Fara zi. Doar noaptea.

[Smiley Potter]

nice...sa nu te prind k nu continui k te b-(..e marfa poveste .ai talent si imaginatie ...se vede si la povestile q Avril

[Adrian Richard]

oocoo in sfarsit cineva langa varsta mea...:-p credeam ca sunt cel mai mare de pe site...ms mult frate imi place literatura, am fost si intr-o trupa de teatru. se numea Arca lui Noe. Continui cum sa nu continui

[Adrian Richard]

Albastru pentru totdeauna. Asta ii veni in cap in clipa aceea. Dar nu asta era important. Important era... esentialul. Stiti voi, lucrul important. Scopul, da. Cred ca, pur si simplu ii placea Rock Blues. De asta se afla intr-un club localizat in minunatul Sibiu. Frumos oras. Era singur, nu conta motivul pentru care venise. Localul era in spatele unei cladiri. Coborai 2 metri sub pamant. Si era minunat. Era mic si intunecat. Peretii erau impodobiti cu oglinzi multe, mocheta neagra pe jos. Scaune negre si mici cu mese mici. Mult fum de tigara. El se afla undeva intr-un colt umbrit. Asa ca era neobservat. Isi consuma linistit un pahar de coniac si fuma Dunhill. Toate astea la doua noaptea. Trupa canta un Voodoo Chile de Jimi Hendrix. Nu cunostea pe nimeni. Era din Bucuresti. Purta o pereche de blugi putin largi si un pulover cu dungi negre si albe, pe cap avea o palarie stil Al Capone. Vorbi unei chelnerite ce trecu pe langa el. Papuso, ce-ai zice sa mai umpli o data paharul asta ?. Chelnerita nu-i vorbi. Ii arunca o privire deranjata si lua paharul aducandu-l dupa mult timp plin. Cam mult ti-a luat. Sper ca nu te-a deranjat stilul in care ti-am vorbit mai devreme. Chelnerita tot nu-i raspunse, ci contracaara. 50 de mii. S-a facut. Si scoase 100 de mii.O mica atentie din partea mea, pentru ochi frumosi. Chelnerita ii lua si pleca mai departe, ducandu-se la o masa unde zambea clientilor, nu ca la el. Privit cu ura si dispret.
Adevarul este ca era cam beat, dupa 10 pahare de coniac era de mirat ca inca se tinea. La masa din fata lui era un cuplu. El, plin de viata. Chiar ii placea ce cantau baietii. Iar ea, putin cam absenta. Atentia ii era absorvita de o revista despre moda. Era clar ca era o intalnire, iar tipului nu prea ii mergea farmecul. Nici nu inteleg ce vede la ea. Este o femeie frumoasa dar total absenta de la viata de zi cu zi. Cum sa nu-i placa. Toata sala aplauda si aclama. Numai ea face pe desteapta. Ce m-as ridica sa-i trag o palma. N-a durat mult pana cand fata s-a ridicat si a plecat.
Iar pentru tipul din coltul umbrit...Ma cheam Adrian, si ador culoarea albastra. Cand eram mic, l-am convins pe tata sa imi vopseasca toata camera in albastru inchis. Toata hainele mele aveau nuante de albastru inchis. Totul era albastru. Viata in albastru. Da...iar acum sunt la Sibiu cu afaceri. Scaparea de plictiseala. Am luat 5.000 de euro din portofel. Si am venit cu Trenul rapid pana la Sibiu. Sunt cazat la un hotel scump. Nu mai tin minte cum se numeste. Si am venit aici. La barul acesta, care la fel, nu mai tin minte cum se numeste.
Banii ii am din mostenirea tatalui meu. Dumnezeu sa-l ierte. Melodia se schimba pe un Rainy Day, Dream Day. Tot de Jimy Hendrix. Adrian se ridica din coltul cel intunecat si se indrepta spre masa tipului cu fata absenta. Toata lumea se uita la el. Ca si cum ar fi iesit de nicaieri. Mergea pe ritm spre masa tipului. Se aseza si, ca si cum l-ar fi cunoscut ii vorbi

Asa e cu femeile. Stii tu vorba, nu trebuie sa ti-o mai spun.
Dar tu cine mai esti ?
Eu ? Pai cum, nu ma stii ?
Pai nu.
Cum ?!? Cum nu ma stii ?
Pai uite ca nu te stiu. Ce ar trebui sa te stiu ?
Eu ? Eu sunt Adrian. Si vin din plictiseala din Bucuresti. Tu ?
Eu sunt din Sibiu, si sunt aici cu scopul de a agata pe gagica aia care tocmai a plecat. Omul vorbea mohorat si plictisit. (continuarea maine, ca nu mai am inspiratie acum)

[Adrian Richard]

Nu am mai completat aceasta, piesa de teatru daca e sa-i spunem asa. N-am mai scris de cateva zile dar voi scrie. Nu am inspiratie la momentul actual. Dar voi intra saptamana care vine acum si voi scrie. Nu voi face posturi noi. O sa scriu la primul post Edit: si continui povestea.