Your veins run dry.

[Desiree Rose Goth]

Putea auzi deznadejdea din glasul fetei, aproape palpabila in aerul incarcat. Se simti mizerabila numai pentru ca a deschis gura ca sa spuna cuvintele acelea.
- Il vom gasi , o asigura ea. O sa vezi, il vom gasi repede.
Continuara sa mearga printre radacinile noduroase ale copacilor. Desiree simtea plutind in jur un miros usor de descompunere, ca si cand ar fi murit cineva prin apropiere. Spera totusi ca erau doar frunzele vestejite ce fosneau usor la picioarele ei.
- Acela e Hagrid cumva? intreba Ainsley, indicand cu capul un copac oarecare.
Langa acel copac vazu o silueta difuza, dar absolut inconfundabila in intuneric. Era prea mare pentru a fi un om normal.
- Hagrid! striga Desiree. Vino aici!

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley expira prelung, prea socata pentru a mai spune ceva. Dupa atatea cautari , chiar il gasisera pe Hagrid. Nu ii venea sa creada - fusese sigura ca il vor gasi peste cateva ore , aflat cu cateva creaturi nu prea prietenoase. Insa uriasul parea in regula.
- Hagrid! striga Desiree. Vino aici!
Cateva pasari isi luara zborul din cel mai apropiat copac cand Cercetasa a rostit acele cuvinte.
- Mai incet, suiera Ainsley, recapatandu-si suflul. Te va auzi tot Castelul.
- Ce conteaza? Chiar e Hagrid.
Ii putea simti usurarea din glas. Uriasul insa nu se misca de acolo, ca si cand nu le-ar fi auzit. Sau nu voia sa le dea atentie.

[Desiree Rose Goth]

- Hagrid!
Nu avea rost. Stia ca , oricat ar fi strigat, uriasul nu s-ar fi intors. Fugi catre el, mai repede decat alergase ea vreodata. Simtea cum bataile inimii ii rasunau in piept , iar rasuflarea ei era din ce in ce mai greoaie. Putea jura ca o auzise pe Ainsley oftand in spatele ei, pentru ca apoi sa o urmeze.
Uriasul tresari cand ea il apuca de brat.
- Hagrid, de ce nu raspunzi cand te chemam? repeta ea, prea fericita ca sa-i reproseze si alte lucruri.
Apoi isi intoarse privirea si vazu de ce uriasul nu le-a raspuns mai inainte.

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley veni in fuga pe urmele colegei ei. Nu mai auzea nimic din zgomotele padurii - nici cantecele pasarilor de noapte, nici vuietul vantului printre frunzele copacilor. I se parea ca ceva rau s-a intamplat. Simtea asta.
Vazu ceva ce ii taie rasuflarea cand ajunse langa Desiree.
- Acela e un unicorn? murmura ea, neincrezatoare.
Trebuia sa fie. Sangele ii pata pielea alba, iar ochii ii erau larg deschisi, lipsiti de orice stralucire. O rana adanca ii brazda pieptul, un pacat marcand o fiinta pura. Sangele ce se scursese din rana ii ajungea pana la varful adidasilor.

[Desiree Rose Goth]

Hagrid ofta langa ea, inca uitandu-se la unicornul lipsit de viata. Desiree stia ca mai vazuse astfel de lucruri prin Padurea Interzisa, dar parea ca acele morti il marcau de parca se intampla prima oara. La fel simtea si ea.
- Numai un om fara suflet poate ucide o creatura atat de vulnerabila, murmura el, apropiindu-se de unicorn.
- Hagrid, sangele.. , il avertiza Ainsley din spate.
Desiree stia ca Cercerasa ura sangele, insa pe urias nu parea sa il deranjeze. Tanara merse langa el, punandu-si mana pe bratul lui.
- Ai idee cine l-a omorat? zise ea , incet.

[Ainsley S. Everdeen]

Il vazu pe Hagrid clatinand din cap de acolo unde se afla. Nu voia sa riste sa se apropie- ura sangele, mai mult decat orice. Incerca sa nu se uite prea mult la scena din fata ei, dar pur si simplu nu putu sa-si desprinda privirea.
- Numai cineva fara suflet il putea omori, raspunse Hagrid intr-un final.
- Sangele de unicorn te face mai puternic, nu-i asa? il intreba Desiree, hotarata. De asta a fost ucis.
Uriasul statu pe ganduri timp de cateva clipe, apoi ii raspunse:
- Castelul e protejat de anumite farmece. Am fi stiut imediat daca intra cineva in Padurea Interzisa.

[Desiree Rose Goth]

Desiree statu pe ganduri pentru cateva momente, privind absenta in gol. Vedea rosul sangelui pe sub pleoape, dar incerca sa nu-i dea atentie. Intr-un final, vorbi, pe o voce joasa:
- Dar daca nu a fost cineva venit din afara? Daca cel care a omorat unicornul cine chiar din Castel?
Ainsley facu ochii mari auzind afirmatia colegei ei. Hagrid insa pufni si ii dadu un raspuns care o descuraja:
- Da, sigur. Un student din Castel sa vina in miezul noptii in padure ca sa ucida un unicorn. Mai ramane numai sa aflu ca presupuneti ca acel student e cineva de la Viperini.
- N-am zis asta, ii spuse, incet.

[Ainsley S. Everdeen]

Hagrid scoase din buzunar o foarfeca , dupa care se apropie de unicorn. Ainsley intoarse din reflex spatele, gandindu-se la ce scena ar putea urma.
- De ce tai coada unicornului, Hagrid? o auzi pe Desiree.
Ii simtea deruta din voce si fu usurata sa afle ca uriasul nu facea nimic rau cu foarfeca.
- Firele sunt rezistente, mormai Hagrid, cu ochii atintiti spre unicorn. Le folosesc drept bandaje pentru alte animale si avand in vedere ca el e mort..
Glasul i se franse la ultimele cuvinte. Ainsley se intreba cum de putea sa-l afecteze atat de mult moartea unui animal. Daca ar fi fost dupa ea, ar fi plecat de mult timp de acolo.

[Desiree Rose Goth]

Il observa pe Hagrid . Parca se trezise dintr-o transa si ii arunca priviri ciudate, aproape amenintatoare. Bine, adevarul era ca nu vedea tocmai perfect la lumina baghetei. Probabil ca ii arunca priviri si mai cumplite decat credea ea.
- S-a intamplat ceva? il intreba ea, precauta. Sa stii ca nu am facut nimic rau.
Spera ca avea starea asta doar din cauza unicornului.
- De ce va aflati la ora asta in Padurea Interzisa? Nu stiti ca ati putea fi exmatriculate? Am zis de mii de ori fiecarui student care a fost aici..
Gravitatea vocii lui Hagrid o izbi. Ah, deci asta era. Ofta, apoi incerca sa caute o explicatie cat de cat verosimila.

[Ainsley S. Everdeen]

- Stai sa-ti explicam , Hagrid, incepu Desiree sa vorbeasca, dar fu intrerupta imediat de urias.
-.. ca sa nu mai spun ca mi-as putea pierde si eu slujba daca sunt gasit cu voi, ce s-ar intampla daca ne-ar vedea cineva aici?
Ainsley ofta. Fusese prea fericita la perspectiva gasirii lui Hagrid ca sa se mai gandeasca la cum va reactiona el cand le va vedea. Recunostea acum ca fusese o idee proasta.
- Iti vom zice totul, Hagrid, spuse Ainsley, pe cel mai sincer ton pe care il puteau adopta. Iti vom zice totul imediat ce vom ajunge la coliba ta, ok? Si pe urma vei putea pune cate intrebari vrei.