Missing the childhood

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se trezise foarte melancolica in aceasta dimineata, simtind nevoia sa viziteze locuri de mult uitate. Prin gand i-a aparut spitalul Sf. Mungo, dar parca ii era teama sa mearga acolo. Ultima data cand a vizitat spitalul a fost la matusa sa si nu a fost o experienta tocmai placuta. Isi amintise , insa, o parte din copilaria sa in care a petrecut foarte mult timp in Sf. Mungo incercand sa invete de la Vindecatori cat mai multe. Zambise la acest gand si isi facuse intr-un final curaj. Disparuse din castel si Aparuse exact in fata impunatoarei cladiri.

"In sfarsit sunt aici din nou..", rostise Rosalie mai mult pentru sine. In definitiv nu era nimeni prin jur pentru a o auzi,deci putea sa spuna ce voia ea. Sau poate ca nu .. mereu exista cineva care spiona din umbra.
Un fosnet de frunze se auzise si se intoarse brusc asteptand ca o persoana sa apara de nicaieri.

[Rachelle Hathaway]

• Tamara era imbracata intr-o rochie neagra scurta foarte ciudata dupa parearea Keyannei dar ii placea la nebunie, era la Spitalul Sf. Mungo stand rezemata intr-un colt in cel mai intunecat desigur unde nimeni sa nu o vada, sa ii simta prezenta sa isi dea seama ca ea se afla acolo. Avea o stare asa de proasta si cand se gandise sa apara undeva, aparuse chiar in acest loc. Nu fusese niciodata la acest spital. Il studie curioasa dupa care se rezema de perete, in acel colt in umbra privindu-i pe ceilalti unde nimeni nu o poate vedea. Isi miji ochii albastri machiati cu mult creion si rimel negru care din pacate se scurse pe fata sa din cauza ploi care inca nu se oprise. Picaturile de apa erau foarte fierbinti deoarece era vara si nu o deranja sa stea mult timp, cand o observa pe Rosalie aparand chiar la intrarea in spital. Iesi din umbra cand un tunet se auzi si un fulger lumina intreg cerul. Rosalie treasri dar cand o observase pe Tamara se linisti. "M-ai speriat." zise fosta soimeanca, Keyanna incepu sa rada. "Greseala mea." murmura aceasta.
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Chicotise gandindu-se la faptul ca in ultimul timp vorbise de multe ori cu Tamara , iar ea trebuia sa recunoasca faptul ca asta ii facea destul de bine. Mereu o considerase o buna prietena, inclusiv acum,bineinteles. Zambise intr-un final asezandu-se in iarba parca nevrand inca sa intre in spital. Se uitase la Keyanna cu ochi rugatori,dar observase cum machiajul ii cursese. Luase un servetel din roba si i-l daduse sa se stearga. Acum arata mult mai bine,ochii iesindu-i in evidenta. Se uitase in jurul sau si oftase. Atatea amintiri ii aparura in minte,unele frumoase, dar altele nu prea placute. Se uitase din nou catre Astropufa care o intrebase ce cauta aici, iar Rosalie a ras discret raspunzandu-i incet:
"Pai eu incerc sa rememorez trairi din copilarie,dar tu?", termiase printr-o simpla intrebare, dar putea sa jure ca avea sa urmeze un raspuns complicat.

[Rachelle Hathaway]

• 
  Tamara ridica din umeri, nu avea un motiv anume pentru care se afla la Spitalul Sf. Mungo, pur si simplu dorea sa se afle intr-un loc, nu dorea sa fie acasa sau la scoala, ii explica acest lucru si lui Rosalie. Aceasta chicoti usor dupa care o intreba pe astropufa daca doreste sa intre in spital. Keyanna accepta bucuroasa intrand inauntru impreuna cu prietena sa. Simteam nevoia sa fiu singura. zise deodata tanara astropufa scotandu-si bagheta dintr-un buzunar din spatele rochiei sale negre. Incepu sa isi usuce parul precum un feon, dupa isi puse degetele prin par incercand sa-l descurce si sa si-l indrepte inapoi. Dupa ce termina zambi multumita. Amintiri deci, mai exact care? intreba curioasa Tamara privind in jurul sau dar cand intra inauntru si simti acel miros isi duse mana la nas incercand sa nu-l lase sa ii intre prin nari. Scuze urasc acest miros. chicoti tanara astropufa dandu-si usor mana de la nas incercand sa se obijnuiasca cu acel miros, vroia sa stea putin sub un acoperis nu in ploaie cum o facuse pana acum.
  
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Simtea nevoia sa se afle din nou aici, netinand cont de mirosul de nesuportat al medicamentelor, ba chiar izul de spital, direct. O privise pe Tamara chicotind,putea sa isi dea seama ca nu suporta aerul inchis din spital,ceea ce era si normal. Zambise dand din cap intelegatoare, incercand sa ii arate ca este de acord cu ea. Se asezase pe un scaun din fata unei incaperi inghitind in sec. Keyanna o privise nedumerita,dar se pusese langa ea pe un alt scaun. Avea sa ii explice cate ceva,iar asta probabil va dura cateva minute,cel putin. Trase aer in piept , apoi murmura:
"Pai .. sa vezi. Mama a fost mai demult Vindecatoare la Sf.Mungo, iar eu cand eram mica imi petreceam foarte mult timp aici si chiar imi placea. Bineinteles,netinand cont de mirosul acesta inchis!", chicotise intr-un final Rosalie.

[Rachelle Hathaway]

• 
  Tamara afalse de un an ca e vindecatoare, ca putea sa vindece persoane, ii se parea asa de ciudat ca mereu gasea ceva in comun cu Rosalie si cu familia sa, ca se asemanau uneori in multe. Dar ii placea asta. Atunci Rosalie isi cotinua povestea, se intreba daca si prietena sa fosta soimeanca putea sa vindece persoane exact ca ea, chiar i-ar fi placut sa stie ca nu e singura care sa stie asa ceva. Tu poti facea asa ceva? o intreba pe Rosalie foarte curioasa asezandu-se pe un scaun de pe holul spitalului. Atunci fu intrerupta de prietena sa care ii spuse ca ii va raspunde la intrebare dupa ce termina de spusa cea poveste, atunci isi daduse seama ca prin intermediul povesti sale ii va raspunde si la intrebare. Se gandea ca poate mama fetei ii aratase cum sa faca asa ceva, poate se gandea ca o mosteneste si ca nu ii va fi greu sa invete. Dar mai intai trebuia sa fie atenta si sa asculte povestea. Poti continua. Zise Keyanna nerabdatoare lasand-o pe Rose sa continue.
  
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie trase adanc aer in piept si chicotise involuntar, fiindca i-a spus Keyannei de la inceput ca va fi o poveste destul de lunga,dar Astropufa probabil ca omisese partea in care fosta Soimeanca ii zisse asta. Zambise la randul sau dandu-si seama ca nu venise aici in van. Intr-adevar: amintirile se tineau lant de ea, cele bune in special. Se uitase la Tamara,apoi rostise multumita:
"Da,sunt Vindecatoare. Bine,nu atat de buna pe cat e mama fiindca nu am Vindecat prea multi,dar cate ceva stiu. Oricum,este o senzatie minunata sa stii ca poti ajuta Vrajitorii din jurul tau oricand ar avea nevoie. Dar , spune-mi ceva: nu-i asa ca si tu esti o Vindecatoare? Dar raspunde-mi sincer, te rog.", murmura Rose intr-un final asteptand cu nerabdare ca fata de langa ea sa ii raspunda.

[Rachelle Hathaway]

• 
  Tamara dadu din cap, chiar stia sa faca asa ceva, sa vindece persoane, de cate ori isi ajutase prietenii la greu, ii placea foarte mult acea putere pe care o avea. Mama sa Kayla nu putea sa faca asemenea lucruri dar bunica sa era cea care ii aratase asa ceva, care o invatase sa vindece in urma cu un an sau doi, cine mai inumara? Chicoti. Nu ti se pare ciudat ca ne asemanam asa de mult. Zise Keyanna gandindu-se cat de mult se aseamana cele doua la puteri, adica putea face cam aceleasi lucruri doar ca Tamara inca mai era la inceput, avea multe de invatat. Rosalie era mai mare decat astropufa. Rosalie o aproba, statu putin pe ganduri dupa care se ridica de pe acel scaun ajutandu-si prietena, incepura sa mearga pe holurile pusti ale spitalului. O cam speria acea imagine pe Tamara, parca era ca in filmele de groaza cand fosta soimeanca tresari zicand ca si-a mai adus aminte de o poveste cand observa o usa.
  
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie o privi pe Tamara dandu-si seama pentru a nu stiu cata oara ca avea dreptate la asta, ele chiar aveau multe lucruri in comun, fapt ce demonstreaza prietenia lor adevarata. Zambise , de data aceasta mult mai sincer decat in ultimele zile in care a fost obligata de circumstante sa surada fara sa vrea cu adevarat sa o faca. Incepusera sa se plimbe pana in momentul in care au ajuns in fata unei usi pe care Rose si-o amintea cu multa suferinta. Oare de ce? Acolo o vazuse pentru prima data pe mama sa suferind cu adevarat si asta nu din cauza ca era Vindecatoare, ci din pricina unui accident devastator in care ii murise mamei sale o buna prietena. Keyanna o privi curioasa facand-o sa tresara,deoarece uitase ca nu vorbise cu voce tare, doar isi daduse frau liber gandurilor.
"Nu e o amintire tocmai placuta .. aici am vazut-o pe mama zacand intr-un pat de spital..adevarat. A avut un accident teribil in care ea s-a salvat,dar una dintre cele mai bune prietene a decedat,din pacate. Pe atunci aveam cam unsprezece ani ..", rostise Rosalie intr-un final prinzand sirul vorbelor.

[Rachelle Hathaway]

• 
  Tamara se opri pentru a asculta acea poveste, de pe chipul lui Rosalie parea sa nu urmeze una tocmai fericita, cand incepu si ii spuse de mama sa si de o prietena care a murit pe patul de spital in agonie, ii se parea asa de teribila acea poveste incat i-ar si spus prietenei sale sa se opreasca din povestit, ura sa auda un prieten povestindu-i despre cineva apropiat la care tinea foare mult cum sufera si se chinuie sa supravietuiasca. Mama sa reusise sa se vindece de una singura, Tamara tresari, privi in ochii lui Rosalie cum se umezisera. Nu voia sa o vada cum plange, trebuia sa se bucure ca acum era in viata, pe cand prietean mamei sale, era in ceruri. "Sa mergem in alta parte." spuse Keyanna tragand-o dupa ea pe un alt coridor, pustiu, lumina fiind stinsa. Isi scoase bagheta folosind vraja Lumos, incerca sa gaseasca intrerupatorul pentru a aprinde lumina.