Under control.

[Evelyn Steel]

Eveline auzi strigatul lui Jennifer de printre copaci si se ridica de urgenta.Daca chiar era cineva acolo si ea se comportase de parca totul era bine,gresise.Spera doar ca acea persoana sa nu o fi prins pe Jennifer.Nu stia cum se va intoarce la castel explicandu-le in gura mare tuturor ca Jennifer fusese rapita de un psihopat nebun si ca ea fugise ca o lasa.Bineineles ca nu avea sa fuga.Chiar daca va pierde si o saptamana tot nu va pleca de aici asa cum a venit : impreuna cu Jennifer.

Ajunse in locul de unde o auzise pe Jennifer si o vazu aplecata pe jos.Acum ce facea,scana pamantul?Poate gasea vreo urma sau ceva.Da,desigur.
- Ce`i?Vad ca esti bine.Nu vad pe nimeni aici.Ti-am spus ca delirezi mormai Eveline intorcandu-se.Jennifer o prinse de mana si o obliga sa cada in genunchi,pe pamantul noroios.
- Jennifer! striga Eveline cand vazu cum se murdarise.
- Acum cine delireaza? intreba Jennifer aratandu-i ceva pe pamant.Era o urma de pantof,proaspata.Nu trecuse nici un minut de cand fusese facuta.Deci probabil ca Jennifer nu delirase.
- Da bine ai avut dreptate.Suntem urmarite mormai Eveline scanand padurea.

[Jennifer L. Campbell]

-Sa mai zici tu ca nu am dreptate, mormai Jennifer.
-Da..bine..ai dreptate, spuse Eveline iar Jennifer presupunea ca iar isi daduse ochii peste cap.
Jennifer se gandea ce o avea Eveline.Adica..parea cam morocanoasa in searaa asta.De cand o cunoaste Jennifer, adica de trei ani aproape, nu o vazuse decat de putine ori asa morocanoasa.
-Cine crezi ca ne urmareste? intreba Jennifer.
-Nu stiu..am doar o presimtire..spuse Eveline ganditoare.
Jennifer se sculase si incepuse sa cerceteze imprejurimile.Se indeparta doar putin de Eveline.Inca mai vedea lumina baghetei lui Eveline deasupra pamantului.
"Ce o face, scaneaza urma de sta atat sa se uite la ea" se intreba Jennifer in gand.
Intr`un moment de neatentie, Jennifer cazuse intr`un fel de groapa in pamant.In momentul cazaturii, isi rupse si mai rau blugii, si mai erau si noi.
-Ahh, numai asta imi trebuia acum, spuse ea nervoasa.
Se uita la cer si vedea cum stelele luminau pamantul.
-Evelinee !!! Evelinee !!! striga ea sperand ca o sa o auda.

[Evelyn Steel]

Eveline cerceta in continuare urma de pe pamant.Nu stia nici o vraja care sa o faca sa descopere.Sau poate stia dar din cauza presiuni nu si-o mai amintea.Jennifer observase ca se comporta mai ciudat decat de obicei.Eveline stia ca daca i-ar zice adevaratul motiv pentru care a venit in Padurea lui Dean,aceasta ar lua-o la fuga,la propriu.Dar era mai bine ca Jennifer sa nu stie.Cu cat stia mai putine cu atat mai bine.Nu vroia sa o expuna si mai mult decat era expusa pericolului.Dar,revenind la urma,era oare a celui care credea ea care era?Posibil.Trebuia sa mai cerceteze pentru a fi sigura.

Un strigat strapunse linistea.Eveline ridica capul incercand sa o zareasca pe Jennifer insa nu era nici urma de ea.Unde disparuse?Si ea fusese cea care tipase?
- Jennifer!? striga Eveline.Nu primi nici un raspuns.Sterse cu piciorul urma de pantol si porni in stanga,inspre copaci,cu bagheta aprinsa incercand sa o zareasca pe Jennifer.
- Jennifer,unde esti!? striga Eveline din nou dar nu primi nici un raspuns.Continua sa o caute,sperand sa fie in siguranta.

[Jennifer L. Campbell]

-De ce nu sunt atenta pe unde calc, isi spunea Jennifer nervoasa.
-Evelinee !! tipa ea sperand ca de data aceasta o sa o auda, dar nu se auzea nimic.
Cercetasa ofta si incepu sa cerceteze groapa in care cazuse.Tanara acum isi daduse seama ca nu era o groapa foarte mica, era chiar mai mare.
-Unde imi este baghetaa? se intreba ea acum si mai stresata decat era.
Presupuse ca ii cazuse din mana cand a cazut, asadar incepuse sa o caute pe jos.Nu o cautase foarte mult timp, si o gasise.
-Lumos, spuse ea.
In groapa se facuse lumina, fata incercand sa se obisnuiasca cu ea.Nici inainte nu fusese foarte intuneric, din cauza razelor de lumina provenite de la stele.
Acum ca putea vedea mult mai bine, vedea ca groapa are un tunel, dar isi spuse ca mai bine nu il exploreaza acum, mai intai trebuia sa o gaseasca Eveline.
-Sonorus, spuse Jennifer.
Poate ca asa o va auzi, se gandi Cercetasa.
-Eveline, tipa iar Cercetasa de data aceasta vocea ei auzindu`se foarte tare, aproape ca ii sparse ei timpanele.
-Sper sa vina repede, spuse ea oftand.

[Evelyn Steel]

Eveline auzi strigatul.Era atat de aproape de parca Jennifer i-ar fi strigat in urechi.Si totusi nu se vedea nicaieri.Si apoi isi dadu seama ca fata folosise vraja "Sonorus" pentru a se face auzita.Eveline incepu sa alerge in directia din care venise vocea lui Jennifer.Probabil era blocata pe undeva,se ratacise sau pur si simplu vroia sa joace o festa.Daca se tinea de glume,va avea ea grija sa plateasca.

- Ahhh!! striga Eveline cand pamantul disparu de sub picioarele sale.Simti cum cade in gol apoi ateriza pe pamant.Bratul drept o durea ingrozitor.Cazuse pe el.
Gemand,se ridica si observa ca acum era murdara din cap pana in picioare.Minunat!Si se pare ca nu era singura acolo.
- Jennifer?Ce dra .. incepu Eveline.Jennifer izbugni in ras.
- Deci pana la urma m-ai auzit,huh?Am strigat aici de mi-a venit rau.Nu stiu exact cum dar am cazut aici.Si acum,se pare ca si tu.Suntem blocate zise ea simplu.Eveline ridica privirea spre cer.Era o inaltime destul de mare.Ofta si se aseza jos.Oricum era murdara,ce mai conta?Trebuia sa gaseasca o cale sa iasa de acolo.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer izbunise in ras vazand ca si Eveline cazuse in acea groapa.
-Si tu esti foarte atenta pe unde mergi, continuase Jennifer chicotind.
Eveline mormai ceva , dar Jennifer nu intelese nimic.Oare cum o sa iasa ele din groapa daca nu avea cine sa le traga in sus?
Luase si ea un loc pe jos langa Eveline si isi puse fata in palme.Incerca sa se gandeasca cum sa iasa de aici.Statuse asa vreo zece minute, dupa care ii venise o idee.

-Eveline, tre sa iti arat ceva, spuse Jennifer dintr`o data foarte entuziasmata.
-Daca e vreo prostie de`a ta nu am chef, spuse Eveline in continuare fiind foarte morocanoasa.
-Nu e nicio prostie, tipa Jennifer.Si poti sa numai fi asa de morocanoasa?
Eveline mormai iar ceva foarte incet si se ridicase impreuna cu Jennifer pentru a vedea ce vrea sa ii arate.
Jennifer ii arata tunelul de sub pamant, care parea mare.
-Ce zici? intreba ea.
-Nu stiu, adica cine stie ce se afla pe acolo, spuse Eveline ganditoare.
-Si aici ce facem, stam si asteptam ce nu se va intamplaa ? spuse Jennifer
Chiar nu avea chef sa stea aici toata noaptea.Si mai avea si destui nervi din moment ce Eveline nu avea incredere in ea..nu vroia sa ii spuna de ce se afla aici, in Padurea lui Dean.
-Si ai putea sa imi spui si mie adevarul de ce suntem aici? Sau numai ai incredere in minee? spuse Jennifer ridicand din spranceana.

Se simtea prost vazand ca Eveline numai era aceeasi persoana care ii spunea mereu ce o deranjeaza sau de ce era suparata.De trei ani de cand se cunosc nu i`a ascuns niciodata nimic..si acum..

[Evelyn Steel]

Eveline se prefacu ca analizeaza tunelul din groapa insa nu il vedea deloc.Gandurile sale erau inundate de ceea ce ii spusese Jennifer."Sau numai ai incredere in mine?" Bineinteles ca avea incredere in ea,altfel nu i-ar fi spus ca ea si Dominik fusesera obligati sa creeze un Horcrux pentru Cap-de-Mort.Dar Jennifer nu putea intelege asta.Ce se intampla acum nici Eveline nu putea intelege,sincera sa fie.Oare de ce il ascultase si venise in Padurea lui Dean?Nu era mai bine daca statea in castel?Ba da,era de o mie de ori mai bine.Acum erau blocate aici.Ar fi putut folosi o vraja de plutire.Wingardium Leviosa suna bine in momente ca acelea.Dar putea sa riste sa faca doar jumatate din Jennifer sa pluteasca afara din groapa.

- Nu e vorba de incredere Jennifer zise Eveline renuntand sa se mai prefaca interesata de tunel.
- Dar? intreba fata privind-o ganditoare.
- Acum cateva saptamani am primit o scrisoare de la Dominik.Spunea ca vrea sa ne vedem aici.I-am confirmat sa ne intalnim in seara asta.A zis ca e foarte important ce vrea sa-mi zica.Si mi-a spus sa fiu atenta,deci cred ca banuia ceva.Ceea ce banuiesc si eu acum mai exact adauga Eveline pe o voce mai joasa.
- Ce banuiesti? intreba Jennifer
- Ca inafara de noi si Dominik,mai e cineva in padure mormai Eveline privind din nou cerul.Spera doar ca acel cineva sa nu ii fi facut rau prietenului sau.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se intreba cum de nu se gandise pana acum la Dominic.Adica..era ceva logic.Putea sa isi dea seama din prima, dar uitase complet de el.
Cercetasa spera ca Eveline sa nu aiba dreptate, sa nu fie si altcineva, dar stia ca nu are nici`o sansa.Urma aceea nu fusese facuta de Dominik, deoarece daca era el, venea direct la cele doua, nu fugea de ele si se ascundea.Dar..cine putea sa fie?

-Pana la urma ce facem? o intreba ea pe Eveline.Facem o vraja ca sa iesim de aici, sau dam o raita prin tunel? continua ea indreptandu`si privirea spre tunelul intunecat.
-Sincer, nu prea am chef sa dau peste vre`o creatura ciudata, spuse Eveline.

Jennifer se gandea ca are dreptate, deja aveau o problema..cum sa iasa din aceasta groapa adanca.
-Bine, haide sa facem o vraja.Dar sa stii ca nu am chef sa ajung la suprafata pe jumatate intreaga, spuse ea chicotind.
Isi indrepta privirea in sus, inghetand dintr`o data.O silueta se uita la ele in jos, Jennifer neputand sa ii vada chipul.
-Eveline..incepuse ea.
-Ce e? intrebase Eveline ganditoare.
-Aa..cineva se uita la noi de sus, spuse Jennifer.

[Evelyn Steel]

Eveline nu realiza la inceput cuvintele lui Jennifer,fiind prea ocupata sa examineze tunelul.Probabil ca fusese o capcana.Trebuia sa se gandeasca la asta.Dar apoi realiza cuvintele lui Jennifer si privi si ea in sus.Intradevar cineva le privea.Era aplecat peste groapa,privind in jos.Fara sa mai stea pe ganduri Eveline ridica bagheta in sus fara sa spuna vreo vraja cu voce tare,dar in gand.Din bagheta iesi o lumina puternica,asemenea soarelui si care lumina pana la cer.Apoi Eveline,fara sa se gandeasca o apuca de mana pe Jennifer.Si apoi,fara sa se poata opune simti cum zboara in aer pana cand atinse iar pamantul.Jennifer se elibera din stramsoarea sa si se dupa inapoi.

- Cum ai .. ? incepu ea.
- Nici eu nu stiu zise Eveline ganditoare.Apoi isi aduse aminte motivul pentru care facuse asta.Isi indrepta bagheta spre persoana ce acum se ridicase.
- Cine esti? striga Jennifer si ea cu bagheta scoasa.
- Eu sunt mormai vocea lui Dominik.Eveline lasa bagheta jos si cu un oftat se arunca in bratele prietenului sau,imbratisandu-l strans.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se simtise usurata auzind vocea lui Dominik, fiind fericita ca nu era vreun Devorator al Morti, sau cel care le urmarea.
Tanara incepuse sa chicoteasca, dar foarte incet, incat sa nu fie auzita, vazand cum Eveline nu`i mai da drumul saracului Dominik.
Intr`un final ii daduse drumul, iar Dominik o saluta pe Jennifer.

-Buna Jennifer, ce mai faci? intrebase el
-Uite bine Dominik, si eu pe aici cu Eve, la o plimbarica nocturna, spuse ea chicotind.
Jennifer vazu la lumina baghetei cum Eveline inrorise, iar ea incepuse iar sa rada.
Tacuse vazand ca Eveline se uita cu niste ochi mari si impunatori la ea.
-Auzi`ti, haide`ti sa mergem, mi se pare ca nu suntem singuri in padurea asta, spuse Dominik cercetand padurea.
-Si noua ni se pare acelasi lucru, spuse Eveline.
-Deci nu tu erai cel care te uitai la noi, langa poienita, si dupa ai disparut brusc, spuse Jennifer ganditoare.
-Nu, spuse el scurt.ati vazut pe cineva?

Tinerele Cercetase incepuse`ra sa ii povesteasca lui Dominik tot ce s`a intamplat.Cum Eveline nu o crezuse pe Jennifer cand ii spuse ca vazuse pe cineva, cum gasisera urma acelei persoane, cum se pierdusera una de alta, si intr`un final..cum cazuse si Eveline in groapa alaturi de Jennifer salvandu`le el.
Dominik incepuse sa rada auzind faza cu groapa, dar se oprise brusc, privirea atintindui`se undeva in spatele lui Jennifer.
-Dominik..incepuse Eveline.
-Shh, sopti el, indreptandu`se spre acel loc, ocolind`o pe Jennifer.