All dreams are lost in lies

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth îşi îmbrăţişă încă o dată părinţi, îşi luă cufărul şi bufniţa , privi încă o dată locomotiva vişinie şi urcă hotărâtă în tren. Holurile zumzăiau de elevi din diferiţi ani, printre care cei mai agitaţi fiind bineîmţeles cei din primul an. Înţelegea sentimentul, în ciuda calmului ei obişnuit avusese mari emoţii atunci când venise prima dată la Hogwarts. Acum avea să înceapă al IV-lea an , şi deşi se obişnuise cu magia, încă simţea o senzaţie ciudată când se urca în tren.
Scutură din cap , dându-şi seama că rămăsese pe loc, împiedicând trecerea mai multor elevi . Se puse din nou în mişcare , căutând cu atenţie un compartiment gol. Venise destul de devreme şi majoritatea elevilor se aflau încă pe peron aşa că n-a durat mult până să găsească unul.
Zâmbi cu jumătate de gură aşezându-se lângă fereastră , cu bufniţa sa , Hollow în dreapta ei.

[Evelyn Steel]

Eveline isi imbratisa mama strans apoi ii dadu drumu zambindu-i.Aceasta ii ura noroc in noul an scolar.Da,va avea nevoie.Era in anul VI la Hogwarts ceea ce insemna ca nu va mai petrece atat de mult timp acolo.Dar nu vroia sa se gandeasca la asta.Cand va veni timpul,se va gandi.Insa nu acum.Acum trebuia doar sa fie fericita ca incepea un nou an scolar in care se vor intampla multe lucruri noi.

Isi tara cufarul si colivia lui Apolline incercand sa gaseasca un compartiment liber si raspunzand saluturilor prietenilor sai.Lily mergea timida in spatele sau dand din coada.Probabil si ea simtea ca ceva era diferit.Dar totusi,nu gasea nici un compartiment liber?Deja se ocupasera toate.
In timp ce isi tragea cufarul dadu norocul peste ea.Gasi un compartiment unde nu era decat Elizabeth.Eveline zambi.De atata timp nu o mai vazuse,de cand cu intamplarea din Baia plangacioasei Myrtle.Ii lipsise.
Eveline deschise usa si intra .Elizabeth isi indrepta atentia spre ea.
- Buna Elizabeth.Te superi daca raman aici? intreba Eveline usor.

[Effy K. Dietrich]

Se uită plictisită la bufniţa sa, care moţăia cu penele înfoiate. Era aşa amuzantă, semăna cu o prepeliţă. Îşi strecură un deget printre bările de metal şi o mângâie delicat pe ceafă. Ştia că bufniţei îi plăcea la nebunie când făcea asta.
Uşa se deschise, dar Elizabeth abia observase acest lucru, fiind prea atentă la bufniţa sa roşcată. În cele din urmă îşi ridică capul şi se uită la persoana care intrase. Un zâmbet sincer fericit se întinse pe chipul său palid. Era Eveline.
"Nu mă supăr. Cum aş putea să mă supăr, Eveline? " Îi răspunse ea calmă şi îi făcu semn să se aşeze. Se întreba ce mai făcuse, nu o văzuse de ... ei bine, nu ştia de cât timp, dar în orice caz era destulă vreme.

[Evelyn Steel]

Eveline zambi si isi lasa cufarul si colivia jos.Erau al naibi de grele si trebuise sa le tarasca aproape jumatate de tren,pana gasise loc liber.O dureau mainile deja.Isi puse cufarul sus si colivia langa el si se aseza in locul indicat de Elizabeth.Eveline privi bufnita lui Elizabeth,o bufnita roscata ce acum dormea in colivia sa.Eveline privi colivia goala a lui Apolline si ofta.Bufnita ei alba era acum trimisa cu o scrisoare.Abia astepta sa se intoarca.Insa pana atunci o avea pe Lily,care se asezase langa ea si isi puse capul pe labe.

- Doamne de cand nu te-am mai vazut zise Eveline indreptandu-si atentia spre Elizabeth.Aceasta chicoti.
- De mult timp,da stiu zise ea zambind.Eveline ii intoarse zambetul.Chiar ii fusese dor de Elizabeth.
- Ultima oara cand te-am vazut erai anul .. II zise Eveline chicotind.
- Da,pai a trecut ceva timp.Acum sunt anul IV zise Elizabeth mandra.Eveline zambi.Si ea fusese candva in anul IV.Parca era ieri.
- Timpul trece mai repede decat ne imaginam zise Eveline oftand.

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth o privi o clipă pe Lily. Îşi amintea prima întâlnire dintre căţeluşă şi pisica sa, Lorette. Fusese cu adevărat amuzant s-o vadă pe pisica ei neînfricată, pentru prima dată speriată.
"Într-adevăr. Poate prea repede" Spuse Elizabeth, după care oftă. Parcă ieri ajungea prima dată la Hogwarts, în barca lui Hagrid. Îşi amintea cum privise uimită castelul şi cum exclamase mirată atunci când văzuse lumânările plutind în Marea Sală, şi când văzuse tavanul camuflat în culorile cerului.
De asemea îşi amintea de întâmplarea din Baia Plângăcioasei Myrtle, de parcă ar fi fost ieri. Îşi amintea cum Myrtle scosese acele sunete încercând să le sperie pe Cercetaşe, îşi amintea cât de fericită fusese Eveline când găsise jurnalul surorii sale.
Un zâmbet melancolic i se întinse pe chip, privind o clip colivia goală de lângă Eveline.

[Evelyn Steel]

Eveline stia ca Elizabeth isi amintea si ea acea seara petrecuta in baia plangacioasei Myrtle.Isi aduse aminte,cu un zambet,cat de timida era Elizabeth la inceput.Iar Eveline parca se regasea in ea.Exact asa fusese si ea in primul sau an,dornica sa afle cat mai multe.Traise clipe minunate la Hogwarts,clipe pe care nu le va uita niciodata,chiar daca unele dintre ele au fost si mai rele.

Trenul gonea nebuneste.Mii si mii de culori treceau prin fata ochilor lui Eveline,in timp ce privea pe fereastra.Deabia astepta sa ajunga la Howarts.Ii era dor de tot ce tinea de acel castel,chiar si de Peeves care o sacaia si o calca pe nervi de cate ori se intalneau.
- Si ce-ai mai facut? intreba Eveline incercand sa gaseasca un subiect de vorba.

[Effy K. Dietrich]

Se întreba dacă şi Cercetaşa ce gândea la noaptea în care se întâlniseră. Zâmbetul deveni mai larg amintindu-şi cum era la început: timidă, fricoasă şi totuşi dornică de aventură. Credea că aceasta era o trăsătură comună la Cercetaşi, pentru că nici o altă trăsătură a acestei Case nu părea să se regăsească în ea.
" Am fost acasă, la părinţii mei." Se gândi o clipă la pisica ei. Cât de fraieră fusese că n-o luase cu ea, dar totuşi îi era mai bine acasă. Ştia cât de dor îi fusese animalului ei de celelalte pisici, dar şi de părinţii Cercetaşei.
"Dar tu ? Unde e bufniţa ta?" Întrebă ea privind o clipă colivia, apoi pe Eveline.

[Evelyn Steel]

Eveline isi aminti brusc de pisica lui Elizabeth,Lorette.Ii placuse mult de pisica aceea.Si din cate isi mai amintea Eveline,si lui Lily ii placuse de ea.Eveline isi privi catelusa ce acum dormea dusa langa ea.Trecuse prin multe alaturi de ea.Si se bucura sa o aiba langa ea,acum ca Apolline e plecata.Eveline isi dadu seama, ca Elizabeth o intrebase de Apolline ce era plecata cu o scrisoare.Se hotara sa ii raspunda sincer.

- In ultima vreme am stat cu mama si cu sora mea zise Eveline ridicand din umeri.Elizabeth facu ochii mari.
- Sora ta? intreba ea.Eveline isi aduse aminte ca Elizabeth nu stia de ea si de Melisse.
- Eu si Melisse suntem surori.Am fost despartite la nastere pentru binele nostru.Insa acum ne-am regasit zise Eveline zambind.Elizabeth zambi si ea.
- Si Apolline? intreba ea.
- E trimisa cu o scrisoare pentru prietenul meu zise Eveline zambindu-i si sperand ca Apolline sa se intoarca cat mai repede cu raspunsul.

[Effy K. Dietrich]

Rămăsese surprinsă. Nu se gândise că Eveline avea o soră. Se bucura sincer pentru ea, acum avea cu cine să împartă trăirile. I-ar fi plăcut să o cunoască şi ea pe sora Cercetaşei. Era sigură că Melisse semăna mult cu Eveline, cel puţin la comportament.
" Aşa-i că o să mi-o prezinţi şi mie pe sora ta? " Întrebă Elizabeth veselă pe Eveline. Îşi dorea mult s-o cunoască pe sora ei.
Îşi dădu seama că colega sa Cercetaşă voia ca bufniţa să vină mai repede, aşa că se uită pe geam în speranţa că o va zări pe Apolline. Se încruntă încercând să zărească ceva prin ceaţa şi norii de afară.

[Evelyn Steel]

Eveline zambi larg.Elizabeth nu era prima care ii cerea acel lucru lui Eveline.Toti prieteni sai dorisera sa o cunoasca pe Melisse,misterioasa sora ce fusese luata de langa ea la nastere pentru a fi in siguranta.Iar apoi ramasesera uimiti cand vazura ca era vorba de Melisse,Cercetasa din anul IV pe care o vazusera de atatea ori.Eveline era sigura ca Elizabeth o cunostea pe Melisse.Poate nu direct,poate nu vorbisera niciodata,dar din vedere da.Doar era Cercetasi.Si Eveline petrecuse multe ore in camera de zi a Cercetasilor cu Melisse,iar de cateva ori o zarise si pe Elizabeth.

- Desigur ca ti-o voi prezenta.Nu esti prima care imi cere asta.Si cred ca deja o sti .. poate nu ati vorbit.E tot la Cercetasi ii zise Eveline lui Elizabeth care asculta atenta.
Eveline o zarise pe Elizabeth privind mai devreme pe fereastra.Probabil incerca sa vada ceva prin norii si ceata de afara.Eveline privi si ea,sperand sa o vada pe Apolline.Vazu un punct mic in zare,dar nu-si putea spune sigur daca era sau nu ea din cauza vremii.Insa spera sa fie.