O mare incurcatura...

[Zen Alexander]

-Bravo! am raspuns eu de agilitatea Emei.
-Acum putem sa prindem acest dragon care ne va putea scoate din aceasta carte. am raspuns eu hotarat.
Dupa ca pestele a murit am plecat. Drumul a fost mult mai lung, habar n-am de ce, dar pana la urma am ajuns din nou acolo unde era dragonul. El era inca acolo, dar se agita. M-am gandit: "Poate o fi ranit!".
-Am ajuns la dragon! Acum cum o sa actionam? am raspuns eu intrebandu-ma.
Dragonul se misca dintr-o parte in alta, deci sigur e ranit, sigur.
-Dar, cred ca dragonul e ranit. i-am spus si Emei.

[Ema Snow]

Din moment ce erau doua persoane, Soimeanca a avut grija sa rupa pestele in doua. Stia cum se intamplase in poveste cand eroul si ajutorul sau prinsesera un singur dragon: ajutorul nu putuse sa intre in sat.
Ema tresari la cuvintele Cercetasului si se uita la dragon. Ingenunche langa el, privindu-l bland si punandu-si palma pe fruntea lui.
" - Ce e cu tine, frumusete?" sopti ea.
Creatura se misca cu un geamat harait si se uita spre Alexander.
Soimeaca se ridica si ii dadu tanarului bucata mai mare din peste.
" - Ar trebui sa incerci. Cred ca pe tine te place mai mult" zambi ea incurajator si il batu usor pe umar.
Dragonul scanci iar. Sunetele pe care le facea atrageau atentia altora. Dragonul pe care Ema il vazuse mai devreme se apropie, privind curios cei doi elevi. Fata facu un pas timid spre el si intinse bucatica de carne.
" - O vrei? E a ta daca da"
Dragonul negricios adulmeca aerul si ochii i se ingustara. Dar facu un pas inspre fata.
Ema isi intoarse capul pentru a vedea cum se descurca Alexander.

[Zen Alexander]

-Ce cuminte dragon! am zis eu surprins de linistea pe care o avea de fata cu noi.
Cand am inceput sa il verific am observat ca era lovit la unul dintre picioare. Trebuia sa il ingrijim. Dupa ce am cautat prin padure ceva plante medicinale si am gasit un lemn puternic iam pus plantele, am acoperit cu lemnul si am legat cu salcie rezistent.
Acum mai trebuia numai sa incercam sa il dresam, sa faca ceva trucuri ca sa plecam din aceasta care. "Oare cat este ora in lumea reala?" m-am intrebat eu la un moment dat.
-Si cum o sa il dresam? am intrebat eu curios.

[Ema Snow]

Cand se intorsesera, dragonul negru inca astepta langa cel ranit.
" - Nu stiu sigur..." raspunse Ema la intrebarea Cercetasului, putin cam nesigura.
Atentia ei se indrepta iar spre creatura neagra. Se apropie de el, dar fu avertizata de un marait slab.
" - E in regula... Nu-ti fac nimic rau... Avem nevoie de ajutorul vostru ca sa plecam de aici. Promit ca veti fi liberi dupa aceea. Promit!" sopti Soimeanca, incercand iar sa se apropie.
Era vag constienta ca era privita si de alti ochi, nu numai de cei ai dragonului.
Intinse mana, dar isi pleca privirea. Stia din carti ca dragonii se simt amenintati de privirile ce domina. Ema astepta. Putea auzi respiratia rapida a creaturii, pasii usori cand atingea pamantul. Dragonul ii adulmeca mana, iar fata simtea aerul rasuflat de narile lui pe degetele ei lungi. Incet, incet, botul creaturii atinse pielea tinerei. Era o senzatie incredibila. Solzii dragonului erau atat de mtasosi si atat de calzi.
Ema zambi si se uita pe sub gene.
" - Tu vei fi Wingedon" sopti ea.
Se misca lent inapoi si ingenunche langa Alexander, privind inca spre dragonul ranit.
" - Cred ca am putea sa-i dam un nume pentru inceput" zambi Ema. " Se pare ca pe tine te place, nu-l sperii si nici nu-l faci sa se simta in pericol. Ce nume alegi?"
Lua mana baiatului in a ei si o misca usor, pozitionand palma tanarului spre fruntea dragonului. Wingedon se apropie si mai curios, desi pstra o distanta precaut intre el si celalalt dragon, langa care se aflau acum doi copii.

[Zen Alexander]

Dragonul intradevar ma pleacea. Nu stiam de ce. Poate hainele, poate sentimentul de nefrica? Nu stiam, dar acum macar puteam pleca din aceasta carte.
-Cred ca o sa il numesc Zarak. am raspuns eu nesigur.
Acum trebuia sa vedem cum sa ajungem pana in acel regat. Am incercat prin valea dragonilor dar Zarak m-a oprit si prin asta am inteles ca era prea primejdios.
Singurul drum ramas era cel pe la parau. Dar era mult mai lung, dar si mai sigur plus ca ne trebuia si mancare.
-Pe unde o s-o luam catre acel sat? am intrebat eu curios.
Zarak era inca lovit dar eram sigur ca pana la ajungerea in acel sat va fi vindecat. Tot ce mai ramane e sa vedem ce o sa faca la acel concurs. Dragonului nu-i era deloc frica de mine de aceea eram sigur ca voi reusi sa il invat daca mai reusesc sa ii capurez aentia.

[Ema Snow]

" - Zarak" repeta Ema. " E un nume frumos. Si se potriveste cu infatisarea lui"
La parau au fost nevoiti sa faca o pauza. Trebuiau sa manace ceva. Soimeanca, inca uda de la genunchi in jos se pregati sa intre iar in apa. Wingedon marai. Se aseza pe mal, uitandu-se la Ema.
Fata facea exact ca inainte, dar acum ca nu se mai simtea atat de presata de problema dragonilor, pestii ii scapau printre degete. Putea da pe Wingedon cum scoate un harait din gat, foarte asemanator rasului.
" - Crezi ca tu esti mai bun?" se stramba Ema spre dragonul negricios, spunad cuvintele putin cam dur.
Dragonul se ridica plictisit si pasi in parau. Facu o miscare precum un oftat si lovi apa fulgerator. Cand isi scoase capul de sub apa, avea un somon mare in bot. Il inghiti aproape intr-o secunda
" - Ok, esti mai bun" rase Ema si-l mangaie. " Ma ajuti, te rog? Zarak e ranit si i-ar prinde bine niste mancare"
Se vedea ca Wingedon se dadea superior celor doi elevi. Acum prindea peste cu mai mult zel, umflandu-se in pene.
Ema iesi din apa si incerca sa gaseasca niste lemne. Poate ca dragonii nu aveau o problema cu pestele crud, dar ea nu era o fana a sushi-ului.

[Zen Alexander]

-Vin si eu! am zis catre Ema.
Dupa ce am gasit lemne am reusit sa aprindem un foc cu ajutorul unui cremene si o piatra.
Dupa ce am mancat bine si ne-am saturat am planificat drumul catre sat. era destul de lung, dar macar aveam timp ca sa ne antrenam dragonii ca sa reuseasca. Dar m-am gandit: "Daca ne bagam noi in acest concurs si vom castiga, vom strica firul actiunii". O sa ma mai gandesc pana ajungem in sat la ce o sa facem ca sa nu stricam actiunea.
-Sunteti pregatiti de drum? am intrebat eu si am inceput sa plecam.
Pe drum mi-am antrenat dragonul sa se lupte si sa zboare. zburatul cred ca stia dinainte.

[Ema Snow]

Ema inca lucra la partea cu increderea. Wingedon se dovedea a fi un incapatanat. Se parea ca stie sa zboare, problema era cum il facea sa execute acestea la momentul potrivit.
Si totusi, ceva se intampla intre ea si dragon. Parea ca Wingedon refuza sa faca ce dorea Emm numai pentru a o sacai. Era exact ca si Spencer, un coleg de Casa.
Ceea ce a lasat-o pe Ema cu gura cascata s-a intamplat in fata micutei prapastii pe care trebuiau s-o treaca. Wingedon o impinse de la spate pentru a-i atrage atentie. Se intinse pe pamant, lasandu-si aripile mai obicei.
" - Vrei sa urc?" intreba fata putin nesigura.
Se prinse delicat de umarul dragonului si se catara in spatele lui, alunecand intre spatiul dintre aripi. Trebuia sa aiba grija sa-si tina picioarele in fata ca sa nu-l incomodeze pe Wingedon.
Era ca si cum ar fi incalecat un cal extraordinar de scund.
Dupa ce au trecut de mini-obstacol, dragonul nu o mai lasa pe fata sa se dea jos.
" - Vrei te rog sa lovesti creanga aceea cu coada?" intreba Ema din cnd in cand, incercand sa-l faca pe Wingedon sa loveasca.

[Zen Alexander]

Zarak ca si dragonul Emei m-a luat in zbor. Am observat ca dragonul Emei nu vroia sa o lase in jos si piedeam timp asa ca am luat o bucata de peste si am strigat la Wingedon:
-Hei, Wingedon, nu ai vrea ceva bun? am zis eu prefacanduma.
Dupa ce am reusit sa cobor dragonul Emei ea a coborat. Cand m-am uitat in jur am vazut satul mult mai aproape, mi-a dat seama a pana deseara o sa putem ajunge in acel sat.
Zarak se simtea mult mai bine, piciorul ii revenise si acum putea merge bine.
Am vazut cat de incapatanat era Wingedon si asa ca i-am zis Emei:
-Nu vrei sa imi lasi mie dragonul tau, poate reusesc sa il educ putin? i-am zis Emei putin descurajat.

[Ema Snow]

" - Hai sa incercam impreuna atunci" zambi Ema, putin cam stanjenita de situatie. "Wing... Vezi tu copacul acela? Ce ai spune sa rupi o ramura? Doar nu esti un dragon prostut, nu?"
Orgoliul. Asta trebuia atacat.
Dragonul izbi trunchiul cu coada, dar nu rupse vreo ramura. Fornai pe nas si arunca o privire gen ' Nu, serios, chiar vrei sa fac asta?'
Ema rase. Ii placea acest dragon si si-ar fi dorit sa stea mai mult cu el. Dar nu mai era timp. Competitia trebuia sa inceapa, iar elevii trebuiau sa castige si sa scape.
Soimeanca avea un sentiment ciudat despre castig, desi nu intelegea de ce.
Urmari cu atentie miscarile lui Alexander, pozitia corpului sau si modul in care vorbea cu dragonii, incercand sa retina cat mai multe.