It's our time.

[Evelyn Steel]

Eveline privi in locul indicat de sora sa.Dominik nu putea intra aici nici daca ar fi vrut.Dar ea il stia prea bine si stia ca daca ar fi fost ceva urgent ar fi gasit el o cale,indiferent in ce mod.Privi mai mult timp in acel loc,ramand cu furculita suspendata in aer pana cand hotara ca acolo nu era nici urma de Dominik.

- Cred ca ti s-a parut zise Eveline ridicand din umeri.Melisse mormai ceva dar Eveline nu intelesese.O observa pe Bella si ii zambi.
- Buna Bella ii zise ea usor.Bella ii raspunse la salut cu un zambet larg.Nu se cunoscusera ele chiar asa de bine,dar o stia cat de cat.Poate ca schimbasera doar cateva vorbe dar timp pentru a se cunoaste mai bine era destul.

[Bella Emily Rose]

Bella o privi pe Eveline, afişând un zâmbet cu adevărat sincer. Era unul dintre puţinele pe care le oferea, dar ştia că Cercetaşa era devotată Casei sale şi asta o făcu să o aprecieze şi mai mult. În plus, auzise de la Desiree că ea, împreună cu sora sa munceau din răsputeri pentru a strânge cât mai multe puncte şi asta era ceva. Nu oricine se ostenea ca să câştige Cupa. Unii pur şi simplu erau indiferenţi sau alţii nu se complicau. Cercetaşa schiţă la rândul ei un zâmbet, parcă aşteptând un răspuns la salutul ei.

- Bună. zise Bella apoi, dându-şi seama că se lăsase purtată de gânduri şi fu nepoliticoasă faţă de Eveline. Mă bucur că eşti aici, continuă ea.

[Desiree Rose Goth]

- Bells, cred ca toti se bucura ca suntem in seara aici, rase ea.
Isi ridica capul si privi tavanul Marii Sali. In acel moment nori cenusii ascundeau cerul, iar o ploaie nesemnificativa de toamna ameninta sa se abata asupra Castelului. Calatoria cu Expresul de Hogwarts a fost marcata si ea de diverse schimbari de vreme, asa ca se astepta la asa ceva.
O privi pe Bella si isi aminti de promisiunea pe care i-o facuse. Sau, mai degraba, de promisiunea pe care si-o facusera una alteia.
- Vom castiga Cupa anul acesta, ii zise, sigura pe ea. Vom face orice ca sa o luam.

[Bella Emily Rose]

Bella zâmbise cu subînţeles. Pentru acea cupă era în stare să facă orice. Să omoare, să se lase omorâtă. Cui îi mai păsa ? Cupa trebuia să fie a Cercetaşilor.

- Bineînţeles că va fi a noastră. Vom lupta cu toate armele pe care le avem. În plus, nu uita, cu o asemenea Şefă de Casă, care munceşte atât de mult, sigur îi vom întrece pe ceilalţi. Dacă am reduce puţin escapadele de seară, am avea şi mai multe şanse. Dar da, ştiu că nimănui nu i-ar conveni să facă asta.

Ceilalţi o aprobară pe Bella. Era imposibil să nu-ţi doreşti să te plimbi noaptea prin Pădurea Interzisă sau pur şi simplu să ieşi din camera ta şi să faci o trăsnaie.

[Desiree Rose Goth]

Desiree rase. Ideea ca Bella ar renunta la escapade si la alcool pentru a castiga Cupa parea oarecum.. ciudata. Dar ii convenea faptul ca nu se afla singura in jocul acela- ci inconjurata de oameni dornici sa o sustina.
- O sefa de casa nu inseamna nimic fara Cercetasi care sa o sustina.. asa ca ma indoiesc ca eu muncesc atat de mult pentru castigarea Cupei, adauga ea. Trebuie sa credem in scopul nostru si sa fim uniti ca sa castigam, altfel doar ne jucam pe aici.
Ce poate face un om fara ajutor? continua in mintea ei. Doar are nevoie de un prieten.

[Bella Emily Rose]

Bella era uimită să o audă pe Desiree vorbind atât de încrezătoare. O admira pentru asta şi se putea mândri că o sprijinise pentru asta. Daca ar fi lăsato baltă, probabil s-ar fi simţit vinovată cam toată durata ei de viaţă.

- Dess, ştii bine că dacă nu ai fi tu, noi nu am putea fi la fel de uniţi. Nu am avea pentru cine să luptăm. Am fi doar nişte..oiţe pierdute.

La auzul acestor cuvinte atât de cunoscute Şefa Cercetaşilor zâmbi. Avea un zâmbet sincer, plin de căldură.

---

[Desiree Rose Goth]

Desiree rase. Comparatia facuta de colega ei parea destul de.. dubioasa. Voia sa o intrebe daca o facea in mod indirect ciobanita, dar se abtinu. Macar in seara aceea sa incerce sa inceteze cu ironia.
- Nu cred ca toata lumea e de acord cu tine, Bells, clatina ea din cap. Tocmai i-ai facut pe toti niste animale.
Bella zambi, apoi ii arunca privirea atotstiutoare pe care numai ea stia sa o faca.
- Am spus ca am fi, nu suntem, replica tanara.
- E acelasi lucru. Si, in plus, nu imi asum meritele acelea. Asa ca probabil discutia asta va dura cam toata noaptea.
- O sa rezist, ii spuse Bella.

[Melisse Y. Carter]

Melisse asculta cu o ureche convorbirea Bellei si a lui Dess, neintentionat. Stateau destul de aproape de ea, deci, prin urmare, nu prea avea ce face.

Terminase de ceva timp masa, lalaindu-se o ora intreaga. Ii privi pe cei care inca mai mancau si se minuna cum de pot sa manance atat de incet. Ea doar isi astepta prietenii sa termine si sa plece in noile case, fosta sa camera din anul III fiind preluata de cei care cu un an in urma fusesera anul II.

Isi privi sora, care termina si ea de mancat si privea, in gol, in sala. Parea plictisita si energizata in acelasi timp.
- Esti bine? intreba Mell.

[Evelyn Steel]

Eveline privea in gol incercand sa se reintoarca in Marea Sala la prietenii sai.Insa nu putea.Era ca si cum cineva o obliga sa se uite numai inspre usa de la intrare,era de parca cineva o tinea strans de cap.O forta invizibila.Era constienta ca se purta ciudat dar nu se putea abtine.Si apoi Marea Sala se contura mai bine in fata ochilor sai si auzi clar intrebarea rostita de sora sa.

- Huh?Da sunt bine.Nu stiu ce-a fost cu mine mormai Eveline privindu-si sora cu subinteles.Aceasta intelesese probabil de ce se simtea Eveline asa de rau pentru ca miji ochii.
- Incearca sa te relaxezi mormai ea apropiindu-se usor de Eveline.
- Usor de zis.Totusi voi incerca zise Eveline luand respiratii variate si incercand sa se bucure in continuare de festin.

[Bella Emily Rose]

Râsetele Cercetasilor umpleau Marea Sala de veselie. Atmosfera era in toi, desi din cate observase Bella nu toata lumea zâmbea. O observă pe Eveline. Fata avea privea în gol, în timp ce sora ei, Melisse încerca să îi ridice moralul.
Cercetaşei i-ar fi plăcut să o ajute, dar nu ştia cum. Se îndepărtă puţin de Desiree şi se apropie de cele două surori.

- Bună din nou. spuse ea zâmbind.
- Hei, Bells. răspunse Melisse încântată.
- Totul e bine, Eveline ? Pari cam încordată.

Fata nu o privi în ochi pe Bella, ci doar îi spuse că nu se simte în largul ei şi că în curând şi-ar fi dorit ca aşa-zisa petrecere să ia sfârşit.
Cercetaşa se distanţă din nou şi se duse să vorbească cu Desiree. Aceasta îi aruncă o privire piezişă înainte să înceapă discuţia.