Retraind

[Ema Snow]

Lumina prea puternica si socul loviturii.
Ema scanci, ridicandu-se de la pamant. Tusii de cateva ori si privi in jur. Nimic nu parea nelalocul lui, exceptand faptul ca cei patru indivizi disparusera.
Artemait zacea pe o stanca, aranjandu-si penele si smulgandu-le pe cele avariate, Ariadne isi lingea laba lovita lnaga intinsul Charlie si sacaitul Stirb.
Fata se uita dupa Dawn. Statea intinsa pe iarba, protejandu-si capul cu mainile, undeva in spatele Emei.
" - Dawn? Esti bine?" intreba fata soptit, mai mult tarandu-se pana la ea.
Ema isi dadu parul la o parte de pe fata. O intepa usor obrazul, precum o mica zgarietura, dar nu-i dadu importanta si isi ajuta sora sa se ridice.

[Dawn Snow]

" - Da, lasa, sunt bine. Tu?"
Ema dadu un semn aprobator din cap. Lui Dawn ii veni cam greu sa creada, tinand cont de zgarietura de pe obrazul surorii sale, dar nu mai intreba sau comenta ceva.
Soimeanca se uita in jur.
" - Unde s-au dus afurisitii aia de.." incerca Soimeanca sa intrebe, dar a fost oprita de Ema.
Cele patru sileute se ridicau de dupa zidul scund al scarilor de la Hambar. David, Charles, May si Robert se uitara in jur, cautandu-le cu privirea pe fete. Dawn stia ca era doar o fractiune de secunda pana sa le vada stand in mijlocul campului, dar spre surprinderea ei, nimeni nu paru sa se uite la ele. Si era destul de sigura ca privirile lor trecusera cel putin de doua ori peste trupurile fetelor.

[Ema Snow]

" - Am murit?" sopti Ema, strambandu-se.
Neah... O durea bratul si obrazul, iar daca esti mort nu ai probleme de genu', nu-i asa?
Se ridica si se duse langa animale. Se asigura ca erau cat mai 'lipite' de zid si ca nu patisera nimic grav. Soimeanca se tari mai mult pana langa Hambar, deschizand fereastra joasa. Stia ca pe acolo se puneau in pivnita alimentele si cele necesare bufnitelor. Le facu semn sa vina. Stirbul se strecura primul pe fereastra, aterizand gratios pe sacii cu grau. Il urma indeaproape Ariadne, care se misca mai greu, datorita micului accident de la laba. Ema fu nevoita sa-l ia pe Charlie in brate si sa-l treaca dincolo de geam. Incuie fereastra si se ridica, la timp ca sa o auda pe Dawn. Peste cateva secunde, a fost capabila sa o vada langa trepte.

[Dawn Snow]

Dawn ii facu semn Emei sa vina inspre ea si isi duse un deget la gura.
Cele doua urcara scarile. Sora mai mare incerca sa-si aminteasca locul, bazandu-se pe memoriile din copilarie. De cate ori nu se ascunsese prin Hambarul bufnitelor, pierdand ore in sir aici? Scria pergamente interminabile sau desena, schitand pasarile din jurul ei. Soul era inca o bufnita tanara pe atunci.
Soimeanca o lua inaintea Emei, cercetand cu atentie fiecare loc.
Avea nevoie de un spatiu suficient de mare incat sa incapa amandoua sau macar Ema, un loc in care sa se piarda cu usurinta vederii.
Fiecare bufnita statea in locul ei, pe o bara dintr-un fel de 'ochi' in zid. Ultimul rand de spatii destinat bufnitelor era deasupra unor suporti largi din beton, iar sub fiecare suport putea incapea macar o persoana.
" - Nu primul etaj" gandi Dawn cu voce tare si urca mai sus.
Pe la cel de-al saselea nivel zambi multumita.
Ii explica Emei ce dorea sa faca si se apleca sub o bolta de ciment.
" - Cred ca incapem amandoua"

[Ema Snow]

" - E mai precaut sa stam separat" raspunse Soimeanca pe un ton scazut.
Se uita pe fereastra, inspre iarba intunecata de dedesupt.
La inceput, nu s-a putut concentra pe asta, caci in multe zone, plantele firave fusesera smulse de vraji. Se putea vedea pamantul zgariat, aratand precum carnea unui pui fugarit de o vulpe.
Ema inghiti in sec, desi nu-si putea explica gestul. Nu ii era teama. Sau poate ca da, fiindca acum nu mai era vorba de Porrin. Ea si sora ei se luptau cu Lestrange si cu inca trei prieteni de-ai sai. Iar cei doi barbati si femeia se dovedisera la fel de iscusiti precum Charles. Iar asta era ingrijorator, tinand cont ca e o lupta inegala.
Soimeanca a fost capabila sa vada cele patru siluete invartindu-se pe langa turn.
" - Unde.au.disparut? IDIOTILOR!" tipa Lestrange, separand fiecare cuvant.
Ema se duse langa Dawn, pozitionandu-se in asa fel incat sa schiar langa bolta ei.

[Dawn Snow]

Linistea nu era prezenta. Fetele puteau auzi strigatele de afara, in timp ce erau cautate. Macar de-ar fi venit cineva in ajutor, vazand tot taraboiul asta. Oh, la ce se gandea! Poate ca nu era nimeni atent la hambarul vechi care, de altfel, nici nu se vedea prea bine de la ferestrele castelului Hogwarts.
Ema se aseza aproape de bolta invecinata, iar Dawn se dadu mai aproape de margine.
" - Revenind" spuse Dawn cu un zambet mic si pe o voce scazuta. " As vrea sa-i fac o surpriza lui Heather, asa cum ti-am mai spus. "
Nu isi spusera nimic o vreme. Ascultau pur si simplu schimbul de jigniri dintre oameni de jos.
" - Ce ai mai facut? Cum merge in Hogsmeade? Ce nazbatii au mai facut Soimii? Si cum te impaci cu celelalte Case?"
Dawn era dornica sa afle tot ce pierduse. Ema ii scria de obicei totul in pergamentele pe care i le trimitea, dar momentan, fata nu avusese ocazia sa-si citeasca scrisoarea.

[Ema Snow]

Ema clipi surprinsa, ascultand vocea surorii ei. Vorbea atat de calm si despre subiecte atat de banale, de parca intreaga poveste cu Lestrange nu se intamplase niciodata. De parca inca vorbeau linistite pe banca acum probabil distrusa.
Nu raspunse imediat la intrebarile interminabile. Statu sa-si revina. Da... Cine mai putea vorbi cu lejeritate in astfel de cazuri inafara de Dawn? Ema se gandi iar la varianta ca sora ei avea cateva tulburari psihice, dar stia ca nu era adevarat.
" - Cu ce sa incep... Eu nu am mai facut nimic nou. Astept sfarsitul. Rose mi-a povestit de profetia ei. Trebuie sa recunosc ca imi este frica. Nu vreau sa pateasca ceva rau. Am mare incredere in ea si stiu ca poate sa-l omoare pe Porrin, dar numai daca vrea... Adica, ea nu este o criminala. E foarte buna la suflet si... na... Intelegi ce vreau sa spun. In Hogsmeade... E aglomerat. In ultima sambata am avut chiar o noapte de karaoke. Chiar a fost distractiv. Soimii? Oh, Dumnezeule! Il mai stii pe Spencer Athinkson? Ultima oara a pus o bomba cu vopsea in mijlocul camerei de zi. A fost ingrozitor!"
Ema scutura din cap, desi zambi. Orice postie facea un Soimean, stia foarte bine ca tot ii iubea si ca ii proteja. Daca se supara, ii trecea repede. Ochii-de-Soim erau familia ei pana la urma.

[Dawn Snow]

Dawn asculta distrata raspunsurile.
" - Eviti ultima intrebare, Emm?" chicoti ea slab si isi scotoci buzunarele.
Scoase de acolo scrisoare pe care o retinuse mai devreme de la Artemait. O desfasura si incepu sa citeasca in goana, dar cu atentie.

Draga Dawn,

Sper ca esti bine si sanatoasa. Toate lucrurile de pe aici au luat-o razna. Nu, glumesc. O noua Cupa a inceput, iar toti elevii sunt mai inversunati ca intotdeauna sa-si ajute Casa. Sunt atat de mandra sa-i vad pe coridoare, discutand aprins despre lectii. Uneori ma gandesc ca visez.

Heather, Ariadne, Stirbul si Artemait sunt bine. Asteptam sa ne vedem acasa. Eu si Heather o sa ne intoarcem acasa weekendul viitor. Sper din tot sufletul sa fii si tu acolo sau macar sa incerci sa ajungi. Stiu ca iti este greu cu transportul, dar haide! Ai strabatut jumatate de continent pentru a ajunge pe Diagon si nu poti sa refaci drumul pentru a ajunge acasa? Stiu eu ca poti.

Intr-adevar, Dawn putea. In restul scrisorii, vorbea despre ce tocmai ii spusese Ema.
Soimeanca zambi dragastos.

[Ema Snow]

" - Nu, nu-ti evit ultima intrebare" spuse Ema foarte inocenta.
Asculta cum se rupe plicul scrisorii si o lasa pe Dawn sa citeasca.
Se gandi la altele intre timp. Cum vor scapa de Charles si ceilalti? Ar fi facut o vraja ca sa cheme pe cineva, dar ar fi trecut nedetectata de cei patru? Un patronus ar fi fost prea luminos, imposibil de neremarcat, chiar si in ziua asta alba.
Si pana la urma, chiar vroia sa cheme pe cineva in ajutor? Chiar vroia sa riste sa-i puna viata in pericol? Nu. Ema cunostea prea bine raspunsul.
Incerca sa gaseasca in minte solutii si vraji. Macar acum nu mai purta grija animalelor. Toate erau jos inafara de...
" - Artemait!" sopti Ema innecandu-se.
Se duse langa fereastra, dar bufnita ei nu se vedea nicaieri. Fluiera scurt, dar nimic.
'Dumnezeule, nu!' gandi ea disperata, sprijinindu-si fruntea in maini.
Arty se aseza pe umarul ei si o trase de o suvita de par. Soimeanca ii zambi, incapabila de a mai adauga ceva si isi relua locul de langa Dawn. Bufnita se aseza langa ea.

[Dawn Snow]

Dawn termina de citit si pusa scrisoarea inapoi in buzunarul blugilor.
Fata si-a dus mana mai in spate, punandusi-o peste cea a surorii ei.
" - O sa vezi, o sa fie bine, Ema. O sa trecem noi si de asta" sopti ea scurt si bland. " Ma bucur ca esti in regula, Art!"
Fetele nu isi mai spusera nimic o vreme. Dawn stia vag la ce se putea gandi Ema.
Dar acum, ea se gandea la ce vor face cand oamenii lui Charles aveau sa intre in hambar. Aveau sa se ascunda, negresit, sub aceste bolte. Si apoi vor face ce? Pe Dawn o tenta ideea unui atac prin surprindere. Vroia sa-i ia pe nepregatite.
Vocile de afara mai incetasera. Vorbeau rar, intreband daca au gasit vreun indiciu in legatura cu locul in care se aflau acum fetele. Uneori, il auzea pe David intreband daca s-au gasit diferite parti ale corpului, precum un deget sau o suvita de par. Tipul chiar avea imaginatie. Bolnava si scandaloasa, e adevarat, dar inventiva.
Zambi cu jumatate de gura si readuse subiectul in discutie.
" - Inca mai astept ultimul tau raspuns" chicoti Dawn.