Your veins run dry.

[Desiree Rose Goth]

OOC: Only me and Ainsley.
Your veins run dry.

Rasuflarea ii era intretaiata din pricina faptului ca alergase prin tot Castelul, incercand sa caute o cale de iesire. Nu mai voia sa fuga ; pur si simplu dorea sa zaca printre firele de iarba incarcate deja cu roua diminetii, fara sa se gandeasca la nimic.
Bineinteles, aceea era una din situatiile in care nu-si putea permite un asemenea lux. Daca se opreau, nu mai era alta cale de a face rost de informatiile pe care le voia. A, si in plus va fi cu siguranta exmatriculata de la Hogwarts. Acesta i se parea un motiv destul de bun pentru care sa alerge.
- Vad coliba lui Hagrid, gafai Ainsley, cu vocea franta din cauza efortului.
Isi ridica privirea din pamant. In casuta uriasului nu era nici macar o lumina aprinsa - oare se aventurase in Padurea Interzisa sau doar dormea?

[Ainsley S. Everdeen]

I se parea ca drumul pana la coliba uriasului durase zeci de ore, cand de fapt ii luase numai vreo doua minute ca sa iasa din Castel. Isi simtea inima batand nebuneste in piept, dar nu mai putea respira normal din cauza fugii. De fapt, nici macar nu stia daca mai rasufla.
Arunca o privire in spate. Putea jura ca mai multe lumini s-au aprins prin Castel, mai ales pe la etajul al treilea.. acolo unde atacase ea studentul. Excelent. Daca ar fi stiut ca lucrurile vor lua asa o turnura in noapte aceea, Ainsley nici nu s-ar fi chinuit sa iasa din Turn.
Aproape ca suspina de usurare cand ajunse in fata casutei lui Hagrid.
- Nu e nicio lumina aprinsa, remarca ea, cu vocea franta.

[Desiree Rose Goth]

O privi pe Ainsley si, spre surprinderea ei, vazu panica in ochii sai. O intelegea, avand in vedere ca miza era imensa. O sa mearga in Padurea Interzisa ca sa-l caute pe Hagrid daca era nevoie. Va face absolut orice.
- Trebuie sa fie aici, gemu Cercetasa.
- Nu cred ca avem noi norocul asta.
Vocea lui Ainsley era rece cand a rostit acele vorbe. Desiree ii arunca o privire plina de subinteles si incepu sa bata in usa colibei cat de tare putea.
- Hagrid, deschide-ne ! Suntem noi.
Il auzea pe Colt schelalaind inauntru, dar nu simtea pasii uriasului reverberand prin peretii casei.

[Ainsley S. Everdeen]

Simti cum rasuflarea i se frange. Arunca inca o privire spre Castel si se ruga ca nimeni sa nu se uite pe fereastra la ora aceea. Sau macar ca nimeni sa nu le caute prin imprejurimi.
- Ai o pelerina care te face invizibil? intreba Ainsley, rugatoare.
Desiree ii arunca o privire plina de repros, apoi ii raspunse:
- Crezi ca daca as fi avut nu ti-as fi zis pana acum?
Ainsley ofta si batu si ea la usa colibei. Niciun semn de viata din partea uriasului.
- Cred ca trebuie sa-l cautam prin Padurea Interzisa, se eschiva Desiree. Asta daca nu ai tu alte optiuni..

[Desiree Rose Goth]

Se uita la Ainsley. Era aproape sigura ca va primi din partea ei un protest care va trezi intreg Castelul ; insa Cercetasa isi cobori privirea in jos si mumura ceva ce suna ca o aprobare. Desiree rasufla usurata. Nu ii mai trebuiau si mofturile lui Ainsley , deja avea destule necazuri.
Murmura "Lumos!", iar o scanteie slaba se aprinse in varful baghetei. O trase pe colega ei de maneca robei, spre Padurea Interzisa, ca si cand ii era teama sa nu dispara. Ainsley insa doar inghiti in sec, apoi o intreba:
- De ce nu-l asteptam pur si simplu pe Hagrid aici?
Cercetasa clatina din cap, apoi ii explica:
- Fiindca ne-ar putea gasi cineva foarte usor. Si nu vrei asta, asa-i?

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley ofta si-si plimba privirea spre copacii din Padurea Interzisa. Ultima data cand intrase acolo cu o colega se ratacise, iar profesorilor le-a luat cam doua zile sa le gaseasca. De atunci isi jurase sa nu mai puna vreodata piciorul pe acolo.
Iar acum Desiree o obliga sa mearga acolo..
- Ce, ti-a murit iarasi spiritul de aventura? o intreba Cercetasa, banuitoare.
- Nu e vorba de niciun spirit de aventura, ii raspunse, fara sa ezite. E vorba de ceea ce e corect si ceea ce ar trebui sa facem.
Ofta inca o data si merse cu pasi rapizi in Padurea Interzisa. Auzea iarba fosnind in urma ei, semn ca Desiree o urma, iar asta o impiedica sa o ia la fuga in directia opusa.

[Desiree Rose Goth]

Cuvintele lui Ainsley ii rasunara in minte mult dupa aceea. E vorba de ceea ce e corect si ceea ce ar trebui sa facem. Se simtea de parca colega ei stia ceva ca trebuia sa ii impartaseasca si ei. Pasi printre firele de iarba, atenta la orice sunet neobisnuit. Miza era prea mare ca sa-si permita sa nu fie precauta in noaptea aceea.
Nu puteau sa-l strige pe Hagrid, de frica sa nu fie auzit de persoanele din Castel. Nu puteau sa trimita scantei in aer fiindca in felul acela le-ar fi vazut tot Hogwarts-ul. Singura varianta pe care o mai aveau era sa spere ca vor da de urias din greseala.
- Poate dormea bustean, iar noi il cautam ca niste idioate prin Padure, mormai Ainsley, nemultumita.
Desiree nu-i raspunse imediat. Nu putea sa-i dea dreptate atat de usor.

[Ainsley S. Everdeen]

Mergeau cu un pas alert prin padure, fara a alerga. Ainsley simtea ca nu va mai rezista daca va incerca sa fuga, si probabil ca Desiree cunostea acest lucru. La urma urmei, nu planificasera ele noaptea aceea dezastruoasa. Nu planificasera sa atace un elev, sa fuga bezmetice prin toata scoala, pentru ca apoi sa ajunga in Padurea Interzisa. Vulnerabile.
- Cat timp va trebui sa stam aici? intreba Desiree, nelinistita.
Vocea ei nu era mai inalta decat o soapta. Cand vorbi, Ainsley isi auzi propria voce ragusita si obosita.
- Nu vom sta daca il gasim pe Hagrid. Daca nu il gasim... ei, bine, va trebui sa stam pana vom fi in siguranta adica pana pe la venirea zorilor sau pana la amiaza.

[Desiree Rose Goth]

Pana la venirea zorilor.
Genunchii aproape ca se prabusira sub ea. Alergase toata noaptea, daduse peste cateva chestii moarte, iar singura ei rasplata erau cateva ore intregi petrecute in Padurea Interzisa, cu cine stie ce mutanti creati de Hagrid.
Nu, nu pot face asta. Daca va refuza sa mai inainteze? Daca se va opri pur si simplu la marginea cararii, pentru ca apoi sa faca cale intoarsa? La urma urmei, Ainsley il atacase pe acel student, nu ea. De ce sa mearga in continuare?
O privi pe colega ei si isi aminti de tot ce facuse pentru ea. O ajutase cand avusese nevoie. Acum Ainsley avea nevoie de ajutor, de ajutorul ei, nu al altcuiva. Nu putea sa-i intoarca pur si simplu spatele in clipele acelea.

[Ainsley S. Everdeen]

O auzi pe Desiree rasufland adanc in spatele ei. Se intreba daca mai putea sa inainteze prin padurea cufundata in intuneric, cu simpla scanteie a baghetei drept calauza. Ea nu mai putea, dar nadajduia ca Cercetasa sa o conduca mai departe. Erau bagate impreuna in povestea aceea.
- Sper sa il gasim, zise Desiree, cuvintele ei sunand aproape ca un repros. Nu am chef sa stam sa-l cautam chiar toata noaptea.
Si ce e vina mea daca il cautam toata noaptea? Asta ar fi vrut sa-i spuna. Dar apoi isi aminti ca Desiree venise de bunavoie cu ea si nici macar nu era obligata sa mearga mai departe.
- Mda, asta sper si eu, raspunse Ainsley , intr-un final.