Sunny day

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie putea sa observe cu sigurana firea jucausa,dar uneori singuratica a Ellenei. Era draguta cu cei din jurul sau,dar uneori si retrasa,cand era cazul bineinteles. Cum fosta Soimeanca era atrasa de psihologie,in mintea sa i-a facut deja un portret psihologic micutei Astropufe. Ii zambise, asteptand ca aceasta sa ii dea un raspuns, in timp ce privea din nou tabloul minunat din jurul sau. Era bine dispusa astazi si nu regreta sub nicio forma ca s-a destins iesind din castel, departe de peretii inchisi ai acestuia. Mai ales , nu regretase si faptul ca incetul cu incetul isi facea o noua prietena,sau cel putin asa credea ea. Ruby parea acel gen de om care sa fie dispusa sa ofere ajutorul oricui,nu degeaba a fost sortata la Astropufi,probabil acolo simtindu-se ca in propria ei casa. Daca se gandea mai bine,intr-adevar aceea era noua sa casa,unde cu siguranta isi va face prieteni. Rose surase,apoi asculta foarte atenta raspunsul micutei Ellena.

Ramase surprisa de ceea ce ii povestise despre ea. Nu se astepta ca in adancul inimii Astropufei sa existe ceva de care ii parea rau,sau care i-a facut rau de-a lungul vietii sale. Ii zambi,apoi ii spuse sincer:
"Nu este vina ta ca surioara ta a murit. Ba mai mult , sunt sigura ca ea de acolo de unde e , este fericita ca ai facut tot posibilul sa o ajuti,ai incercat sa o faci bine."
Zambise sincer,apoi o imbratisa in semn de incurajare. Intr-un final se hotarase sa o intrebe ceva ce o macina de cand o intalnise astazi la intrarea in Hogsmeade.
"Deci tu esti Ellna de care imi povestea sor'mea,nu?"

[Ellena R. Howard]

Spunand acele cuvinte, se afundase din nou in lumea ei ciudata. Amintirile cu surioara ei rulau din nou ca un film pus la cinema. Se gandea cum era atunci, cand ambii parinti le iubeau, se jucau cu ele, nu putea uita bataile cu mancare, rasetele isterice cand faceau baie impreuna , jocul din fata casei. Erau momente ce o distrugeau incet, o macinau pe dinauntru, ucigandu-i ratiunea. Insa realizase cu intarziere ce soimeanca raspunsese pana la urma frazei sale, desi parea ca era usor uimita de "mica" declaratie oferita de Ella.
"Nu este vina ta ca surioara ta a murit. Ba mai mult , sunt sigura ca ea de acolo de unde e , este fericita ca ai facut tot posibilul sa o ajuti,ai incercat sa o faci bine." aude cuvintele ei si incearca sa le creada. Spera ca minciuna asta sa o inteleaga sufletul ei. Stia ca se minte pe ea insasi cand se gandeste ca sora ei e undeva acolo si are grija de ea. Ea nu mai credea asta, ramasese mereu cu sufletul plin, foarte plin de agonia acelei nopti. Nici o minciuna venita din psihologia umana sau alta gandire nu ar fi facut-o sa gandeasca alfel,insa decide totusi sa nu isi strice ziua si raspunde imbratisarii soimencei ce oarecum o socheaza. Nu isi aducea aminte cand cineva o imbratisase ultima data.
"Deci tu esti Ellna de care imi povestea sor'mea,nu?" astropufa o priveste nalamurita. Si totusi..ceva incepea sa dezluseasca. Sta cateva secunde privind-o si analizand-o pe fata din fata ei. Semana bine cu ..Ginny, dar nu foarte mult. Aveau trasaturile faciala la fel si poate chiar accentul. Astropufa chicoteste cand realizeaza in fata cui sta si spune cu un zambet larg pe buze.
"-Daca sora ta e Ginny, da cred ca despre mine ti-a povestit" spune astropufa cu un zambet radiant si fericit pe buze. Isi da cateva suvite de par pe spate cu mana si asculta incet cantul ce suiera usor printre frunzele copacilor din jur. Din nou acea adiere, acea miasma placuta si parfumata. Incepuse sa iubeasca iesirile astea , mai ales cand isi facea prieteni.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie chicotise la destainuirea Ellenei. Deci nu se inselase, era acea buna prietena de care ii povestise sora sa pe care a avut-o cand a stat la parintii adoptivi. De fapt,inca mai este prietena ei,deci isi putea imagina doar cat de mult s-a bucurat cand a ajuns Astropufa la Hogwarts. Acum,ca pomenise de asta isi adusese aminte de lungile seri petrecute alaturi de sora sa povestindu-si fiecare despre viata ei timp in care nu s-au intalnit. Zambise aducandu-si aminte cat de mult s-a bucurat cand a aflat ca de fapt sora sa traieste, e cat se poate de bine si a cazut pe mana unor persoane deosebite. Dar totusi,preferase sa nu se mai gandeasca la lucrurile acestea,deoarece o intristau. Da,era greu de inteles fiindca amintirile erau placute,dar ea se intrista usor fiindca tanjea dupa momentele deosebite petrecute ca in familie, ori cu Ginny,ori cu Kate, ori cu toti .. Suspina usor,apoi isi intoarse capul catre o floare care ii transmitea o mireasma placuta. Avea tendinta sa o rupa,dar totusi parca nu avea cruzimea sa o faca. Parea atat de in largul sau acolo.


Chicotise la cuvintele Ellenei. Intr-adevar,nu se gandise sa se prezinte din prima ca fiind sora lui Ginny,dar adevarul era ca nici macar prin cap nu ii trecuse sa o faca. Insa,se pare ca banuielile sale au avut o baza. Era cu adevarat acea Ruby draguta de care ii povestise Ginny ori de cate ori avea ocazia.
"Pai da .. sunt sora ei!", rostise Rose mandra de ea si de Ginn'.

[Ellena R. Howard]

Ella isi da seama imediat ca soimeanca posibil sa fie usor nostalgica, posibil sa isi aduca aminte de familie, dar nu dorea deloc sa o intristeze. Nu avea intentii rele, asta era sigur. Zambeste multumita cand pana la urma fata spune ca intradevar este sora lui Ginny, o prietena foarte buna din copilaria Ellei, poate nu au stat foarte mult impreuna, dar se legasera sufleteste una de alta. Nu putea uita cand se juca cu soimeanca, pe care nu o vazuse deloc de cand venise aici. Cei drept, nici nu apucase sa caute prea mult, din cauza ca fusese mereu agitata, cand la cursuri, cand prin imprejurimi ca sa se odihneasca sau sa se integreze putin.
Se gandea la foarte multe de cand este aici, ii era greu, foarte greu sa suporte privirile celorlalti ce o simteau si o stiau ca sange mal. Asta era la ea ce o apasa foarte mult. Se simtea vulnerabila si fara aparare aici. Stia ca probabil Ginny era deja mult mai mare ca ea, se despatisera de cativa ani, dar mereut tineau lagatura. Insa una era sa vorbesti la distanta, si alta era fata in fata.
Ii era dor de frumoasa soimeanca, chiar foarte dor, dar era fericita ca o cunoscuse oficial pe sora celei mai bune prietene ale sale si spre mirarea ei o accepta asa cum era, la fel ca Ginny ce o acceptase si o iubise ca pe o sora. Asta o imbucura enorm, acuma chiar nu mai putea considera acea zi urata din nici un punct de vedere.
Si totusi, avea nelamurirea aia ciudata de care nu putea scapa, si stia ca poate primii raspunsul de la Rosa, deci decide sa o intrebe.
"-Care este diferenta intre sangele pu si mal?" da intrebase asa direct, dar se cam saturase sa fie mereu privita ca o impostoare cu ochi rai din partea celor din jur, barfita pe la spate si mereu jignita de cei cu sange pur.
Nu vedea diferenta si dorea sa afle si ea motivul din care ea e marginalizata si mereu pusa la colt.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie putea sa observe atat de clar faptul ca Ellena incepuse sa se simta din ce in ce mai incomod,cu siguranta o deranja ceva anume. Nu putea sa isi dea seama pe loc despre ce era vorba,dar avea incredere in ea si considera ca acum cum sunt prietene va reusi Ruby sa ii spuna ce o preocupa cu adevarat,fiindca stia ca dincolo de chipul zambaret era un suflet care suferea,sau cel putin nu se simtea prea bine,poate chiar deloc .. pana acum rase,dar in acel moment chipul Astropufei devenise rigid, ba chiar trist. Era sigura ca nu era din vina ei,fiindca la un moment dat s-a vazut pe fata ei ca se bucurase ca este sora cu Ginny. Ii puse mana pe umar incurajand-o sa ii spuna ce are pe suflet,daca intr-adevar nu se inselase si avea ceva de spus. Brusc, Rosa tresari cand Ellena ii puse acea intrebare. Isi drese glasul si raspunse:
"Pai nu e mare diferenta. Sange-malii au amandoi parinti Incuiati,dar pot fi la fel de destepti ca cei cu sange-pur. Unii invata foarte bine si foarte repede vrajile si se integreaza in grupul Vrajitorilor cu sange-pur. Diferenta consta doar in cea de familie!"

Rosalie facuse o mica pauza,dorind sa observe expresia Astropufei,dar cum ramase la fel,aceasta continua:
"De exemplu eu sunt sange-pur,la fel ca Ginny,bineinteles. Tu esti sange-mal?"
Aceasta dadu aprobator din cap,parca fiind rusinata. O imbratisa si ii spuse Ellenei:
"Nu fi rusinata. Nu conteaza. Esti foarte desteapta si draguta si vad ca te integrezi usor aici. In plus,sa stii ca in mine ti-ai gasit o buna prietena,daca vrei sa ma consideri!", zise Rose cu gingasie.

[Ellena R. Howard]

O privea calma, incercand sa ascunda incomoditatea propriei intrebari. Spera sa gaseasca un raspuns bun, sa nu se creada prea slaba fata de ceilalti. Astepta oarecum su sufletul la gura raspunsul fetei, ce il si primeste dupa cateva secunde in care soimeanca o priveste si incearca sa citeasca expresia fetei sale. Poate sa o citeasca undeva in suflet, desi era cam greu.
"Pai nu e mare diferenta. Sange-malii au amandoi parinti Incuiati,dar pot fi la fel de destepti ca cei cu sange-pur. Unii invata foarte bine si foarte repede vrajile si se integreaza in grupul Vrajitorilor cu sange-pur. Diferenta consta doar in cea de familie!" da, din nou isi aduce aminte fara sa vrea, ca desi era inteligenta si invata repede nu putea punea in practica chist toate vrajile invatate, cel putin la cele de atac. Poate pentru ca nu ii placea sa atace, in general se apara si se lasa usor doborata, niciodata nu isi folosise puterile pentru atac.
Punctul ei fosrte, singura putere ce stia ca o are si pur si simplu o folosea cateodata din dragoste pura si fara intentie, actionand fara ea era vindecarea. Multi insa nu intelegeau asta, credeau ca vindecarea nu e o parte chiar mare a puterilor vrajitorilor. Multi pe care ii ajutase sau ii salvase prin vindecare, o credeau slaba deoarece credeau ca ea doar atata poate face.
Se trezeste insa cand soimeanca continua dupa ce ii vede expriea deloc schimbata a fetei. La intrebarea daca ea e sange mal, se rusineaza fara sa vrea, asa se invatase sa fie mereu privita cu ochi rai de majoritatea celor cu sange pur. Singurii cu care se mai intelegea cat de cat erau astropusi cu sange mal sau semi-pur, si cu Ginny ce era sange pur. In rest era marginalizata de toti ce se credeau superiroi ei. Ce era insa bine, firea Ellei era incapatanata cand dorea, daca cineva o provoca accepta doar sa arate ca nu este ceea ce pare.
La urmatoarea fraza si imbratisarea primita a doua oara pe ziua de azi astropufa zambeste din nou angelic, mai mult decat fericita raspunzand gestului fetei. Da, chiar o credea deja o prietena foarte buna, semana bine cu Ginny deoarece si ea era la fel, mereu saritoare si draguta, se vedea ca erau surori.
"-Pai in general eu cinsider pe oricine prieten, indiferent ca imi face sau nu rau" spune astropufa afisand un zambet placut, incepand sa rada. Chiar se simtea deja mai bine in preajma fetei si incepea sa credea ca vremea frumoasa si peisajul cat si scoala in care invata nu e chiar asa de rea pecat pare.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosaliei i se schimba expresia fetei. La ultimele cuvinte rostite de Astropufa isi amintise din nou,fara sa vrea de Porrin. Acel om,daca poate fi numit asa, i-a distrus viata de-a lungul timpului. Inconstient sau nu, nu si-a dat seama pana nu si-a recuperat sora de toate necazurile care s-au abatut asupra ei din cauza acelui nemernic care nu doar ei i-a distrus viata. Oftase la acest gand,lasandu-se din nou mai in jos pe banca si cu capul pe spate privind cerul care incetul cu incetul se innoreaza. Picatele albastrui se aseaza pe cer,doar ca de data aceasta mai inchise,mai triste. Asa pareau .. Isi prinse parul de banca si scoase din gat un "Au" enervant. La cateva secunde dupa aceea chicoti ridicandu-se si uitand din nou de momentele triste. Voia sa aiba o zi relaxanta in continuare,asa cum fusese si pana acum. Totul parea ciudat,dar incerca sa fie puternica la fel ca pana acum si sa treaca cu bine peste toate momente de deznadejde. Terifiante,cumplite,oribile, au facut-o sa planga ..dar acum voia sa se gandeasca la vara,la soare .. la orice altceva.

"Scuza-ma daca sunt directa , dar mie asa imi place. Mie mi se pare ca nu ar trebui sa fii draguta si cu cei care iti fac rau. Adica , poate da .. in sensul ca e bine sa-i ignori,dar nimic mai mult. De exemplu,odata am incercat sa fiu draguta si m-a atacat dusmanul pe la spate. Practic era sa mor .. de multe ori mi-am vazut moartea cu ochii,dar nu m-am temut. De exemplu,chiar acum poate sa vina si sa ma ucida acum , pe loc ..dar nu mai imi e frica. ", rostise Rosalie , simtindu-se apoi jenata ca nu o lasase pe saraca Ellena sa rosteasca macar vreun cuvant.

[Ellena R. Howard]

Isi da seama ca probabil nu spusese un lucru prea bun. O priveste pe soimeanca ce parea trista acum, si ce isi lasase spatele pe marginea bancii de lemn. Parea pierduta, ochii ei licarind a trsitete. Deja se simtea penibil ca o facuse sa se gandeasca la trecut. Banuia ca, ca orice persoana poate nu avusese un trecut fericit, iar asta ii aducea aminte de ea insasi. Doarele ii batea puternic in parul de culoarea ciocolatei amarui, ce o facea sa se incalzeasca in tot corpul, posibil sa delireze. Nu dorise sa ii faca reau fetei, nici de cum, intentia ei fusese una buna, adica chiar o aprecia si inca foarte mult. Mai ales ca fiind sora lui Ginny , era deja cea mai buna prietena pentru astropufa, mai ales cand putuse vorbii asa deschis cu ea si fara perdea.
Insa se dezamagise pe ea insasi cand o vazuse pe fata ca se intristeaza. Incearca sa disimuleze asta prin zambet cald si placut. Nu o putea mintii insa pe tanara astropufa. Ea stia cel mai bine cum e sa suferi si sa ascunzi asta. Asa o citise si pe Ginny, si pe toti din jurul ei.
Exact cand dorea sa isi ceara niste scuze sormeanca o opreste si incepe sa vorbeasca. Ella o priveste cu atentie usor amuzata cand scanceste din cauza ca isi prinsese parul undeva de dunga bancii. Insa ciuleste urechile ascultand-o cu atentie, pe tanara ce acum zambea si parea fericita.
Dupa ce fata isi termina replica, astropufa zambeste. Avea dreptate, stia ca nu trebuie sa aibe incredere in nimeni, ca cel mai bun prieten iti poate intoarce spatele cand poate aveai nevoie de el, sau te ataca, riscand sa iti pierzi viata. Asta era posibil foarte bine aici la hogwarts. Insa ea nu se ingrijora, avea incredere infinita de impartit tutror din jur , iar tradarile erau ceva ce o intareau efectiv.
Mereu cand pica odata, tradata sau atacata de cineva drag, se ridica si mergea mai departe la puterea a doua. Stia sentimentul dar niciodata nu ii dadea atentie, dar era si atenta, desi impartea cu incredere si puritate in stanga si in dreapta, nu se atasa la maxim de nimeni. Nu dorea ca rana facuta la o tradare sa fie de doua ori mai adanca. Chicoteste aducandu-si aminte de propria viata, de copilarie, de batai, tradare, lacrimi, dar cel mai mult duruse ignoranta si indiferenta parintilor ei ce o alungasera efectiv din cauza ca nu intelegeau puterile ei.
"Sti, imi place sa impart cu incredere peste tot, poate asta sunt eu, am invatat sa nu fiu cum sunt parintii mei, ignoranti si indiferenti fata de prpriul copil, poate din acest motiv incerc mereu sa fiu asa cum sunt. Stiu pericolele ce ma pandesc, cateodata chiar mi frica de asta, dar pana la urma orice suflet isi are moartea, nu mi frica de ea deloc, daca e sa mor ucisa sau tradata de cineva drag, o fac cu bratele deschise, poate acolo sus e mai bine...." spune ea deja dezarmata de propriile cuvinte. Niciodata nu se gandise cum e sa mori. Daca doare sau nu, daca suferi sau visezi in acest timp, nu avea importanta. Pentru ea conta sai bucure pe cei din jur, sa mearga mai departe cat de mult poate si daca se poate sa lupte pana la ultimul cartus ca sa demonstreze ca ignoranta nu este o cale buna pentru a duce mai departe o relatie de orice fel.

[Rosalie Vivienne Alden]

Pe Rosalie o impresionasera foarte mult cuvintele Astropufei. Isi dadea seama pentru a mia oara pe ziua de azi ca era o fata draguta,sensibila si acum putea sa deduca si faptul ca era extrem de inteligenta. Chicotise la gandul ca era intocmai cum o descrisese sora sa. Stia cat de mult s-au inteles cele doua in copilarie, lucru ce Rosalie admira foarte mult: prietenia de durata si care se mentine in timp de parca nu ar fi trecut decat cateva zile. Stia cum este sa ai un prieten asa de bun sau o prietena asa de buna,fiindca si ea era inconjurata de persoane minunate care o iubeau si pe care ea le iubea. Zambise aducandu-si aminte de majoritatea Vrajitorilor pe care i-a cunoscut ea de-a lungul timpului sederii la Hogwarts. Intr-adevar,abia acum sesizase cat de mult ii aprecia pe ceilalti si cat de mult era si ea apreciata la randul sau. Chicotise din nou dandu-si seama ca era pe totul dinafara subiectului de discutie. Nici macar nu fusese atenta,dar la un moment dat s-a uitat la Astropufa trecandu-i un gand prin minte. Avea chef sa faca ceva,se plictisise stand in loc ...

"Ce spui sa colindam magazinele din Hogsmeade?!", rostise Rosa entuziasmata. Chiar avea de gand sa se plimbe putin prin magazine,ori sa cumpere ceva,ori ba. Nu era neaparat. In principal,voia sa ii arate Ellenei magazinele Vrajitoresti deosevite din Hogsmeade. Surase asteptand un raspuns din partea fetei,sperand sa fie afirmativ.

[Ellena R. Howard]

Incepuse sa creada ca inca traieste intr-un vis frumos. Ar fi vrut sa spuna sa i se dea doua palmi, ca sa realizeze daca cumva traieste in real sau viseaza. Prieteniile bruste erau ca o jucarie noua. Adora faptul ca mai exista persoane ca ea, ce poate o inteleg, sau macar incearca.
Devenea deja melancolica privind bulgarii de gheata de deasupra ei, ce pareau ca primesc cu drag razele de soare, si dadeau impresia ca se topeu sub puterea astrului ceresc stralucitor si fierbinte.
Avea impresia ca ii poate atinge, ca ii poate modela cu mana ca pe o jucarie dorita de mult. Avea impresia ca atunci cand viseaza este invincibila, si ca isi poate indeplinii orice vis. Insa in realitate, cand pica din acei nori pufosi se lovea efectiv de pamantul rece, realizand ca realitatea nu era deloc asa ca visele.
Vocea fetei de langa ea o trage parca efectiv din acele ganduri, aducand-o pe linis de plutire, ca un vaporas ce era cat pe ce sa se scufunde, dar a fost readus la plutire de un delfin ajutator.
Privind-o pe fata la intrebarea ei incepe sa rada. Nu fusese pe la magazine de mult, in unele niciodata, deci nu avea nimic de pierdut. Plus ca ii placea la nebunie sa vada lucruri noi mai ales cand venea vorba de jucarii. In general se comporta ca o copila, desi mai avea o fire, una bine ascunsa, cea serioasa, rece, dura poate cruda, insa in toata viata ei doar o data reactionase asa. Asta aducandu-i aminte momentul cand plecase de acasa la aceasta scoala, cand spusese parintilor ei ca ii uraste si ca nu vrea sa ii mai vada, deoarece si ei o urasc. Scutura capul instinctiv , pentru a uita, sau a alunga acea scena din capu ei, deoarece rana se adancea mai mult.
"Sigur, abia astept sa vad lucrurile noi de pe aici" spune ea afisand un zambet linistitor si calm. Se ridica in picioare si se intinde lenesa, privind in sus, catre cerul albastru ce se oglindea in privirea ei alaturi de acei nori pufosi ce mereu si in fiecare secunda avea impresia ca ii putea atinge si ca ar fi dorit oarecum sa se departeze de lumea reala ca sa poate plutii pe ei, poate cu propriile aripi.