Under control.

[Evelyn Steel]

Just me and Jennifer.

Soarele tocmai apunea.Eveline iesi din castel si privi in jurul sau.Liniste.Prea liniste.Linistea aceea dinaintea furtunii.Doar ca si furtuna avea partile ei bune.
Eveline cobori treptele de marmura si incepu sa mearga spre portile mari cu mainile in buzunare.Din nu stia ce motiv vroia sa mearga iar in Padurea lui Dean.Poate doar avea chef de o plimbare.Sau sa fi fost iar instinctele sale de Medium?

Auzi pasi in spatele sau dar nu se obosi sa vada cine era.Oricine ar fi fost avea sa se intoarca inapoi exact asa cum venise pentru ca numai lua pe nimeni cu ea.Bine,poate avea sa ia cu ea pe cineva pe care cunostea.Pentru ca momentan nu avea chef de noi prietenii.Si atunci o voce cunoscuta se auzi din spatele sau.Ii strigase numele.Eveline se intoarse si dadu nas in nas cu Jennifer,ce inca alerga innebunita sa o ajunga din urma.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer o vazuse pe Eveline iesind din Turnul Cercetasilor, si se intrebase unde se duce.Afara mai era un pic si incepea furtuna..
Se duse repede in camera ei, isi luase pelerina de ploaie la ea, pentru orice eventualitate si vroia sa se duca dupa Eveline.Nu vroia sa o lase singura, stia ca Eve nu era genul sa se plimbe singura pe langa castel la ora asta, asa ca avea de gand sa se duca dupa ea.
Cand coborase inapoi in camera de zi Eveline numai era asa ca fugise cat putu ea de repede spre iesirea din castel.
O vazuse pe Cercetasa aproape de marile porti de la intrare, asa ca coborase scarile in mare graba si incepuse sa o strige.
-Eveline, stai !!
Eveline nici nu se intoarse prima data, Jenn presupunand ca nu o auzise.
-Eveline, asteapta`ma !! strigase ea si mai tare incepand sa alerge cat putea de repede spre Cercetasa.
Fata se oprise intorcandu`se spre Jenn , iar din cauza ca Jenn alunecase pe iarba cele doua Cercetase se ciocnira.

[Evelyn Steel]

Eveline apuca sa vada doar o clipa silueta lui Jennifer.Apoi simti pamantul sub ea si pe cineva deasupra sa.In graba sa,Jennifer se impiedicase probabil de propriile sale picioare.Eveline isi puse mana la cap gemand.Minunat!Durere de cap.Asta ii mai lipsea.Incerca sa se ridice si Jennifer se dadu imediat de pe ea,ajutand-o.

- Data viitoare,anunta-ma bine?Nu vreau sa ajung la spital din cauza ta mormai Eveline scuturandu-se de praf.
- Pai e vina ta ca nu auzi cand te striga cineva sari Jennifer dar apoi se facu mica cand vazu privirea lui Eveline si se sterse si ea de praful de pe roba.
- Unde te duci? intreba ea pana la urma.
- In Padurea lui Dean zise Eveline ridicand din umeri.Jennifer zambi usor spunand ca o va insoti.Eveline accepta fara prea mare tragere de inima si cele doua iesira pe portile mari,unde puteau Disparea.
- Tine-ma de mana mormai Eveline.Jennifer o tinu strans de mana si cele doua Disparura,Eveline gandindu-se intens la destinatia lor.

[Jennifer L. Campbell]

In timp ce cele doua Cercetase Dispareau in Padurea lui Dean, Jenn simti cum ii vine rau, stomacul ei intorcandu`se pe dos."Ce bine ca nu dureaza mult sa Disparem" isi spune ea in gand.Mai Disparuse si Aparuse de cateva ori, dar nu se obisnuise inca cu senzatia provocata.
Ajunse in padure, Jenn presupunea ca era undeva prin mijlocul ei, deorarece nu se vedea nimic inafara de copacii.
Afara era seara, iar stelele luminau bolta cereasca.
-Lumos, sopti Eveline, iar Jenn facuse si ea acelasi lucru.
Fetele au inceput sa mearga prin padure, iar Jenn se intreba ce cauta Eveline aici la ora asta.Pana la urma se gandi sa o intrebe:
-Eve, da ce cautam noi aici pana la urma?

[Evelyn Steel]

In sfarsit Aparura.Eveline dadu drumul maini lui Jennifer pentru a admira padurea.Era exact asa cum o stia.Nimic nu se schimbase.Copacii erau la fel de desi si de tineri ca in ultima ei vizita aici,cand fusese cu Tamara.Era de parca ar fi fost ieri.Si aici noaptea deja se instalase.Soarele apusese demult si stelele erau cu miile pe cer.Parca acum zece minute era deabia apusul.Si acum era noapte in toata regula.

Eveline isi aprinse bagheta si incepu sa mearga in acelasi ritm cu Jennifer.Eveline se intreba oare cand o va intreba ce cautau ele aici.La cum o stia pe Jennifer intrebarea ar fi trebuit sa fie pusa ...
- Eve,da ce cautam noi aici pana la urma? mormai Jennifer de langa ea.Eveline schita un zambet.Intotdeauna la fel.
- Trebuie sa ma intalnesc cu Devoratorii Mortii pentru a deveni una de-a lor zise ea simplu.Jennifer se opri,pe chip citindui-se socul.Eveline izbugni in ras.
- Glumeam.Haide,sa mergem zise ea si cele doua pornira iar la drum.

[Jennifer L. Campbell]

-Mi`am dat seama ca glumeai, dar sa stii ca este o gluma foarte buna, mormai iar Jennifer.
Jennifer se afla pentru prima data in Padurea lui Dean, dar ii placea locul acesta.Nu stia de ce dar padurea aceasta o linistea , o calma intr`un fel neobisnuit.In timp ce mergeau Jenn ridica privirea spre cerul instelat.Era o noapte frumoasa, numai buna de o plimbare.
Mergeau de ceva timp prin padure, iar fata se intreba cat oare o sa mai mearga asa fara sa stie incotro se duce.
-Si tot nu mi`ai raspuns la intrebare, ii spuse Jenn lui Eveline care parea pierduta in ganduri.Eve ai patit ceva?
Chiar cand terminase de pus intrebarea, Jenn se impiedica de o creanga mai mare si cazu in genunchi.
Cele doua Cercetase incepusera sa rada, Eveline ajutand`o pe Jenn sa se scoale dupa jos.Cercetasa isi rupse blugii.
-Asta imi mai trebuia, sa imi rup blugii, spuse ea enervata.

[Evelyn Steel]

Mai rau de atat nu se putea,cu siguranta.Nervii lui Eveline erau intinsi la maxim si simtea ca era ca un balon ce va exploda in urmatorul minut.Pe langa faptul ca nu se simtea deloc bine,blugii sai cei noi erau rupti si plini de noroi.Si durerea de cap nu prea ii dadea pace nici ea.Iar ca sa umple borcanul,Jennifer incepu sa rada.

- Mda,foarte amuzant n-ai ce zice mormai Eveline in timp ce se ridica.
- Defapt radeam de privirea de pe fata ta chicoti Jennifer ajutand-o.Eveline descoperi acolo unde blugii erau rupti o taietura usor adanca din care curgea putin sange.
- Ferula mormai Eveline si sangerarea mai inceta putin.
- Ar trebui sa inaintam,incepe sa mi se faca frig mormai Jennifer scotandu-si bagheta.Eveline dadu din cap si cele doua pornira din nou,fiind mai atente la drum.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer incepuse sa rada in hohote de Eveline.Chiar dupa ce Jennifer cazuse si isi rupse blugii, cazuse si Eveline, rupandu`si si ea blugii.

Fetele pornira in continuare inspre mijlocul padurii.Afara se lasase o ceata neobisnuit de groasa, si racoare.
Jennifer isi puse pelerina de ploaie pe ea, chiar daca nu incepuse ploaia, o mai incalzea.Isi intoarse privirea spre Eveline care se uita la ea chicotind.
-Ce ?! Daca mi`e frig, spuse Jennifer mormaind si ridicand din spranceana.

Cele doua Cercetase ajunsera intr`o poienita -sau ceva de genul- iar Eveline se asezase pe un bustean care era intins pe jos.Jennifer se puse in fata ei punandu`si mainile in sold si spunandu`i:
-Si acum ce facem? De ce ne`am oprit? Macar ne mai incalzeam daca mergeam in continuare.
-Nu te`am obligat eu sa vii, spuse Eveline mai mult mormaind.
-Nu, nu mai obligat, dar nu vroiam sa te las singura, mai ales ca esti prietena mea, spuse Jennifer revoltata.
Se puse si ea pe bustean, impreunandu`si mainile, si asteptand.
-Si pana la urma de ce ne`am oprit aici? intrebase ea

[Evelyn Steel]

Pe Eveline deja o sacaia lucrul asta.Nu isi daduse seama,pana in clipa de fata,cat de vorbareata putea fi Jennifer.Parca nu era asa prima data cand o cunoscuse.Atunci era boboaca timida iar acum e guraliva din anul III.Din nou,parca timpul trecea prea repede si ele nu puteau face nimic ca sa il opreasca.Era ceva ce nu puteau controla.Si poate ca era mai bine.Totul trebuie sa decurga asa cum trebuie sa decurga.

- Ai putea sa si raspunzi sari din nou Jennifer.Eveline vroia sa o stranga de gat.Intr-un mod prietenesc,desigur.
- Jennifer zise Eveline printre dinti stiai ca ai gura cam mare? intreba ea oftand.
- Haide Eveline! se planse Jennifer.Macar raspunde-mi la intrebare continua ea privind-o sceptica.
- Ne-am oprit pentru ca ma dor picioarele zise Eveline simplu.Jennifer ridica din sprancene.Bine,bine ne-am oprit pentru ca mi se pare ceva ciudat la poiana asta zise Eveline privind in jur.Ii era familiara.Nu stia de ce,dar credea ca mai mersese acolo,odata.Dar stia foarte bine ca nu o facuse.Totusi asa i se parea.Ah,chestia asta ii dadea dureri si mai mari de cap.
- Eveline zise Jennifer usor.Cred .. cred ca ne urmareste cineva zise ea.Eveline se ridica si scana poienita.Insa nu vedea pe nimeni.Oare chiar era cineva care le urmarea?

[Jennifer L. Campbell]

In timp ce Eveline ii spunea Cercetasei cat de vorbareata era, Jennifer se uita prin poiana.Nu stia de ce dar avea presimtirea ca erau urmarite.Chiar in acel moment i se paruse ca vazuse pe cineva intre copacii din fata ei.
- Eveline zise Jennifer usor.Cred .. cred ca ne urmareste cineva.
Eveline isi intoarse privirea si privea poenita.Se parea ca nu era nimeni.
-Nu este nimeni Jenn, spuse ea iar Jennifer presupuse ca isi daduse ochii peste cap asa cum facea de fiecare data.
-Iti spun..am vazut pe cineva printre copacii aceia, spuse ea aratand spre locul unde vazuse acea silueta.
Stia ca Eveline s`ar putea sa nu o creada.Nu era prima data, si mereu se dovedea pana la urma ca Jennifer avea dreptate.Si oricum, chiar vazuse pe cineva acolo.
-Stii ceva? Daca nu ma crezi ma duc singura sa vad puse Jennifer ridicandu`se de pe bustean.
Eveline nu spuse nimic, asadar Jennifer pasea usor inspre acel loc.Isi scoase bagheta si pe care si`o puse iar in roba in momentul in care se asezase pe bustean si sopti "Lumos".
Lumina provenita din bagheta lumina chiar cat Jennifer avea nevoie.Afara se auzea doar sunetul vantului plutind printre copacii paduri, si sunetul frunzelor de pe jos calcate de Jennifer.
Ajunse in locul acela si ridica`se bagheta si mai sus ca sa poata vedea daca era cineva prin apropiere.Numai era nimeni.Se puse pe vine si cerceta de data aceasta pamantul din fata ei.Si vazu:era o urma de picior, ramasa pe pamantul moale.
-Eveline, vin`o aici, tipase ea.