Scream queen.

[Ginny Anne Alden]

Just me and Bells

Totul se sfarsise pentru Ginny. Orice speranta,orice aluzie la fericire fusese spulberata indata ce el place.
Nu mai avea rost nimic,pentru ea,totul era "el" fara acest "el" era nimic. Sentimentele ei duceau o lupta contradictorie. Cine va castiga? Ratiunea sau Sentimentele?
Mergea cu capul plecat prin padure strangandu-si tot odata gecuta subtire. Era nopate iar in padure era destul de frig.
Nu ii prea pasa ce se va intampla cu ea,voia doar sa uite tot. Sa uite de tot si de toate.
Insa nu putea. De ce nu putea macar odata in viata ei sa isi reprime sentimentele mistuitoare ce ii ardeau sufletul? De ce nu putea pune capat la tot?
De ce nu avea curaj sa recunoasca cat de slaba fusese? Si cat de frica ii este acum fiind singura in padure.
Parul sa negru flutura din cauza vantului,iar orice zgomot micut o facea sa tresara.
"Dumnezeule,ce a fost in capul meu?" Se intreba aceasta si privii din nou in stanga si in drepata asigurandu-se ca nu este nimeni prin preajma.
Defatp,cine putea fi la ora asta,singur in padure? Nimeni,era logic,oamenii deobicei aveau un simt conservator foarte bine dezvoltat,insa la Ginny lipsea cu desavarsire.
Se gandea in mod constant la sora ei Rose,stia ca era acasa impreuna cu parintii lor. Se intreba daca stiau ca lipseste insa mai mult ca sigur nu stiau. Asta parca o facu sa fie mai curajoasa. Nu trebuie sa stie ca si parintii ii sunt ingrijorati de lipsa ei de acasa.
Un sunet o facu pe Ginny sa isi intoarca capul.
"-Cine este acolo?"

[Bella Emily Rose]

Era târziu. Frigul puse stăpânire pe trupul firav al Bellei, învelind-o într-o mantie de gheaţă. Vântul aprig se juca cu şuviţele ei de păr, lăsându-le apoi în toate părţile. Nici măcar ea nu ştia defapt ce căuta în pădurea lui Dean, dar simţea nevoia să se plimbe. Voia să respire aerul curat şi să se lase purtată pe aripile vântului.
Mergea cu paşi greoi, apoi se luă la întrecere cu norii. Era plăcut să simtă adrenalina, dar dintr-o dată sunetul unei voci îi tăiase elanul. Merse printre copaci şi zări o siluetă, luminată de palida sclipire a nopţii. Într-un fel, i se părea cunoscută. Oare să fi fost Ginny ?

- "Hei, Ginny. Tu eşti ? "

Bella îşi înfăşură braţele în jurul corpului şi aşteptă în linişte răspunsul.

[Ginny Anne Alden]

"-Hey Ginny. Tu esti? " Vocea Bellei se auzii ca o frunza dusa de vant. Insa pe Ginny o linistii.
Era asa de placut pentru ea sa stie ca cineva cunoscut mai era pe acolo. Se pare ca nu era singura nebuna prin padure.
"-Da,da eu sunt!" Se indrepta repede spre fata,si spre surprinderea ei o cuprinse intr-o imbratisare.
Bella o imbratisa si ea,uimita intr-un fel de afectiunea subita a fostei Cercetase.
"-Ce faci aici singura in padure?"
Ginny privii in jos,nestiind ce sa zica,intr-un sfarsit ridica capul si o privii pe fata din fata ei.
"-Eh,este o poveste lunga,dar tu? tu ce cauti aici?"
Nu voia sa vorbeasca despre cele intamplate,defapt ii era frica,ii era frica ca avea sa o judece gresit. Nu prea invatase sa aibe incredere in oameni,mereu fusese mai retrasa,insa acum,acum era cu totul o alta poveste.

[Bella Emily Rose]

"- Eu?" întrebă Bella surprinsă. "Doar mă plimbam. Nu putea să dorm. Probabil încă nu m-am obişnuit cu Hogwarts-ul. Îmi este frică de ceea ce cred ceilalţi despre întoarcerea mea. Uite, Ginny. Ştiu că nu ar trebui să mă amestec în problemele tale, dar se citeşte pe chipul tău că ai păţit ceva şi dacă te pot ajuta, să ştii că mereu voi fi aici pentru tine. Sunt doar un privitor din exterior, dar îţi sunt şi prietenă. Lasă-mă să te ajut."

Fosta Cercetaşă o privi pe Bella. În ochii ei se putea citi frica. Dar oare, frica de ce ? Bella îşi lăsase braţele să îi cadă pe lângă corp, apoi se apropie de Ginny şi o privi blând.

- "Vrei să vorbim ?"

[Ginny Anne Alden]

"-Vrei sa vorbim?" Pe Ginny o speria intelegerea fetei. Uitase de mult timp cum este sa mai ai incredere in cineva.
Uitase cum este si fie inteleasa,placuta sau iubita.
Voia sa vorbeasca,voia sa se descare,sa planga si sa blesteme orice ii iesea in cale. Se lasa incet pe iarba,iar Bella ii urma exemplu asezandu-se langa ea.
Ginny isi scoase bagheta si forma un mic foc de tabara pentru a se incalzii. Iubea magia,insa acum cu atat mai putin se putea bucura de ea.
"-Nici macar nu stiu de unde sa incep..." Vorbele fetei erau mai incete ca o soapta,insa Cercetasa o auzii. Ii puse mana pe umar.
"-Ce ai zice sa incepi cu inceputul?"

[Bella Emily Rose]

Bella o privea cu înţelegere pe Ginny. Şi ea trecuse prin multe şi tocmai asta o făcuse să se maturizeze. Poate chiar mai repede decât ar fi trebuit. Motivul plecării ei de la Hogwarts nu fusese unul oarecare. Plecase dintr-un motiv întemeiat, dar nu îşi mai dorea să răscolească trecutul. Nu acum, când prietena ei avea nevoie de ajutor. Ar fi făcut orice ca ea să nu fie nevoită să sufere sau să verse vreo lacrimă.

- Ginny, ştiu că poate nu ai suficient de multă încredere în mine, dar dacă m-ai lăsa să te ajut, poate că părerea ta s-ar schimba. Nu sunt aici dintr-un simplu motiv. Sunt aici ca să te ajut.

[Ginny Anne Alden]

Ginny stia ca voia sa o ajute,insa vorbitul despre Ethan era greu. Era greu sa ii spuna ca fusese prietenul ei cel mai bun,ca se indragostise de el ca proasta,iar el se indragostise de o alta prietena de a ei. Era un triunghi amoros pe care Ginny nu il putea suporta. Nu putea suporta sa il vada pe Ethan bot in bot cu Sara nici intr-o mie de ani.
"-Am fugit de acasa azi." Spuse ea,mainile ei rupand iarba din jurul ei.
Bells se uita la ea intelegatoare si o indemna sa vorbeasca mai departe.
"-Il mai stii pe Ethan?"
"-Care,acel Ethan cu care ne petreceam timpul in anul IV?" Ginny aproba,iar Bella se intreba ce legatura sa fi avut Ethan cu plecarea ei de acasa.
Adica,da stia ca sunt pireteni buni,si tocmai asta o facea creada ca ar fi fost imposibil ca Ethan sa fie devina pentru tot ce se intampla acum cu fosta ei colega.
"-Ei bine,am plecat pentru ca nu am mai suportat sa il vad cu Sara,m-am indragostit de el Bella,ca o fraiera!"

[Bella Emily Rose]

La auzul acestor cuvinte, Bella tresări de durere. Asta i se întâmplase şi ei. Într-o variantă poate puţin mai diferită, dar trecuse prin ceva asemănător. Prietenul ei se îndrăgostise de ea şi ea nu dori să-i rănească sentimentele, aşa că îl minţise. Se prefăcuse că-l iubeşte, până când într-o zi puse capăt şaradei şi îi mărturisi adevărul. El nu înţelese şi începu să îi adreseze tot felul de cuvinte urâte. Acele vorbe care o răniseră atât de mult. Nu mai putu rezista, aşa că fugise. Lăsase totul baltă, plecase de la Hogwarts încercând să-şi ascundă durerea.

- Ginny, eu.. sunt absolut convinsă că decizia ta a fost una luată din cauza durerii pe care ţi-a provocat-o, dar te-ai gândit vreodată să-i spui ce simţi? Poate că el ţi-ar fi răspuns.

[Ginny Anne Alden]

Ginny se gandise la situatia asta,chiar in ziua in care Ethan se combinase cu Sara. Se gandise sa mearga la el si sa ii spuna totul. Sa ii spuna ca se indragostise ca o nebuna de el,sa ii spuna ca nu ii place sa il vada cu Sara.
Insa ajunsa la el,fiind fata in fata si vazandu-l atat de fericit,nu a putut scoate toate cuvintele pe care si le pregatise special pentru el.
Lupta ei fusese in van. Sara castigase,iar Ginny stiu lucrul asta prea bine. Nu putea acum pur si simplu sa se duca la el si sa ii tranteasca bomba. Sa ii spuna ca il iubeste. Ar fi stricat toata prietenia ei cu el. Si nu voia sa piarda asta. Asa ca alesese sa dispara o vreme din piesaj,sa isi limpezeasca gandurile apoi sa se intoarca.
Ii era greu sa se comporte cu el ca o prietena in timp ce sentimentele pentru el ii mistuiau inima. Stia prea bine ca nu va fi usor,insa era dispusa sa faca orice pentru el,pentru a fi langa el chiar ca si prietena.
"-Am incercat,Bella,dar cand l-am vazut atat de fericit,cand l-am vazut cu cata insufeltire imi poveste despre ea,pur si simplu nu am putut sa ii spun. Ma durea sa stiu,ca acum eram pe locul doi,ca el o alesese pe ea. De aceea am si ales sa plec,sa dispar o vreme."

[Bella Emily Rose]

Cuvintele lui Ginny o dureau. O durea că renunţase atât de uşor la şansa ei de a fi fericită şi totuşi poate că avuse dreptate sau poate nu. Nimeni nu putea să garanteze că daca fugeai de realitate, aceasta avea să se schimbe. Nimeni nu te poate asigura că atunci când încerci să îngropi trecutul, fantasmele acestuia nu te vor mai bântui. Aşa e viaţa, îşi spuse Bella. Şi totuşi acum era aici, alături de prietena ei. Ştia că trebuie să facă ceva pentru ea. Să o ajute cumva. Poate realitate despre care vorbea Ginny nu era chiar aşa. Depinde prin ochii cui priveşti. Se hotărî să mai încerce.

- Eşti atât de sigură că era fericit ? Atât de sigură că Sara e potrivită pentru el ? Şi în plus, Ginny, niciun băiat nu şi-ar pune prietena cea mai bună pe locul al doilea, în faţa iubitei, pentru că fetele vin şi pleacă, dar prietenia tot timpul rămâne. Să nu uiţi asta.