Afternoon embrace

[Melisse Y. Carter]

Melisse zambi, aducandu-si aminte.
- Pai a fost chiar foarte frumoasa! spuse ea cu zambetul pe buze. Mi-am petrecut o luna la Pestera lui Godric, alaturi de mama si sora mea, apoi am mers o luna cu unchii mei cu tot in diferite zone ale tarii, iar ultima luna mi-am petrecut-o in Berlin, la fosta mea casa.

Poate nu suna a ceva atat de interesant, insa a fost cea mai tare vacanta din viata sa.
Melisse se intreba daca Desiree stia ca ea era de fapt mezina familiei Carter, sora lui Eveline. Despre asta nu au aflat foarte multi. Doar prietenii apropiati.
Aflasera de asta in urma cu doua anotimpuri.

[Desiree Rose Goth]

Ii zambi lui Melisse, amintindu-si ca si ea dorise sa mearga candva la Berlin. Dar nu se putea plange; vizitase Franta in urma cu doua veri si nu regreta asta.
Datorita ferestrei deschise simti mirosul relaxant al ploii. Dupa cateva momente, picaturile de apa incepura sa rapaie pe geamul compartimentului, intr-un dans stiut numai de ele. Desiree s-a trezit ca privea de cateva minute cerul ascuns de nori cenusii.
- Abia astept sa ajung la Hogwarts, murmura ea, ca pentru sine.
Isi dadu apoi seama ca nu era singura in compartiment.

[Melisse Y. Carter]

Melisse o auzea pe Desiree, era in fata sa doar, atat de aproape. O privi pe Dess afirmand-o in mintea sa. Si ea isi dorea nespus sa ajunga mai repede la Hogwarts si se gandea ca dorinta este si mai mare atunci cand esti pentru prima oara Sef-de-Casa. Seamana cu sentimentul din anul I: Nu stii exact cum e acolo si iti imaginezi urmatorul an cel mai bun dintre toti.

Dupa afirmatia lui Dess, Mell isi duse privirea spre fereastra. Vazu norii cenusii storcandu-si fiecare umezeala. Era o ploaie de vara, era o ploaie care urma sa inceteze cat de curand. Era o ploaie care emana liniste si pace. Momentul acela se incadra in top 10 momente cele mai bune ale Melissei.

[Desiree Rose Goth]

Desiree incerca sa treaca de momentul in care gandise cu voce tare. La urma urmei, nu era prima oara cand se intampla asta. Mai privi pret de cateva clipe vremea mohorata de afara, amintindu-si de verile ploioase din sudul Marii Britanii, de acolo unde venea.
Se intoarse apoi catre Melisse. Era decisa sa mai afle ceva despre ea, avand in vedere ca nu mai vorbisera niciodata pana atunci.
- Tu de unde vii? intreba ea.
Incerca sa-si dea seama daca Melisse provenea dintr-o familie de vrajitori, dar se dadu batuta. Nu avea nici cea mai vaga idee.

[Melisse Y. Carter]

Melisse ii zambi lui Dess.
- Pai daca ma intrebai asta acum ceva timp, m-am nascut intr-un sat, parintii mei fiind in drum spre noua lor locuinta. Daca ma intrebi acum, m-am nascut in casa parinteasca, luata de unchii mei imediat la nastere. ii raspunse.
Facu o pauza. Stia ca asta o nelamurea si mai mult pe Desiree si, poate, si pe ceilalti din compartiment.
- Devoratorii erau pe urmele noastre si cum sora mea mai mare, Serena, a murit din cauza lor, la nasterea mea parintii mei adevarati m-au dat unchilor mei, cu care am plecat spre Berlin. Apele s-au linistit in timpul asta. Cand a fost sa fie, eu am fost chemata la Hogwarts, nu la Durmstrang. continua ea. Am aflat toate acestea si inca...multe, iarna trecuta, cand am fost cu Eveline la mormantul tatalui ei. Adica, ulterior, tatal nostru.

Melisse se uita indiferent la cei din compartiment, incercand sa lase impresia ca ei nu ii pasa atat de mult de cele intamplate, insa noaptea aceea era cea pe care urma sa si-o aduca aminte toata viata.

[Colin Hawkeye Rovson]

Caitlin ramasese tacuta, ascultand fascinata conversatia celor doua.
La ultima propozitie a Melissei, se intinse incet pentru a-si pune mana pe genunchiul ei.
Ii zambi timid, dar bland. Incerca in felul acesta sa-si arate compasiunea, dar Kate nu fusese vreodata prea buna la asta. Er poate prea zbuciumata.
Dadu sa spuna ceva, sa prezinte partea buna a paharului, dar se abtinu. Se rezema iar de spatarul banchetei, cautand un subiect mai vesel.
" - Cum sunt oamenii de la Hogwarts?" intreba ea incet. " Adica... Sunt precum voi doua, prietenosi?"

[Desiree Rose Goth]

Desiree a ascultat interesata povestea Melissei si fu surprinsa cand auzi ca Eveline era sora ei. Ar fi trebuit sa-si dea seama mai demult, doar semanau foarte mult. Se linisti totusi la gandul ca nu prea multa lume stia aceasta informatie. Ii paru rau de tanara cand auzi ca ii murise sora mai mare.
Se gandi putin la intrebarea lui Caitlin inainte de a-i raspunse, folosind acelasi ton prietenos.
- Depinde de ce prieteni iti alegi, ii raspunse ea, intelegatoare. Eu simt ca Cercetasii sunt adevarata mea familie; acum ar trebui sa vezi la care casa vei fi sortata.

[Melisse Y. Carter]

Melisse o afirma pe Dess. Cercetasii erau, deasemenea, familia ei.
Era o casa unita, care, dupa ea, ori toti, ori niciunul. Ehh, mai putin in momentele de cearta, care erau foarte putine.
- Idem Dess. pronunta Mell.
Caitilin privi cercetasele, dupa care isi lasa privirea in jos, meditand.
- Tu la ce casa ai vrea sa fi sortata? intreba Melisse, constienta de continutul frecvent al intrebarii.
Parul blond al cercetasei ii sta in scari, cazand pe umerii sai albi. Fata, in sine, era foarte simpatica.
Sper sa cada la Cercetasi...are vointa lor. isi spuse Mell.

[Colin Hawkeye Rovson]

Caitlin se gandi. Ii era oarecum teama sa se pronunte, deoarece credea in povestile cu 'ce gandesti, aia primesti' si in 'ce gandesti, se intampla pe dos' de asemenea.
" - Mi-ar placea sa fiu la Cercetasi..." spuse ea timid. " Mi-ar placea pentru ca deja cunosc pe cineva" zambi ea spre cele doua fete. " Dar eu nu sunt curajoasa din fire... Am momente in care mi se face frica destul de repede"
Isi musca buza si isi pleca fruntea. Si-ar fi dorit atat de mult sa fie o Cercetasa. Sa aiba o noua familie. Banuia ca in orice casa ar fi, se va intampla ceva de genu', dar nu stia ce sa zica.
Si poate ca Cercetasii aveau calitatile cele mai indragite de ea.
Viperinii erau prea rautaciosi, Astropufii prea buni si poate cam usor de pacalit - nu avea nimic cu persoanele bune, le iubea, dar nu vroia sa traiasca cu frica ca va fi poate pacalita sa faca vreo prostie - , iar Ochii-de-Soim erau foarte destepti, iar ea nu avea genul acela de inteligenta din nastere.
Ofta scurt si isi ridica privirea, zambind. Va fi bine, oricum va fi. Trebuie sa fie, nu?

[Desiree Rose Goth]

Desiree zambi. Vedea in Caitlin aceeasi fetita care fusese ea, in urma cu atatia ani; o fetita careia ii fusese teama ca nu va cadea la Casa dorita de ea sau ca nu isi va face prieteni printre atatia studenti. O fetita care, totusi, se afla in perioada cand fericirea era inca posibila.
Si-ar fi dorit sa revina in vremurile acelea. Si, in acelasi timp, stia ca nu va mai putea da niciodata timpul inapoi. Daca s-a bucurat de acele vremuri.. nu avea idee. Stia doar ca mai voia sa se lase imbratisata de blandetea acelor ani.
- Chiar sper sa cazi la Cercetasi, raspunse ea, visatoare. Desi nu e rau daca esti sortata la alta Casa.. toti suntem prietenosi si avem calitatile noastre. Fiecare din noi e bun la ceva.
O privi pe Caitiln inca zambind.