Lumina coridorului intunecat

[Alice Swan]

"Hey, nu trebuie sa iti ceri scuze atunci cand plangi! De aceea sunt prietenii ca sa te inteleaga." Spuse fata facand o pauza lunga gandindu-se la ceva ce ar putea sa o linisteasca.

"Se pare ca ai trecut prin niste momente grele, insa crede-ma ca si eu am trecut." Spuse aceasta facand o pauza deoarece era prima oara cand vorbea despre acele zile negre.

"Cel la care am tinut cel mai mult a plecat lasand in urma lui doar o scrisoare in care nu explica de ce a plecat spunea doar ca asa e cel mai bine!" Aceasta facu din nou o pauza mare deoarece lacrimile isi facura aparitia pe obrazul ei rece.

"Problema e ca ultima oara cand ne-am vazut i-am spus ca il urasc si ca nu vreau sa il mai vad nicioadata!" Aceasta nu mai era capabila de nici un cuvant deoarece lacrimile erau mai puternice decat vointa ei de a le opri. Aceasta isi drese glasul isi mai sterse din lacrimi si spuse cu vocea ragusita.

"Imi cer scuze! E prima oara cand vorbesc despre asta." Ii spuse fortandu-se sa zambeasca, insa esua.

[Ema Snow]

Ema incerca sa-i zambeasca bland. Nu era capabila sa zica ceva, caci, ce-i drept, nu ii veneau in minte cuvintele potrivite. Si nici nu dorea sa para enervanta, pretinzand ceva ce nu era chiar asa. Prin urmare, tacu si isi puse mainile in jurul umerilor Viperinei.
" - Inteleg, Alice. Imi dau seama ca e greu pentru tine.."
Vocea firava a Emei se pierdu in intuneric.
Si ea avusese o problema de genu', dar la Ema, despartirea fusese curata. Pur si simplu se intamplase. 'Fara resentimente' gandi ea. Isi aminti cuvintele lui Alice.
" - Poate ca vrea sa te protejeze..." adauga Ema dupa un timp. " Eu inca tind sa cred ca te iubeste. Si iti pot garanta, stie ca nu ai vorbit serios cand i-ai spus ce i-ai spus"
Soimeanca tacu si privi ramasitele transformate in cenusa. Va fi bine. Alice merita o viata buna.

[Alice Swan]

Vorbele Emei o linistira pe fata care pentru prima oara nu se mai simtea singura. O imbratisa pe Ema simtindu-i toata caldura si adevarata prietenie apoi ii zise:

"Da ai dreptate sunt sigura ca se va intoarce si ca vom lamuri situatia." Zise aceasta stergandu-si lacrimile.

"Din pacate nu stiu daca voi putea sa dau de el asa de usor, insa sa speram ca se va razgandi si ca imi va trimite o scrisoare." Spuse aceasta usor dezamagita.

"Ai vreo idee cum as putea da de el?" Intreba aceasta zambind entuziasmata.

[Ema Snow]

Ema isi stramba usor buzele, ganditoare. Era un gest pe care il facea inconstient. Poate ca exista o posibilitate. Ochii ii sclipira pentru o clipa si se intoarse spre Alice cu un zambet vag.
" - Stii cum bufnitele reusesc mereu sa livreze scrisorile? Chiar daca noi nu stim unde este exact destinatarul?" intreba ea, cuprinsa de o nerabdare ciudata. " Poate ca merita sa incerci sa-i trimiti o scrisoare. Poti sa i-o trimiti cu bufnita mea. Artemait e descurcareata, in ciuda faptului ca pare plina de sine"
Zambi de adevaratelea. Deja isi imagina bufnita ei alba conturandu-se in noaptea neagra.
Desigur, nu stia cat de corecta era aceasta 'teorie' a ei, dar Ema nu gasea in momentul de fata alta modalitate. Si cel putin, aveau sa stie ca incercase.
Se intreba daca Art ar fi auzit-o de aici. Neah... Imposibil. Ea statea in hambar sau hoinarea prin jur dupa soareci, in timp ce Ema era pe coridorul rece. Poate o vraja ar functiona...
Isi dorea atat de mult sa o ajute pe Alice, incat devenise ea insasi nerabdatoare. Asa cum am mai spus, nerabdarea ei era ciudata. Intr-un fel, vroia sa afle daca Jasper va raspunde, dar pe de alta parte, vroia sa vada daca metoda avea sa functioneze.

[Alice Swan]

Era o idee buna mai ales ca bufnita Emei era dupa spusele ei foarte desteapta si ar putea sa il localizeze. Insa se temea ca el sa nu doreasca sa ii raspuna, insa pana la urma nu avea nimic de pierdut, ci avea de castigat raspunsul pe care si-l dorea de ceva timp.

"Da cred ca este o idee foarte buna, iar daca tu ai sa imi imprumuti bufnita ta ar fi perfect!" Zambi fata cautand in gentuta de langa lumanarea ce se stinsese de mult un pergament si o pana. Se gandi ce sa ii scrie, insa nu era sigura ca scrisoarea va ajunge la destinatie asa ca se limita la cateva randuri.


"Draga Jasper, stiu ca daca vei primi aceasta scrisoarea inseamna ca am ocazia sa iti spun ca imi pare rau pentru tot ce am zis si ca vreau sa ne vedem cat mai urgent posibil deoarece trebuie sa iti spun ceva foarte important!
In speranta ca vei citit aceasta scrisoare si ca imi vei raspunde,
Alice Marie Swan."

"Nu i-am scris foarte mult fiindca nu sunt sigura ca va ajunge si nu zic asta din cauza bufnitei tale, ci din cauza prostului sau obicei de a nu sta niciodata intr-un singur loc!" Zise fata zambindu-i impachetand frumos scrisoarea.

"Daca ai vrea sa o chemi pe Artemait, acum ar fi perfect!" Spuse aceasta asteptand un raspuns din partea Emei.

[Ema Snow]

Ema lua scrisoare cu un zambet si se ridica de pe podeaua rece.
" - Nu vreau sa fiu rea sau ceva, dar sigur vei obtine un raspuns. Art poate fi extrem de dominanta unori" chicoti ea.
Deschise cel mai apropiat geam si isi ridica bagheta. Varful ei straluci scurt cu o luminita rosiatica. Au asteptat. Soimeanca chiar isi spirjini coatele de pervaz.
Bufnita alba se contura in noapte. Intra ca o furtuna si ateriza pe coridor, la cativa centimetri de Alice. Ema chicoti. Artemait se uita indignata la ea. In gheare avea o ghinda. Soimeanca ridica o spranceana, surprinsa, si inghenunche langa ea.
" - Nu o faci pentru mine" zambi tanara. " Nu vrei tu sa o ajuti pe Alice aici de fata? Ce spui, Arty?"
Bufnita isi intoarse capul spre Viperina. Paru sa o cerceteze cateva clipe, apoi isi ridica piciorusul pentru a o lasa pe Ema sa-i lege scrisoarea.
" - Nu accepti un refuz" chicoti ea, iar bufnita isi lua zborul pe fereastra, disparand in intuneric.

[Alice Swan]

Bufnita ii paru atat de dragalasa fetei incat abia daca se abtinu sa nu mearga si sa o mangaie, insa nu se baga in mica discutie dintre Ema si Art. Era fericita deoarece isi pusese toata increderea in vorbele Emei si ca acum era mai sigura ca niciodata ca Jasper ii va raspunde. Dupa ce bufnita pleca Alice o imbratisa pe Ema plina de recunostinta.


"Iti multumesc mult pentru ce ai facut!" Spuse aceasta strangand-o in brate si mai puternic.


"Nu multi ar face ceea ce azi ai facut tu! Iti multumesc!" Spuse aceasta zambindu-i. Era constienta ca va trebuii sa astepte pana va primi un raspuns, insa stia ca Artemait se va descurca si ca raspunsul va veni mai repede decat s-ar fi asteptat.


"Stii cand Art s-ar intoarce cu un raspuns?" Intreba aceasta desi intr-un fel intuia ce Ema ii va zice.

[Ema Snow]

Ema o imbratisa la randu-i.
" - Oricand, Alice, doar suntem prietene"
Asculta intrebarea si se uita la ceasul de la incheietura. Isi musca buza ganditoare.
" - Hm... Asa depinde de cat de departe este Jasper acum. Eu as opta pentru la amiaza, in cel mai rau caz"
Soimeanca se gandi cateva secunde la ce ii spusese bufnitei sale. Mai bine sa o avertizeze pe Alice inainte de primi plangeri in scrisoarea de raspuns.
" - A... Cred ca avem o micuta problema..." zambi Ema scuzator. " Daca Jasper va refuza sa raspunda... ei bine... probabil ca..."
Nu stia cum sa o spuna fara sa o supere pe Viperina. Inghiti in sec si isi drese vocea.
" - Tind sa cred ca Artemait il va ciupi pana ii va da o scrisoare"
Ema se uita cu atentie, analizand reactia prietenei sale. Murmura un 'scuze' insotit de un zambet vinovat.

[Alice Swan]

Alice incepu sa rada zgomotos doar la gandul ca bufnita il va ciupi pe Jasper pana va scrie o scrisoare.


"A nu stai linistita chiar ma amuza gandul ca Jasper o sa aiba in sfarsit un inamic pe masura lui!" Spuse aceasta razand amintindu-si cum facuse si ea odata asa cu Willow bufnita familiei Swan si cum Jasper ii tinuse o morala despre cum nu ar trebuii sa invete bufnitele sa atace si sa fie rele.


"Si da cred ca la amiaza este perfect daca voi primi raspunsul!" Spuse aceasta ridicandu-se pentru a se mai dezmortii.


"Oricum iti multumesc mult din nou!" Spuse aceasta imbratisand-o cu zambetul pe buze.

[Ema Snow]

Ema o imbratisa de asemenea. Se uita apoi la ceasul de la incheietura ei subtire si ofta.
" - In curand o sa vina cineva sa verifice coridoarele. Am da de bucluc daca am fi prinse. In fond, noi doua ar trebui sa fim de foarte mult timp in pat" chicoti Soimeanca.
Isi scutura roba si se uita peste umar.
" - Anunta-ma daca se intampla ceva" zambi ea. " Arty te va cauta. Somn usor, Alice!"
O imbratisa iar. Cele doua eleve isi zambira si se intoarsera, fiecare pornind spre dormitorul ei, in directii diferite. Alice avea sa coboare spre pivnite, in timp ce Ema avea sa urce spre turnul e vest.
In timp ce pasii Soimencei rasunau pe coridorul pustiu, tanara isi dori din tot sufletul ca lucrurile sa se rezolve intre Alice si Jasper. Simtea cumva ca el inca o iubeste. Ema zambi.

OOC: Topic inchis

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 167
Viperini - 123
Topic Closed !

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 167
Viperini - 100
Topic Closed !