pe Tamara.Emmet ii lua bagheta Tamarei,striga "Stupefy!" si Eveline simti puterea vraji asupra ei.Cand se ridica,cei doi disparusera.