Under control.

[Evelyn Steel]

- Dominik .. incepu Eveline.Era gata sa ii spuna ca ii pare rau pentru ultima scrisoare trimisa.Insa el nu o asculta.
- Shh sopti el dandu-i ocol lui Jennifer si indreptandu-se inspre copaci din spatele sau.Eveline ridica din sprancene.Doar doua cuvinte,doar un "te rog" si ar fi rezolvat ea situatia.Uitase cumva ce era?
Eveline ii arunca lui Jennifer o privire cu subinteles.Jennifer intelese si ranji.
- Fa`o ii zise ea cu o privire ciudata.

Eveline ridica mana si o roti in aer.Focul cuprinse padurea,insa nu o ardea.Statea in aer,luminand.Dominik tresari apoi se intoarse sa o priveasca.Insa Eveline nu il privea inapoi,vazuse pe cineva.Isi intoarse privirea spre Jennifer.
- Stai aici.Te intreaba unde m-am dus ii spun ca vin imediat mormai Eveline.Jennifer ridica din sprancene dar dadu din cap.Eveline se intoarse,stinse focul pentru a nu fi vazuta si incepu sa fuga.Silueta era acolo,langa copaci.Eveline incetini.Silueta se intoarse cu fata si isi dadu jos gluga de pe cap.
- Buna seara Alexander.Nu te-am mai vazut de ceva vreme zise ea zambind usor.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer incepuse sa chicoteasca dandu`si seama ce vrea sa faca Eveline, dar o aprobase pana la urma.
- Stai aici.Te intreaba unde m-am dus ii spui ca vin imediat mormai Eveline.
Jennifer nu vroia sa stea aici, dar trebuia, asa ca o aproba scurt din cap.
Jennifer isi intoarse privirea spre Dominik, vazand ca se intoarce inapoi la Jennifer.
-Unde`i Eveline? intreba el suspicios.
-Nu stiu, a spus doar ca vine imediat, spuse Jennifer incercand sa para convingatoare.

Fata se asezase iarasi pe un bustean, se parea ca in seara asta avea norocul sa dea penste unul de fiecare data cand ii trebuie, gandindu`se la Eveline.De ce sa dus dupa aceea persoana?O cunostea?Si cine era daca o cunostea? Deocamdata aceste intrebari erau fara raspuns.Isi intoarse privirea spr Dominik, vazand ca se uita dupa Eveline.
-Si unde vroiai sa mergi mai devreme, intrebase ea vrand sa`l faca pe Dominik sa nu se mai gandeasca unde este Eveline.
-Aa..mi s`a parut ca era cineva care ne privea, chiar acolo in spatele locului unde stateai tu, zise el ganditor.
-Aa, si era cineva? intrebase ea vrand sa para curioasa.
-Nu m`am mai dus, m`am intors cand am vazut lumina aceea.Ma duc sa vad acum daca dau peste cineva, spuse el indreptandu`se in aceea directie.

Asta era momentul potrivit, nu vroia sa o lase pe Eveline singura.Avea noroc ca Eveline o luase in partea opusa fata de Dominik, asa ca nu se intalneau.
Se sculase de pe bustean, stingandu`si bagheta, ca sa nu o vada Dominik si sa vina dupa ea, si o lua in aceea directie.
Razele lunii o ajutau cat de cat sa nu dea cu capul de vreun copac sau sa se impiedice.
Ajunse aproape de locul unde ii vazuse silueta lui Eveline, alaturi de o alta necunoscuta.
-Eveline, soptise Jennifer vrand sa vada daca mai era acolo.

[Evelyn Steel]

Alexander isi inclina putin capul si lua mana lui Eveline intra lui,sarutand-o usor.Apoi isi ridica capul si o privi ca pe o piatra pretioasa.Eveline era fericita ca alesese sa se imbrace ca toti din secolul 21 intr-un final.Si se bucura de asemenea ca mai respecta regulile principale la capitolul politete.
- Multi numai fac asta in zilele noastre zise ea indicand spre mainile lor.Alexander zambi.
- Obiceiuri zise el simplu.
- Ce te aduci inapoi in tara Alexander? intreba Eveline devenind brusc serioasa.Alexander incremeni apoi se relaxa usor.Ii sugera lui Eveline o mica plimbare iar aceasta accepta fara tragere de inima.

Nimic,inafara de pasi lor,nu se auzea prin padure.Alexander ii tinea bratul intr-al sau in timp ce o conducea pe o poteca,cunoscuta de el se parea.
- Canada nu e exact locul pe care il preferam incepu el sa povesteasca.Eveline asculta cu atentie.Chiar daca avem ce vana,este plictisitor.Nu aveam prieteni.Si nici o scoala de magie.Imi este dor de Hogwarts cateodata zise el oftand.
- Ai fost la Hogwarts? intreba Eveline surprinsa.
- Acum multa vreme.Mi`o amintesc pe mama ta,sa sti.Am fost in acelasi an,la Cercetasi adauga el.Eveline isi dadu ochii peste cap.Aproape toata familia sa fusese la Cercetasi.
- Ma axez pe animale.Nu vreau sa risc sa mai vars sange omenesc.Nu este .. decent.Am venit inapoi,sa raman zise el intorcandu-si privirea inspre ea.Eveline nu stia de ce,insa brusc nu o mai interesa de nimic.O euforie o cuprinse in timp ce el o privea.Si nu ii mai pasa nici de Jennifer nici de .. cum il chema?Mda,nici de Dominik.Toate motivele pentru care venise acolo fusesera brusc uitate.El era cu ea,totul era bine.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer incepuse sa injure in gand, vazand ca Eveline nu era de gasit.
-Unde s`o fi dus fata asta? se intreba ea nervoasa.
Isi intoarse privirea spre locul de unde venise, vrand sa vada ce face Dominik.
Cercetasa nu vazu urma silueteli lui, insemnand ca acesta in mai cauta.
-Sper sa nu vada ca am plecat mult prea curand, spuse ea oftand usurata si sperand ca asa va fi.
Incepuse sa mearga usor prin padure, incercand sa dea de Eveline, dar ea fiind de negasit.
Nu stia ce sa faca, deoarece daca arunca scantei rosii in are, cu siguranta nu numai Eveline cu persoana necunoscuta venea spre ea, ci si Dominik.
Jennifer era cam injrijorata pentru Eveline, nu stia daca acea persoana era una buna, sau vreun Devorator al Mortii, si Eveline cazuse in capcana.
Se indepartase destul de mult de locul de unde venise, acum cutreierand singura Padurea, sub lumina lunii.

-Eveline, striga ea sperand ca o va auzi.
Nici macar vraja "Sonorus" nu putea sa o faca, deoarece o auzea si Dominik.Dar pana la urma de ce sa nu fie si Dominik cu ea? De ce sa fie singura in cautarea lui Eveline?
Dar nu putea face asta..Eveline ii spuse sa nu ii zica lui Dominik unde se duce, si nu vroia sa o dea de gol.Totusi..era prietena ei.

La un moment dat, in spatele ei se auzise fosnetul unor tufisuri.Se intoarse brusc, indreptand bagheta spre acel loc ca sa`l lumineze.
-Eveline? Dominik? intreba ea un pic cam prea incet.Vocea ii era cam pierduta..
Din tufisuri iesise o veverita, cu o aluna in gura.
Cercetasa incepuse sa rada, se speriase ca proasta, era vrajitoare, invatase cateva vraji de cand era la Hogwarts, si pe deasupra invatase si singura acasa vraji de aparare.Cum putuse sa ii fie frica?Dar oricum..oricine are momente de teama.
Isi relua drumul prin padure, sperand ca o sa o gaseasca cat mai repede pe Eveline, dar teafara.

[Evelyn Steel]

Eveline il privea fascinata pe Alexander.Nu isi putuse inchipui cat de frumos se facuse de cand nu il mai vazuse.Defapt,el fusese mereu frumos.Doar era un vampir.Si Eveline mai cunoscuse vampiri care erau si vrajitori.Si unul dintre ei ii era si prieten.Dar ca Alexander nu vazuse in viata sa.Avea ceva aparte care o fermeca."Dar mai e cineva in padurea asta de care trebuie sa-ti pese" ii zise o voce mica in cap.Dar Eveline nu-si amintea exact cine erau acele persoane.Si ce mai conta,oricum?Alexander era bun cu ea,si ea nu isi putea lua ochi de la el.

- Eveline,vreau sa iti arat ceva.Vrei sa vezi? intreba el,privind-o din nou in ochi.Desigur ca vroia.In capul sau striga cineva "Daaa" iar ea stia ca asta trebuia sa spuna.Pentru ca vroia.
- Desigur sopti Eveline.Alexander zambi si continua sa mearga.Lui Eveline i se parea ca aude pe cineva in spatele sau.Ca auzea pasi.Insa ei nu ii pasa.Putea sa vina oricine,nu o interesa.

Dintr-o data Alexander grabi pasul si Eveline trebui sa alerge sa il prinda.Apoi,fara sa spuna nimic acesta deveni rigid.Eveline vroia sa il intrebe ce se intampla dar Alexander o apuca de talie,o trase mai aproape de el si isi zdrobi buzele de ale sale.Eveline simti nevoia sa riposteze insa ceva in capul sa ii spunea sa continue.Dar ceva nu era bine.Il cunostea pe Alexander de cand era copil."Ba nu,este bine ce faci,continua" ii soptea cineva.Iar ea numai incerca sa se zbata si facu intocmai.Alexander isi puse o mana in parul sau iar ea zambi usor in timpul sarutul.Apoi Eveline auzi un marait de langa ei.Alexander rupse sarutul si privi inspre sursa.Eveline credea ca era un animal dar vazu ca erau Dominik si Jennifer.
- Eveline,vino aici zise Jennifer tare.Il privea pe Dominik ingrijorata.Insa Eveline ii ura ca ii intrerupsesera.
- Imi miroase a lupta ii sopti Alexander la ureche,facand-o sa chicoteasca.Dominik isi scoase bagheta si se repezi inspre Alexander,daramand-o pe Eveline la pamant.Iar fata stiu ca nu trebuie sa stea cu mainile in san in timp ce el il ataca.O vazu pe Jennifer cum se pregateste sa il atace pe Alexander.Eveline se ridica in picioare cu bagheta indreptata spre ea.
- Nici sa nu te gandesti mormai ea amenintator si Jennifer facu ochi mari.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer isi relua cautarea.Daca Eveline patise ceva, nu si`o va ierta niciodata, ca o lasase sa plece singura.
Gandul ii zbura la Dominik.."Cred ca ne cauta" se gandea Jennifer.Dintr`o data isi daduse seama ca asta ar fi cel mai bine.Sa`l gaseasca pe Dominik, nu era foarte departe de el, spera, si sa mearga amandoi in cautarea Evelinei.Poate ca aceea persoana nu era singura, poate era si Cap-de-Mort, ce putea ea face singura,daca nu il cauta pe Dominik si pe deasupra sa fie si Eveline ranita.

-Dominik, tipase ea fugind inapoi de unde venise.
Nu dupa mult timp se ivise silueta lui Dominik in fata.Jennifer se oprise, oftand usurata.
-Dominik, repede trebuie sa o cautam pe Eveline, spuse ea deabea inteleasa deoarece alergase.
-Unde ati plecat amandoua? intreba el enervat.
Jennifer se gandi sa ii spuna, poate ca pe Eveline o luase cu forta de acolo..poate...Jennifer nu era sigura de nimic in aceste momente.
-Pai..incepuse Jennifer.Mai bine haide sa ne miscam mai repede, ca poate o fi patit ceva, si iti povestesc pe drum.
Cei doi incepuserasa alerge pe drumul pe care vazusera niste urme proaspete pe jo, Jennifer incepand sa ii povesteasca lui Dominik absolut totul.
-Pai..Eveline se duse sa vada cine e aceea persoana, si nu s`a mai intors.Mi`a spus sa iti zic ca se intoarce imediat..dar.. spuse Jennifer simtind cum o lacrima fierbinte ii cade pe obraz.Nu mi`o voi ierta niciodata daca pateste ceva, pentru ca e vina mea ca nu m`am dus cu ea.
-Stai linistita, totul e bine, spuse Dominik incercand sa o consoleze.Mai bine haide sa grabim pasul.

Dupa vreozece minute in care alergasera prin padure, in fata lor se vedea conturul a doua siluete.Erau Eveline si un baiat, si se sarutau !!!
Ajunsera langa ei, iar Dominik marai scurt scotandu`si bagheta pentru a`l ataca pe acel baiat.
-Eveline, vin`o aici, tipase Jennifer tare surprinsa de atitudinea lui Eveline.De astea ii ardea ei acum, de baieti?!
Eveline cazu pe jos in timp ce Dominik si necunoscutul erau pe cale de a incepe o lupta, Jennifer scotandu`si bagheta pentru a`l ataca si ea pe necunoscut, oricine ar fi fost,nu trebuia sa le faca rau lui Dominik sau Eveline.Poate ca o fortase pe Eveline sa se sarute cu el.Vazand cum Jennifer incearca sa`l atace pe baiat, Eveline se scula in picioare, indreptandu`si bagheta spre Jennifer.
-Nici sa nu te gandesti, mormai Eveline, Jennifer surpinsa de atitudinea ei.Nu parea sa fie in apele ei.
-Eveline, ce ai..incepuse Jennifer dar se aruncase la pamant vazand cum Eveline incepe sa o atace.
-Stupefy ! tipase Eveline spre Jennifer.
Jennifer isi daduse seama ca Eveline nu era ea insasi, poate ca era sub Blestemul Imperius, asa ca incerca sa o trezeasca, dar fara sa o raneasca.
-Eveline, sunt eu Jennifer, prietena ta..incepuse Jennifer.

[Evelyn Steel]

Eveline se pregatea sa ii spuna vreo doua lui Jennifer.Defapt vroia sa o atace.Pentru ca indraznise doar sa se gandeasca sa ii faca rau lui Alexander.Dar apoi steaua de pe mana o intepa.Eveline se opri in mijlocul luptei,ridicandu-si maneca si privind cum steaua incepu sa se contureze si mai tare si incepu sa radieze o lumina puternica.Eveline privi lumina apoi totul se facu limpede.Inchise ochii in timp ce puterile sale luptau impotriva vointei ei.Si imediat dupa aceea Eveline se simti libera.Numai auzea nimic in cap.Decat propriile ganduri.Se trezise din transa.Iar steaua isi pierdu din stralucire si incepu iar sa se micsoreze pana cand deveni din nou invizibila.Eveline se apuca de cap,o durea ingrozitor.Apoi isi ridica privirea.Jennifer statea cu bagheta indreptata spre ea.

- Ce Dumnezeu faci? intreba Eveline ridicand din sprancene.
- Ah,deci acum esti tu insati? intreba Jennifer usurata,lasandu-si bagheta jos si apropiindu-se.
- Ce vrei sa spui? intreba Eveline.
- Pai ai fost sub influenta lui Alexander cred.Chiar te-ai sarutat cu el mormai Jennifer chicotind.Eveline se stramba.Isi aduse aminte ca se dusese dupa Alexander.Iar cand acesta ii ceru sa faca o plimbare ea vru sa ezite dar se simti controlata.
- Ah!Unde .. incepu Eveline dar Jennifer ii arata in spate.Eveline se intoarce.Alexander si Dominik se luptau la sange ar putea spune.Privirile de pe fata lor nu erau deloc umane.Semanau cu animalele.
- Fereste! ii striga Jennifer lasandu-se la pamant.Eveline nu avu timp sa reactioneze.Dintr-o data simti cum doua brate o cuprind si cum Disparu fara sa se poata opune.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se simtise super usurata vazand cum Eveline se trezeste din transa.Vroia sa sara in bratele ei, dar vazu cum Alexander rupe un copac si vroia sa il arunce peste ei.
-Fereste !! tipa Jennifer aruncandu`se la pamant.
Copacul trecu foarte aproape de capul ei, scapand il ultima clipa.Dar..dar Dominik patise ceva, oare?

Se scula in picioare si isi intoarse privirea spre Domnik.Ramase socata.Dominik avea picioarele sub copac, iar de pe frunte ii curgeau firisoare de sange.
-Dominik !! tipa ea speriata fugind la el.Esti teafar?
-Da, spuse el enervat.Ajuta`ma sa ies de sub copacul asta.Cand o sa`l print pe tampitu ala, o va vada el cu cine sa pus..
-Bine, bine..spuse Jennifer.
Isi cauta bagheta si vazu ca nu o are in mana.avea noroc ca se pricepea la vrajile fara bagheta.
-Accio bagheta, spuse ea bagheta zburand de undeva de prin apropierea ei in mana sa.
-Asa.Acum..Wingardium Leviosa, spuse Jennifer.
Copacul se miscase doar un pic.Ceva nu era indeajuns..

-Da`mi bagheta ta,spuse Jennifer serioasa.
-De ce? intreba Dominik ridicand din spranceana.
-Da`o si taci, spuse ea enervata.Sau vrei sa stai incontinuu acolo?
-Bine..bine..spuse el.Vezi ca e pe aici pe undeva.
-Accio bagheta, spuse Jennifer deja pierzandui`se rabdarea.
Bagheta lui Dominik zburase in mana ei. prinzand`o cu cealalta in care nu avea bagheta ei.
-Wingardiun Leviosa, spuse ea indreptand ambele baghete inspre copac.
De data aceasta copacul era in aer,Jennifer punandu`l undeva in sfatele lui Dominik.
-Merci, spuse Dominik intinzand mana dupa bagheta.
-Cu placere, spuse Jenn dandu`i bagheta inapoi.Acum sa mergem sa o cautam pe Eveline.Era sub influenta lui Alexander, nu ea a vrut sa se sarute cu el.Si acum el a rapit`o..au disparut impreuna chiar in momentul cand se trezise.Oricum nu cred ca au Aparut departe, am o presimtire ca sunt foarte aproape.

[Evelyn Steel]

Eveline incerca sa se zbata,poate va reusi sa rupa legatura dintre ea si Alexander insa era in zadar.Si in sfarsit Aparura,tot in Padurea lui Dean.Eveline se dadu cativa pasi mai in spate,scotandu-si bagheta.Nu il va mai lasa sa o afecteze.Nu putea sa creada.Alexander,cel mai bun prieten al mamei sale,care il cunoscute se la 12 ani sa ii faca una ca asta?Nu vroia sa il raneasca,dar daca trebuia,o va face.Si il mai si sarutase .. nu putea sa creada.Spera ca Dominik era bine.Insa furia sa crescu de doua ori cand isi aminti cum aproape se luptase cu prietena sa si cum trebuie sa se fi simtit Dominik.

- Eveline .. incepu Alexander usor,apropiindu-se de ea.
- Nu mai cad inca o data in plasa ta mormai Eveline.
- Uite imi pare .. incepu el.Eveline nu il lasa sa continue.
- N-as fi crezut-o niciodata.Cel mai bun prieten al mamei mele.Un vechi prieten de-al meu.Nu pot sa cred zise Eveline privindu-l dezgustata.
- Uite .. eu .. te iubesc zise el oftand.Eveline fu putin surprinsa,dar nimic mai mult.
- Eu iubesc pe altcineva mormai ea.De ce am Disparut?
- Pentru ca trebuie sa te duc la Lordul Intunecat zise el uitandu-se in pamant.Eveline lasa bagheta jos,facand ochii mari.Apoi,isi folosi puterile de Medium pentru a convoca vantul.O tornada aparu din nimic iar Alexander nu putu sa vada nimic.Eveline profita de situatie,se dadu cativa pasi inapoi si Disparu,sperand sa nimereasca undeva unde sa fie si Jennifer si Dominik.

[Jennifer L. Campbell]

Dominik se scula usor in picioare, scuturandu`se de frunzele care le luase de pe jos.Il durea un picior, deoarece mergea cam schiopatat.
-Vrei sa stai un pic jos? il intreba Jennifer.
-Nu, trebuie sa o gasim pe Eveline, spuse el oftand.
Jennifer ii puse mana pe umerii ei, ajutandu`l sa se miste.Chiar daca nu mergeau foarte repede, nu aveau ce face.
"Sper ca Eveline sa fie in siguranta" isi spuse ea in gand.

Incepusera sa mearga drept, sperand ca in curand va da de Eveline, si sa fie ea insasi, nu posedata..
Nu erau foarte departe de acel loc, unde avusese loc "mica lupta", Jennifer auzind un "Poc" nu foarte departe in spatele lor.Presupunea ca se auzise chiar din locul luptei.
-Dominik, am auzit un poc, asemanator celui care se aude cand apari, ii spuse ea lui Dominik oprindu`se pe loc.
-Haide sa ne intoarcem, poate o fi Eveline, spuse el numaidecat.
Jennifer nu stia daca sa se intoarca, sau sa isi continue drumul, dar daca era Eveline care scapase de Alexander?Dar se putea fi si oricine altcineva..Pana la urma se hotarasera sa se intoarca.
-Bine..haide..spuse ea intorcandu`se din drum.

Jennifer auzise deodata vocea lui Eveline care ii strigase numele.Si chiar nu i se paruse, deoarece vedea silueta Evelinei indreptandu`se spre cei doi.
-Eveline, spuse ea.Esti tu sau..?
-Eu sunt, spuse Eveline fericita, dar si ingrijorata in acelasi timp.Se uita in ochii lui Dominik cerandu`si scuze.
-Nu`i nimic..mi`a spus Jennifer ca nu erai tu in acele momente.Tipul ala, Alexander te fortase, spuse Dominik luand`o in brate pe Eveline.
Cei doi incepusera sa se sarute, Jennifer incepand sa chicoteasca.
-Hmm, hmm...nu credeti ca nu este timpul si nici locul unde sa va giugiuliti?intrebase Jennifer pufnind in ras.
Cei doi se despartisera, inrosindu`se la fata.Eveline o lua si pe Jennifer in brate, iar Jennifer o stranse strans de tot.Era fericita ca era in bratele ei, si ca Alexander nu ii facuse nimic.
-Asa, acum Eveline, spune`mi cum ai scapat de Alexander, ii spuse ea prietenei ei, bucuroasa ca era teafara.