Because this is anemic

[Kennya Allen]

Kennya si Anthony facura cale introarsa spre usa, fara sa o asculte pe viperina mai mica. Chris o lua de brat si o indemna sa iasa mai repede din incapere. Era mai mult decat exagerat sa 'viziteze' posta. Pe langa, peisajul mult prea plictiscos, sutele de ochi din jurul lor, o faceau sa se simta ciudat de urmarita. In plus, aerul era prea inchis. Iesira grabiti si continuara sa mearga repede de-a lungul drumului. Nu isi vorbira decat ajunsi in fata la Lorzii Mierii. Intrara si observara plini de regrete ca era mai aglomerat decat la Trei Maturi. Stateau periculos de aproape unul de altul pentru a nu se pierde, iar Kennya ramanea ca un bloc de gheata cand il prindea fara sa vrea de roba. Acesta ii zambea cu delicatele si ii punea mana pe spate ca sa o ghideze.

“Mersi, dar nu e nevoie sa o faci. Daca e vreo problema ma agat eu de tine. Nu-mi plac prea multe atingeri.”
“Esti sigura de asta? Mie imi dai altceva de gandit.”

[Katherine Grillet]

Katherine privii in spate si o vazu pe Kennya lovindu-l in gluma pe Anthony. Cei doi pareau sa se inteleaga mai bine decat spera, iar zambetele lor ii faceau ziua mai senina. Il ciupi si ea usor pe Chris de spate si ii facu cu ochiul strengareste. Acesta o mangaie usor pe cap si o saruta pe frunte. Kate ramase pironita locului surprinsa, dar intr-un mod placut. Nu era chiar asa de rau. Iar faptul ca era gelos ii demonstra ca o placea mai mult decat o aratase azi. Il lua de mana si se indreptara spre niste paianjeni din gelatina care se baga pe sub hainele oamenilor.

“Ar fi bine sa ne despartim? Poate ar iesi ceva daca ii lasam singuri.” zise el aratand cu capul la cei doi din spate.
“Ai luat-o razna? Vrei sa fim ucisi amandoi de Kennya???!!!”

[Kennya Allen]

Kennya il vazu pe Chris uitandu-se speriat la ea. Se incrunta usor si se indrepta spre ei. Sigur vorbeau despre ea. Katherine avea uneori prostul obicei sa vorbeasca despre ea ca si cum ar fi o criminala in serie. Nu neaparat nega acest lucru, dar nu avea nici un gand sa omoare pe cineva din scoala. Se indrepta de spate si se alatura lor, analizand cu scarba paianjenii. Singurele creaturi care reuseau nu sa o sperie, ci sa o scarbeasca. Se mutara la celalalt raft unde cele doua viperine se distrau copios pe seama usor lantisoare care se strangeau in jurul gatului. Erau tocmai bune pentru a speria un cercetas cu ele. Rasera impreuna, fara sa mai observe ca ramasera singure in marea de oameni.

“Katy, unde au disparut cei doi?”

[Katherine Grillet]

Katherine se uita uimita in spatele ei. Era atat de prinsa, la propriu, in zece pandantive, ca si uitase sa fie cu ochii pe cei doi baieti. Ceea ce era si mai alarmant, era faptul ca se aflau intr-un magazin mai mare decat Marea Sala, plin cu elevi ce purtau robe de aceasi culoare, negru. Isi lipi o palma peste frunte si se ridica pe varfuri uitandu-se in jur dupa ei. Stia ca in zarva asta nu avea cum sa le auda in cazul in care i-ar fi strigat. Se uita la Kennya cerandu-i ajutorul. Se astepta ca aceasta sa nu arate suparata pe situatie, ba chiar o gasea ca o binecuvantare de sus, insa si ea avea o expresie ingrijorata. Uitara se produsele incredibile si o luara incet de-a lungul magazinului in cautarea lor.

“Ar putea fi oricunde. Nu cred ca au iesit din magazin, fiindca stiu de noi. Dar aici nu ai loc sa arunci un ac, dar sa mai gasesti pe cineva.”

[Kennya Allen]

“Ar trebui sa avem grija sa nu ne pierdem una de alta. Ar fi si mai periculos. Dar in orice caz, daca printr-un ghinion mare suntem separate, ne gasim afara in fata usii, okay? Am putea sa facem la fel cu baietii, insa va trece prea mult timp cat ei o sa ne caute inauntru. Avem mai multe sanse sa-i gasim aici.”

Katherine aproba nelinistita din cap, iar Kennya era stupefiata la propriile ganduri de a le purta de grija. Nu stia cum si cand ajunse in stadiul de a-i pasa de ei, insa alunga orice fel de gand negativ ce o macina mental. Isi faceau loc cu greu prin multimea de oameni, cautand cu atentie chipurile celor doi viperini. Nimic nu parea sa le faca treaba mai usoara, iar scana in care Kate alunecase pe scari, fusese punctul de abandon al Kennyei.

“Haide sa ne asezam undeva cu o vedere a intregului magazin si sa stam linistite cateva minute. Poate asa ii vedem.”

[Katherine Grillet]

Cele doua se asezara sfarsite, rezemate de un dulap aproape gol. Evitau sa se uite una la alta, asa ca priveau peste sutele de capete, in speranta de ai gasi pe cei doi baieti. Katherine se simtea neobisnuit de obosita. Chiar daca dormise pana mai mult decat era nevoie astazi, iar nivelul ei de energie era de doua ori mai mare decat al unei persoane normale, vroia sa se arunce in pat si sa cada intr-un somn adanc, fara sa fie deranjata de nimeni. Diversele intrebari pe care si le punea, cu o falsa naivitate, chiar daca era un caracter mai mult decat copilaros, nu aveau nici o insemnatate in momentele de fata. Kate constata cu surprindere ca locul de langa ea, unde Kennya statea acum cateva clipe, era gol. Uita imediat de ciudata oboseala si se uita in dreapta si in stanga cu un sentiment de panica.

“Nici nu am observat cand a plecat. Auzi, ai vazut cumva o viperina care a stat aici acum cateva secunde?”

Baiatul speriat de la Ochi de Soim fugi fara sa-i raspunda.

[Kennya Allen]

Kennya statea cu privirea pierduta, fara sa se concentreze prea mult. Isi dorea sa mearga inapoi la Castel, sa ia cina linistita si sa se intoarca in camera de zi fara nici o grija. Se uita des la Katherine care casca din cand in cand, tradand faptul ca isi dorea sa continue plimbarea in Hogsmade. Simtind nevoia sa caste si ea, viperina isi intoarse chipul in partea opusa si pentru o fractiune de secunda ii vazu pe cei doi baieti. Putin nervoasa, se ridica indreptandu-se spre ei fara sa-i piarda din ochi, uitand sa o mai anunte pe prietena ei. Cu privirea fixata spre locul unde ii vazuse, simti cum o persoana se agata de roba ei. Ii trase un cot, gata sa-si scoata bagheta. Observa un cercetas panicat din anul I, iar viperina ajunse la concluzia ca nu era cazul sa-si bata capul cu el. Isi continua drumul, chiar daca acum cei doi baieti nu mai erau in raza ei de observatie.

[Katherine Grillet]

Katherine era stupefiata. De ce a plecat Kennya? Nu era deloc in imprejurimi. Si in plus, de ce a parasit-o fara sa auda cel mai mic zgomot din partea ei, vreun trosnet al parchetului sau cel putin doua cuvinte? E ca si cum ar fi plecat pe furis... Nu, nu avea cum. Nu avea cum sa fi plecat inapoi la Castel si sa o lase acolo. Chiar daca era ceva ce ar face foarte usor, nu putea sa-si imagineze cum prietena ei ar fi parasit-o. Auzi cateva voci speriate cativa metrii mai incolo si un mic grup care se holba in acea directie. Kate incepu sa banuiasca ceva si o lua cu pasi mari sa intrebe de prietena ei. Vazu roba unui viperin si il trase incet de ea ca sa-i atraga atentia.

“CHRIS!!! Ce faci aici?”

[Kennya Allen]

Kennya ajunse in locul unde ii vazuse ultima oara pe cei doi. Se uita in jur dupa cineva care a stat destul acolo, incat sa-i observe si se intrepta spre o masa din lemn masiv. Se uita si o femeie isi facu brusc aparitia, ca din noapte. Purta o rochie dintr-un material ciudat si foarte elaborat, si tinea cu grija o farfurioara pe care se afla o ceasca prea plina , al carei continut se straduia sa nu-l verse.

“Ma scuzati de deranj, ati vazut cumva din intamplare doi baieti inalti, imbracati in robele viperinilor, trecand pe aici? Acum cateva secunde. Sunt sigura ca...”

Femeia se sperie si varsa infuzia neagra, fierbinte, peste tot in jur. Kennya incerca din rasputeri sa nu isi dea ochii peste cap si o ajuta cu o amabilitate falsa. “Reparo!”. Cescuta reveni la forma initiala, iar viperina se uita lung catre femeie asteptand un raspuns.

[Katherine Grillet]

“Ce faci aici Chris? Unde e Anthony? Kennya a plecat de langa mine fara sa spuna nici un cuvant si sunt sigura ca a luato pe aici. Numai ea putea sa produca atata agitatie.”

Christian afirma ca tocmai o vazuse pe cealalata viperina si vroia sa o urmeze cand a dat peste Katherine. Se parea ca cei doi baieti reusisera sa stea impreuna o perioada, pana cand au fost despartiti de multime la niste vanzari cu pret redus. Fata ofta. Situatia parea sa mearga din rau, in mai rau. Chris ii observa nelinistea si o managaie usor pe cap, spunandu-i ca nu trebuie sa se ingrijoreze. In plus, Kennya se idnrepta exact spre locul unde era Anthony. Singur aveau sa se gaseasca unul pe altul. Kate se linisti putin si isi aminti de spusele Kennyei.

“Kenn a spus sa iesim afara in caz ca ne pierdem una de alta si ne regasim la intrare.” Chris aproba.