Midnight escapade.

[Melisse Y. Carter]

Melisse insinua ca Ema cunostea spiridusul de undeva numai din privirea pe care o acorda soimeanca spiridusului.
In mintea sa aparu o imagine in cu acel spiridus convetuind cu doi batranei. Apoi aparu alta imagine in care batraneii isi pusera cate o mana pe umarul Emei. Erau bunicii Emei. Iar spiridusul era al bunicilor.

Mell zambi vazand privirea inocenta a spiridusului, cand se uita cu amaraciune la Ema.
- Cum ai ajuns tu aici? intreba Ema, surprinsa.
Melisse simti o energie mai speciala din partea spiridusului, insa nu isi putu da seama daca e de bine sau de rau.

[Ema Snow]

Spiridusul se incolaci peste piciorul Emei.
" - Domnisorica Ema! Mooky liber. Batranica Snow dat lui Mooky un sal"
Soimeanca clipi des. Dec bunica sa facuse asta constient.
" - Batranica Snow vrea Moky la Hogwarts. Sochializand"
" - Socializand" il corecta tanara cu un zambet bland. " Deci bunica vrea sa inveti"
Se aseza iar la masa, desi spiridusul inca se tinea strans de ea. Ema ii sprijini mana pe umarul delicat al micutului, recunoscand materialul moale al salului. Dar nu zise nimic, doar zambi.
Mooky arunca o privire spre masa si se retrase, lasandu-le pe fete sa manance desertul.
" - E mai ciudatel, dar e foarte de treaba" zambi Soimeanca. " Oricand ai nevoie de ceva, poti apela la el"

[Melisse Y. Carter]

E bine de stiut. zambi Melisse.
Mell manca si ultima bucatica de tiramisu; era timpul sa plece acasa.

- Pai, mi-a facut placere, dar ar cam trebui sa ma intorc in turn. E destul de tarziu. chicoti Mell, ridicandu-se.
Merse pana la portile bucatariei si, cand apasa pe clanta, nu se intampla nimic.
Usa era incuiata.

[Ema Snow]

" - Da, si eu" adauga Ema, verificandu-si ceasul de la incheietura. " Probabil ca Stirbul se intreaba pe unde sunt"
Se ridica si ea, asezand farfuriile metameric.
Ramase usor uimita atunci cand s-a intors. Melisse era inca langa usa.
" - E totul in regula?" intreba ea, apasand pe clanta. " Lasa" adauga aproape imediat, retragandu-se pentru a se uita la usa.
De ce ar incuia cineva usa? Se propti in clanta si impinse cu putere, insa fara rezultat. Mai incerca de doua ori.
" - De ce ne-ar incuia cineva aici?" intreba ea, uitandu-se in jur.
Spiridusii erau toti ocupati. Ema incepu sa se gandeasca, incercand sa gaseasca o vraja care sa functioneze.

[Melisse Y. Carter]

- Alohamora! rosti Melisse inainte ca sa rosteasca Ema.
Nimic. Parca nu ar fi rostit nimic. Melisse clipi stresata catre usa. Aceea nu se deschidea deloc. Un moment dura si Mell crezu ca isi pierduse puterile. Usa pur si simplu nu se deschidea.

- Aveti cumva vreo cheie speciala care sa incuie usa? intreba Melisse spiridusii.
Parca era invizibila. Nimeni nu ii raspundea. Se duse catre Mooky.
- Mooky, aveti cumva vreo cheie care sa ne scoata de-aici? intreba cercetasa, luand de umeri spiridusul si tragandu-l in fata si in spate, parca trezindu-l.

[Ema Snow]

" - Mooky?" intreba si Ema din spatele Cercetasei, observand lipsa de reactie a spiridusului.
Niciun spiridus nu parea sa le acorde atentie celor doua. Erau precum niste jucarii programate sa faca un anumit lucru pana se strica. Uneori, cipurile ruginesc, iar ele fac mereu si mereu o secventa de miscare fixa.
Ema respira profund de cateva ori, incercand sa-si pastreze calmul.
Nu avea inca nicio explicatie logica pentru ce se intampla in sala, nici din punct de vedere Incuiat, nici din punct de vedere magic.
O injuratura scurta ii scapa printre dinti cand inainta si se lovi de un teanc de farfurii de pe podea, urmata indeaproape de sunetul de portelan crapat. Soimeanca verifica si doar cateva farfurii crapasera, insa majoritatea erau intacte. Isi scutura piciorul si isi presa tibia cu mana, asigurandu-se ca nu exist vreo problema.
Dar... Ce ar cauta un set de farfurii pe podea?
Ema isi ridica privirea pentru a vedea o 'scara' langa perete, construita din cutii, scaune si tot felul de obiecte mari. Se misca pe langa ea, observand unde duce.
" - Cred ca putem iesi prin tunelul de aerisire" spuse Ema ganditoare si cu o usoara retinere, caci sa se tarasca prin sistemul de ventilatie nu era un lucru pe care chiar si-l dorea.

[Melisse Y. Carter]

Primul lucru la care se gandi Melisse dupa propunerea soimitei fu aspectul sau. Nu vroia sa isi murdareasca uniforma scolara si cu atat mai mult parul. Nu avea cand sa isi spele hainele si cu atat mai putin parul, deoarece era mult prea tarziu.
- Stiu si eu... medita Mell nesigura. Ema ii adresase o privire sigura, dupa care amandoua se indreptara spre tunel.
Melisse privi barele de otel care opreau trecerea prin tunelul de aerisire. Avea nevoie de o surubelnita puternica si multa magie.
- Cum...hmm...putem merge pe-acolo? intreba Mell nesigura.

[Ema Snow]

Ema se cocota pe o cutie pentru a studia cu atentie grilajul. Chicoti.
" - Cred ca o sa facem ca in filme"
Cauta in buzunarul robei, scotand cheia micuta de la cufar. Patru suruburi. Nu era asa mult, dar nu avea sa fie prea usor. Suruburile aveau marcaj in stea, iar cheia era doar o diagonala, dar Ema reusi sa o prinda. Dura destul de mult pana ce primul surub lovi podeaua. Cheia tot aluneca, iar degetele lungi ale Emei nu ajutau nici ele prea mult. Incerca sa lucreze mai repede si mai eficient, dar de fiecare data cand avea un avant, isi iesea din ritm.
Curand, grilajul se desfacu, iar Ema il baga in tunel, in partea opusa celei in care aveau sa mearga. Se uita cu un zambet obosit spre Melisse.
" - Poate ca ar trebui sa curatam putin inaintea noastra" propuse Ema si isi scoase bagheta pentru a vraji tunelul.
Isi aminti numai cat de mari erau sansele sa intampine o panza de paianjen si cat de scarba ii era de aceste insecte.

[Melisse Y. Carter]

Melisse se gandi la cate lucruri nedorite puteau intalni in urmatoarea lor calatorie, asa ca ii fusese recunoscatoare Emei pentru vraja de curatare. Apoi veni intrebarea capcana pentru Mell: Sa mearga ea prima, sau ultima?

Daca mergea prima, putea intalni lucruri nedorite de care Ema s-ar fi putut feri. Insa daca mergea ultima, ceva ar fi putut`o apuca de picioare, spre exemplu. Adica daca era in spate putea sa dispara mult mai usor.
Isi duse gandul la acea poveste veche cu drobul de sare, asa ca alese varianta I. Insa, ca sa fie corecta, o lasa pe Ema sa ii indice.
- Mergi tu prima, ca sa te am sub supraveghere. chicoti soimita dupa ce mai arunca un ochi asupra tunelului.

[Ema Snow]

Ema tinu scara improvizata atunci cand Melisse urca. Se catara si ea apoi, oftand cand realiza ca trebuie sa se ridice din maini. Niciodata nu avusese putere in brate. Intotdeauna era tachinata de mama ei ca are maini de burete.
Se ridica si o urma pe Cercetasa, tarandu-se impreuna prin tunelul metalic. O deranja enorm sunetul scos atunci cand genunhii lor loveau podeaua, asa ca fusese foarte recunoscatoare puterilor divine cand au descoperit ca sistem se continua prin pereti, fiind construiti in piatra.
Se simtea ca aerul era mai rece, dar nu era ceva deranjant. In curand, se pierdura de tot in intuneric. Ema isi scoase bagheta, cu greu, ce-i drept, datorita spatiului ingust, si o aprinse. Nu putea inainta cu ea in maa. Lumina s-ar fi plimbat intruna in fata ei. Si-o baga in bluza, agatand capatul luminos de lantisorul subtire din argint. Se simtea ca un muncitor in mina, cu lanterna agatata de cap. Diferenta era ca ea nu avea lanterna, nu o avea pe cap si probabil ca minerul ar fi avut mai mult spatiu de desfasurare.
" - Stii, Mel, niciodata nu m-am gandit sa cunosc Hogwarts-ul din acest unghi" chicoti Ema.