Bitter and Blue

[Ema Snow]

OOC: Doar eu si Jennifer

Ema urmari cu privirea rama prafuita. Isi trecu degetele lungi peste suprafata lucioasa a sticlei, fara sa se uite la intreaga reflexie. Nu vroia sa-si vada chipul in Oglinda, caci ii era teama. Dorintele ei se schimbasera atat de mult in ultima vreme, incat nici nu se mai recunostea. Ea fusese intotdeauna o persoana statornica. Nu trecea peste evenimente, statea si analiza fiecare posibilitate, fiecare scenariu.
Uneori, Ema se simtea ca o marioneta, desi totul era doar in mintea ei. Stia asta prea bine. Facea mereu ce dorea si era libera sa aleaga si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele ei; era libera in cel mai democratic sens, dar... Se simtea incatusata de ceva. Pacat ca nu stia de ce anume.
Ofta si se intoarse cu spatele spre Oglinda lui Erised. Aglomeratia de pasi ce strabateau pe coridoare ii dadea de inteles ca pauza de pranz se terminase. Toti elevii se duceau acum la cursuri. Ofta din nou. Ema nu vroia sa plece din camera semi-intunecata. Vroia sa aiba parte de putina liniste. Din nou ii tecu prin minte un gand: 'nu ma recunosc'. Ce se intampla? Se simtea atat de bine alaturi de prietenii si familia ei, alaturi de iubitii Soimeni. Iar acum i se parea a fi distanta. Poate era oboseala, poate era o schimbare prea brusca a anotimpurilor. Poate ca monotonia iernii ramasese undeva in trupul ei firav.
Clanta scartaii, iar Ema se lasa langa o banca veche, uitata de lume in aceasta camera. Intra o tanara, invaluita de lumina coridorului. Emei ii lua cateva clipe ca sa vada cine era.
" - Jennifer!" exclama ea si se ridica, indreptandu-se spre Cercetasa cu un zambet calduros.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer era in drum spre urmatoarea ora care o avea , Farmece. Coridoarele erau super aglomerate , pline de copii care se duceau spre urmatorul curs.Cercetasa o vazuse prin multime pe Ema in partea cealalta a coridorului, intrand intr-o camera.Fata era singura.
Jennifer porni spre ea , gandindu-se daca sa o lase singura sau nu.Poate fata avea nevoie de un pic se singuratate.
Jennifer ajunse in fata usii.Se hotarase sa intre.Numai o vazuse pe Ema decat cand eru in Marea Sala dar fiecare era la masa ei.Ii era cam dor de Ema.
Jennifer apasa pe clanta care scartai usor.O vazuse pe Ema stand pe o banca cufundata in ganduri.Auzind usa deschizandu-se , Ema isi ridicase capul spre Jenn.
-Jennifer , exclama ea venind spre Jenn
-Ema , ce bine imi pare sa te vad , ii spuse Jennifer luand-o in brate.

[Ema Snow]

" - Si mie!" raspunse Ema, imbratisand-o la randu-i.
Acum ca Jennifer era aici, parca revenise la normal. Era din nou vioaie si prietenoasa, in largul ei.
" - Ce mai faci? Nu prea am mai stat de vorba de ceva vreme"
Soimeanca isi aminti ultima discutie majora. Fusese atunci cand incepuse anul scolar, in expresul de Hogwarts. Isi schimba gandul.
Se aseza din nou pe banca, privind-o cu atentie pe Cercetasa.
" - Sper ca nu te retin de la ora... Nu vreau sa-ti creez probleme" adauga Ema cu un ton vinovat, caci isi dorea sa mai vorbeasca cu Jennifer.

[Jennifer L. Campbell]

-Nu , nici vorba, chiar imi face mare placere, spuse Jennifer cu un zambet larg pe fata.
Ii parea atat de bine ca era cu Ema aici.
-Si mie imi pare bine ca esti aici cu mine , spuse Ema.
Jennifer se gandea ce se intamplase in expresul de Hogwarts.Era prima data cand o cunoscuse pe Ema , dar in circumstante mai neobisnuite.Presupunea sa si Ema se gandea la acelasi lucru , dar niciuna dintre fete nu vroia sa mai discute despre asta.
-Si ce ai mai facut de cand nu am mai vorbit? o intreba Jennifer

[Ema Snow]

" - Ca de obicei... Cu lectiile si elevii. Dar acum ca, in sfarsit a venit caldura, am de gand sa petrec cat mai mult timp afara"
Ema isi ridica barbia si isi inchise ochii, imaginandu-si raze de soare ce-i incalzesc fata. Ii paru rau, intr-un fel, cand a deschis ochii. Se regasi in camera prafuita. Soimeanca arunca o privire spre oglinda.
" - Poate ca asta mi-ar arata acum. O zona insorita si calda" spuse tanara mai mult pentru ea.
Intotdeauna considerase Oglinda lui Erised un obiect ciudat. Dar se bucura totusi ca exista asa ceva in castel. Un loc unde te poti urmari.
" - Dar tu? Cum a mai fost viata ta?"

[Jennifer L. Campbell]

-Pai , lafel ca tine profit de caldura de afara.Imi place foarte mult aici la Hogwarts , chiar este un loc minunat , unde iti formezi o noua familie, si gasesti prieteni adevarati , zise Jennifer.
-Da , ai mare dreptate , aproba Ema.
Jennifer se uita prin camera. In mijlocul ei se afla o oglinda."Oare ce cauta aici o oglinda"isi spuse Jenn in gand.
-Ema , ce este oglinda aceasta ? o intreba Jenn.
-Este Oglinda lui Erised.Daca te duci si te uiti in ea, iti arata cea mai profunda dorinta din inima ta, ii spuse Ema.

[Ema Snow]

O senzatie de uscaciune se asternu in pieptul tinerei Soimence. Se ridica de pe banca si se uita in Oglinda, fara sa ezite.
" - Ha..." scoase Ema un sunet jalnic.
Tot ce vedea nu era deloc conform asteptarilor sale.
Era doar langa pereti albi - pereti ce-i recunostea ca apartinand camerei sale din Londra -, cu o silueta negricioasa conturandu-se pe fundalul luminos.
Emotia ce insotea aceasta imagine nu era puternica. Ema se simtea linistita. Si totusi, imaginea parea prevestitoare. Ignora cu seninatate iluzia.

[Jennifer L. Campbell]

Vazand ca Ema se uita in oglinda , Jennifer o intrebase:
-Ema, tu ce vezi cand te uiti in oglinda?
-Pai..vad camera mea din Londra, raspunse Ema.
-Se pare ca tie cam dor de casa , ii spuse Jenn.
Ema se duse iar pe banca, iar Jenn curioasa se uita si ea.Ce a vazut in oglinda a socat-o.O vedea pe sora ei facandu-i cu mana.Sora ei moarta..Nu vroia sa isi aduca aminte de moartea ei...A fost acum 2 ani, si deabea trecuse peste.Ea cu sora ei au fost cele mai bune prietene.Ii era tare dor de ea , de glumele ei , de zambetul ei.
Jennifer stia ca Ema o s-o intrebe ce vede , dar nu stia daca avea puterea sa povesteasca despre cele intamplate.Cercetasa simti cum lacrimi fierbinti ii cad pe obraji..

[Ema Snow]

Ema ridica privirea spre o Jennifer cu obraji umezi. Isi parasi pozitia de pe banca si se duse langa ea, scotand o batistuta albastra. I-o puse in mana si isi aseza bratele protector in jurul umerilor lui Jennifer. Ramasera asa cateva clipe.
" - Vezi ceva ce nu-ti doresti, nu?" intreba intr-o soapta Ema. "Vezi ceva ce doare, dar care te bucura poate atat de mult..."
Isi intrase prea mult in rolul de profiler. Ema isi scutura capul incet si privi spre Oglinda, ignorand imaginea de fundal si concentrandu-se pe chipul Cercetase din Oglinda. Se intreba ce putea sa vada atat de rau, dar nu ii adresa intrebarea cu voce tare.
" - O sa fie bine... O sa vezi.... Va fi in regula"

[Jennifer L. Campbell]

-Nu e ceva ce nu`mi doresc , chiar as vrea sa fie adevarat , spuse suspinand Jennifer.
Jennifer luase un loc pe bancuta , punandu-si fata ii palme.Stia ca trebuie sa se descarce.Dorul de sora ei era atat de puternic.Ii lipsea enorm.Vroia sa fie langa ea.
-Descarca-te Jenn..o sa te simti mult mai bine dupa , ii spuse Ema asezandu-se langa ea si luand-o in brate.
-D-da..spuse Jenn.
Jennifer se mai linisti un pic.Isi ridica privirea si si-o atinti iar spre oglinda.